Mama:
ți-ai făcut tema pentru acasă la mamaie?
Eu:
sigur!
Mama:
zici acest sigur că nu s-ar concepe altfel. Surpriză, surpiză, dar ce să vezi
că doamna ne-a trimis o fisă părinților pe Facebook.
Când
ajungem acasă, și mai mare surpriza: fișa mă aștepta printată pe birou. Tata se
ocupase de acest lucru, care nu este prieten cu Facebook-ul.
Eu:
chiar frumoasă fișa!
Mama:
mă bucur că îți place.
După
un timp, eu: am terminat.
Mama:
ok. Mâine să i-o dai doamnei pentru corectat.
Eu:
o duc acum la ghiozdan.
A
doua zi dimineață, după ce merg și mă așez în bancă, reapar pe hol și îi zic
mamei: nu mai am tema, ști tema care trebuia să o arat doamnei?
Mama:
ok, asta este. Este ca și când nu ai făcut-o.
Eu:
de ce?
Mama:
pentru că doamna nu are de unde să știe că tu ai făcut tema, dacă nu o vede.
Eu:
îi zic că o aduc mâine.
Mama:
cum crezi.
Acasă,
seara....tema era pe masă în sufragerie, căci eu m-am oprit să mai lucrez la
puzzle și am uitat că trebuie să duc tema în ghiozdan.
Tata:
ai uitat tema acasă?
Eu:
nu, eu am pus-o în ghiozdan.
Tata:
și cine a luat-o din ghiozdan?
Eu:
nu știu, poate cineva?
Tata:
care cineva? Că doar noi suntem în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu