Si ce vrei să o restitui?

Ajung acasă, mă schimb într-o rochie și îmi prind o broșe cu pietre roșii. 

După o scurtă discuție, mamaie află că am primit-o de la Eric și cum mamaie nu avea răbdare ca mama să ajungă acasă o sună să îi zică.

Mamaie: Sara are o broșe pe care zice că a primit-o astăzi de la Eric, care este coleg cu ea. Zice că Eric a adus mai multe broșe și brățări și a întrebat-o care îi place.

Mama: sinceră să fiu, dimineață eu am așteptat-o pe doamna și Sara mi-a arătat că avea o broșe în mână dar m-am gândit că discutăm acasă și nu am dat atâta importanță. Cel mai probabil mama lui Eric i le-a dat și el le-a dat la colege.

Mamaie: și nu poți să afli ce știe și mama lui Eric despre asta? Eric este băiat, cum să i le dea maică-sa?

Eu: și acum nu ai vrea să o restitui?

Mama: cum îi dai și tu toate mărgelele și toate lucurile Sarei să umble prin ele și să le împrăștie prin casă? O să văd ce reușesc, dar nu o cunosc și să vedem. Dacă nu, de luni la școală, dacă o întâlnesc.

Mamaie: dacă nu o întâlnești o întrebi pe doamna.

Mama: sigur, numai doamna mai lipsea din ecuație.

După ce mama a făcut pe Colombo și a aflat cine este mama lui Eric și numărul ei de telefon, a primit confirmarea că broșea rămâne a mea.

Eu sunt tare mândră și o consider ceea mai frumoasă dintre broșele mele.