Forțe egale

Mama: să nu te superi că mama lui Roxi m-a ajutat să aflu despre discuția dintre tine și Roxi sau să mergi la Roxi să îi zici că eu am aflat de la mama ei.

Eu: de ce nu m-a întrebat pe mine?

Mama: eu de ce nu m-am dus la Eric să întreb de ce ai primit o broșă și am preferta să o sun pe mama lui Eric?

Eu: de ce?

Mama: este normal să discutăm între noi adulți și m-am bucurat că mama lui Roxi a venit și mi-a spus. Să discutăm cu forțe egale.

Eu: cum adică cu forțe egale?

Mama: când voi aveți o neînțelegere adultul vorbește cu adultul, copil vorbește cu copil, iar fiecare adult cu copilul lui. Fiecare își cunoaște copilul și știe cum să discute cu el, astfel încât conflictul să se micșoreze nu să devină din ce în ce mai mare.

Eu: ești sigură că se întâmplă așa?

Mama: nu sunt sigură că mereu se întâmplă așa dar măcar încercăm. Și trebuie să încercăm să fim mai toleranți și mai înțelegători. Așa cred eu din experiența mea de copil.

Eu: ți s-a întâmplat și ție?

Mama: sigur, doar și eu am fost copil. O dată un coleg de-al meu mi-a tras caietul de sub mână în timp ce scriam, iar eu încercând să mă apăr l-am înțepat cu penița de la stilou în mână. A doua zi, mama colegului m-a certat și mi-a zis că sunt mai rău decât un băiat. Acasă mama m-a întrebat ce s-a întâmplat și i-am povestit, dar eu în fața mamei colegului Florentin, căci așa îl cheamă, nu am scos niciun cuvânt.

Eu: de ce nu ai scos niciun cuvânt?

Mama: nu am putut. Țin minte că ea vorbea repede și tare și eu am fost surprinsă să văd că vine la mine și mă cerată. Simțeam că nu avem forțe egale: ea era mare, eu eram un copil de clasa a doua.

  

Rămâne între noi!

Vin acasă de la șah.

Mama era în bucătărie și mă strigă: poți veni să vorbim și noi ca fetele cât pregătim masa?

Eu: da, sigur.

Mama: ce ai făcut pe la școală azi?

Eu: am învățat diverse.

Mama: și ai avut o discuție cu Roxi?

Eu: de unde ști?

Mama: îți spun de unde știu după ce îmi povestești ce s-a întâmplat.

Eu: sigur nu știi de la doamna că doamna a zis că rămâne între noi.

Mama: de unde știu de unde nu știu, te rog să îmi povești.

Eu: ieri ți-am zis că Roxi a zis că funda la pantofi mei albi nu se mai spală și tu ai zis că Roxi nu are dreptate în tot ce spune și dacă eu cred că se spală, atunci pot să o spăl. Ți-am zis și ție și lui mamaie, că așa cum a spus Roxi părea invidioasă, iar mamaie a zis că și Roxi a spus ce crede ea. Și dacă tu ai zis că să cred că ceea ce cred eu se poate întâmpla, așa am zis și de Roxi că e invidioasă dacă eu așa am crezut. Acum trebuie să îmi spui cine ți-a spus.

Mama: și tot nu înțeleg de unde v-ați supărat.

Eu: eu i-am spus lui Roxi și Roxi a zis că nu mai e prietena mea, dar ne-a împăcat doamna și ne-a zis că rămâne între noi. Așa că nu ști de la doamna. Poate a văzut ochiul tău magic.

Mama: mă bucur foarte mult că ai încredere în doamna și mă bucur că discuți cu ea când ai nevoie.

Eu: nu mi-ai spus de unde ști și ai zis că îmi spui.

Mama: m-a ajutat un pic mama lui Roxi, dar și ochiul magic.

După un timp am auzit-o pe mama discutând la telefon cu mama lui Roxi. 

Si ce vrei să o restitui?

Ajung acasă, mă schimb într-o rochie și îmi prind o broșe cu pietre roșii. 

După o scurtă discuție, mamaie află că am primit-o de la Eric și cum mamaie nu avea răbdare ca mama să ajungă acasă o sună să îi zică.

Mamaie: Sara are o broșe pe care zice că a primit-o astăzi de la Eric, care este coleg cu ea. Zice că Eric a adus mai multe broșe și brățări și a întrebat-o care îi place.

Mama: sinceră să fiu, dimineață eu am așteptat-o pe doamna și Sara mi-a arătat că avea o broșe în mână dar m-am gândit că discutăm acasă și nu am dat atâta importanță. Cel mai probabil mama lui Eric i le-a dat și el le-a dat la colege.

Mamaie: și nu poți să afli ce știe și mama lui Eric despre asta? Eric este băiat, cum să i le dea maică-sa?

Eu: și acum nu ai vrea să o restitui?

Mama: cum îi dai și tu toate mărgelele și toate lucurile Sarei să umble prin ele și să le împrăștie prin casă? O să văd ce reușesc, dar nu o cunosc și să vedem. Dacă nu, de luni la școală, dacă o întâlnesc.

Mamaie: dacă nu o întâlnești o întrebi pe doamna.

Mama: sigur, numai doamna mai lipsea din ecuație.

După ce mama a făcut pe Colombo și a aflat cine este mama lui Eric și numărul ei de telefon, a primit confirmarea că broșea rămâne a mea.

Eu sunt tare mândră și o consider ceea mai frumoasă dintre broșele mele.  

Kids on the moon

... din plastelină

Împreună cu Roxi, colega mea, am realizat din plastelină o grădină cu flori şi un acvariu.

1 Decembrie şi ninge

Până la 1 decembrie am ţinut-o una şi bună: de la 1 decembrie vine iarna şi ninge! Tot îmi explicau că sigur că iarna  ninge...dar uite a nins şi la sfârşit de octombrie....eu nu, şi nu!

Ce să vedeţi? Pe 1 decembrie a nins...

tata: iar a avut Sara dreptate! când eu zic că atunci când zice ea ceva aşa se întâmplă...

mama: uite cum trăim noi în casa cu viitoarea mama Omida şi nu ştim! că o să câştigăm la loto fără să jucăm nu zice?

eu: pai dacă e iarna! v-am zis că iarna ninge!

mama: ce sa vezi fată, am trăit 33 de ani până acum şi nici nu am aflat că iarna ninge...

eu: acum nu o să mai poată veni Roxi la mine!

mama: de ce?

eu: dacă ninge...

mama: aşa şi?m-ai cam pierdut....

eu: şi cum să vina la mine dacă ninge?

mama: la şcoală nu vă duceţi?

eu: ba da!

mama: aşadar iesiţi din casa!

eu: şi dacă se face zăpadă mare?

mama: ai tu o idee...şi se rezolvă! doar eşti viitoarea mamă Omida!

eu: ce e mama Omida?

mama: una care ştia să povestească unora frumos, şi primea bani pentru asta....

Roxi

La ultima mutare, am ajuns lângă Roxi.

Pe Roxi o ştiu de la grădiniţă...eram în clase paralele...eu la doamna Ana Maria Mara, ea la doamna Mariana.

Vineri dimineaţă, în timp ce mâncam cereale: mâine vine Roxi la mine!

mama: da? şi ea ştie?

eu: da, am vorbit ieri!

mama: dar mama ei ştie?

eu: nu ştiu, nu i-am spus

mama: cred că ar trebui să ştie...eu nu aş fi de acord ca tu să mergi la cineva fără ca eu să ştiu! şi poate ar trebui să o întrebi şi pe mama ei! poate vrea să vină şi ea la noi cu Roxi, să vadă unde stăm, cine suntem

eu: bine,bine, fie! o să o întreb!

Vineri, când a venit să ne ia de la şcoală,am întrebat-o pe mama lui Roxi, dar a zis că nu poate weekend-ul acela.

Mama a avut temă să vorbească cu mama lui Roxi la şedinţa cu părinţi... mama lui Roxi ştia deja că mama trebuie să o abordeze, ghiciţi de unde?

Barter cu Matei

Mama: ce ţi-a plăcut astăzi la şcoală?

Eu: că a stat Donald pe banca mea!

Mama: super! Sunt mândră de tine! Am văzut şi că ai făcut foarte bine desenul pentru codul culorilor, iar la test ai primit bulină roşie.

Eu: şti că bulina roşie înseamnă că am făcut bine!
Mama: mi-a spus doamna profesoară! Dar ce nu ţi-a plăcut astăzi la şcoală?

Eu: că nu mai stă Matei lângă mine!

Tata: Matei este băieţelul care te-a salutat astăzi pe stradă?

Eu: da, el era Matei! Era cu familia lui!

 Tata: şi te-ai mutat din banca in care stăteai?

Eu: nu! m-am mutat cu tot cu bancă!

A doua zi dimineaţă, mama observă că în suportul pentru creioane am o parte dintre creioane ascuţite la ambele capete.

Mama: ai ascuţit creioanele la ambele capete?

Eu: nu eu!

Mama: dar cine?

Eu: şti tu!

Mama: nu ştiu! Cine? Mamaie?

Eu: nu! Nu! Şti tu!

Mama: dar cine?

Eu: Matei!

Mama: am înţeles, ok!

Aşadar cu Matei lucrurile funcţionau astfel: eu îi spunea ce activitate trebuie să facem şi cam care este rezolvarea….el îmi ascuţea creioanele! Mama a concluzionat că era un fel de barter cu Matei!

Uşor şi simplu

Dimineaţă, la vestiar..eu,mama, tata,Nicole şi bunicul lui Nicole
eu, arătând către o fişă: uite Nicole nu ştie să scrie cu litere!
mama: ai uitat că şi tu în loc de S făceai 2...şi scriai 2ARA?
eu: dar ea nu ştie litere deloc!
tata: lasă Sara, nu e frumos!
mama: ti-am zis că pe tine să te intereseze ce faci tu nu ce fac alţi copiii!

Seara, acasă...
mama: de ce ai zis că Nicole nu ştie să scrie litere?
eu: că nu ştie!
tata: poate ei nu a avut cine să îi arate!
eu: ce mare lucru!
mama: când nu şti sau cunoşti ceva orice e mare lucru
eu: ce mare lucru să scri Nicole? trebuie să îi scriu eu mereu pe fisă numele că ea scrie cu cifre!
mama: vezi hârtia de acolo? scrie pe ea Nicole!
eu: uşor şi simplu! ce mare lucru?
mama: să văd că scrii tu Nicole!
eu: "NIC" şi "O" cum îl fac?
mama: nu ştiu, tu ai zis că e simplu şi uşor...deci şti!
eu: nu ştiu sigur cum se face!
mama: e simplu şi uşor!
tata: gândeşte-te! vezi că nu e chiar uşor?
mama: dacă Nicole nu ştie tu poţi să îi arăţi, dar un om când ajută alt om nu îi spune doar îi arată şi îl învaţă...aşa ar trebui să facă un om, zic eu!  mai ales un coleg bun!
tata: Nicole se simte prost dacă tu îi zici că nu ştie, şi poate lui Nicole nu are cine să îi arate acasă, poate nu au timp
eu, am scris:NICOL
mama: tot nu este complet...Nicole este un nume mai deosebit, se scrie cu "E" în plus faţă de ceea ce se aude
eu: bine, bine! o să înveţe!
mama: şi tu ai învăţat nu? nici tu nu ai ştiut mereu! este o vorbă "nimeni nu se naşte învăţat"

Flori de la Mihai

Am fost în parc şi Mihăiţă mi-a cules flori!

Ce credeţi că am făcut eu...i-am zis că nu vreau florile lui şi i le-am dat înapoi.

Mami, mi-a zis că e foarte, foarte urât...şi mi-a zis să îmi cer scuze când mă reîntâlnesc cu el...păi cum aşa? Când îl trimit să îmi aducă jucării din dulap sau să îmi aducă creioane colorate, e bine?

Mami a zis că a văzut cu ochiul ei magic...

Cu Petrescu în parc!

În această vacanţă, am fost în parc cu mamaie…ghiciţi cu cine m-am întâlnit?
Cu prietenul meu – Petrescu…evident că l-am strigat Alexandru şi nu Petrescu…iar când m-a întrebat mamaie care Alexandru este, am zis ca este Nagy…acasă i-am zis că era Petrescu, şi nu i-am zis cine este ca să nu îl întrebe de planul nostru cu fluierul.
Sigur, ca mi s-a explicat cum stă treaba cu minciuna…să vedem cât mă ţine!
În altă ordine de idei, eu şi Petrescu am mobilizat tot parcul, inclusiv pe vecinul Radu, şi i-am transformat într-un echipaj de pompieri..evident, că noi eram sefii: şefa Andra şi şeful Alexandru!
Cu această ocazie a aflat şi mami de ce Petrescu nu are nevoie de fluier: fluieră cu degetele! Mă chinui să învăţ şi eu, dar nu îmi iese…mama a zis că poate învăţ ceva mai inteligent!
Singurul, încântat de performanţa lui Petrescu a fost Gabi, care l-a caracterizat ca fiind “cool! să fluieri cu degetele la doar 4 ani!”…mama i-a urat să aibe parte de o Sara şi un Petrescu!
Pe această cale îi aduc lui Gabi la cunoştinţă că nu am reuşit să învăţ să fluier, dar am o altă idee: mă prefac că fluier chiund într-un mare fel! Adi, vecinul de la 3, de la mamaie, mă pune să îl învăţ şi pe el...
Evident, că mama când a auzit a zis că mai bine Petrescu ştia o înmulţire!

Cuvântul magic

Eu: Nicole astăzi mi-a cerut apa! Am fost elev de serviciu....
Mama: şi?
Eu: i-am zis să îmi zică “cuvântul magic”!
Mama: şi ea ce a zis?
Eu: a zis “ce e cuvântul magic”?
Mama: şi tu ce ai zis?
Eu: i-am zis că trebuie să zică “te rog” când cere, şi “mulţumesc” când îi dau apa…
Mama: şi a zis?
Eu: da! O învăţ eu cum trebuie să spună dacă pe ea acasă nu o învaţă nimeni cuvinte magice!

To forward

Când mi-au rupt turta parcă, oricum la una dintre aniversările mele, Gabi mi-a urat, printre altele, să aplic şi să am parte de o poziţie care să îmi permită să aplic tactica "to forward"...mami a fost cam nedumerită, iar Gabi a clarificat situaţia: să deleg sarcinile corespunztor!

Ce credeţi? Deja am învăţat cum merge treaba....

Vineri mă găseşte mamaie afară, îmbrăcată...mamaie îi povesteşte mamaie cum eram îmbrăcata.
Mama mirată nevoie mare: Sara, te-ai îmbrăcat tu?
Eu: nu!
Mama: dar cine?
Eu: o fetiţă!
Mama: ce fetiţă?
Eu: o fetiţă mai mare!
Mama: de la grupa mare?
Eu: nu! de la mine din clasă, dar e mai înaltă!
Mama: m-aş fi mirat să se îmbrace ea complet!
Eu: ba da! M-am îmbrăcat! am pus-o pe fetiţă!

Ieri vede mamaie că eu nu mă duc săîmi iau apa...trimit o altă fetiţă...şi iar îi povesteşte mamei.
Mama: de ce nu ţi-ai luat tu apa?
Eu: a pus o fetiţă să o aducă!
Mama: cum adică ai pus-o, nu ai rugat-o?
Eu: bine! bine! am rugat-o!
Mama: era fetiţa de serviciu?
Eu: nu!
Mama: sigur?
Eu: sunt sigură că nu!
Mama: păi şi tu de ce nu te-ai dus să îţi iei apa?
Eu: sunt sigură că ea ar fi vrut să fie de serviciu!

Per ansamblu se mai adaugă şi:
- Mihaiţă, colegul meu de grupă, mă dă în leagăn şi îmi aduce ceea ce îi spun dintre jucărele
- Fabian îmi aduce culorile pentru desen

Păcat că nu găsesc pe cineva să care şi ghiozdanul dimineaţa!

Mama a zis că poate se supără şi vorbeşte cu doamna Nuţi să îmi facă şi mie cunoştinţă cu scaunul de pedeapsă...şi aşa acum ceva vreme eram geloasă pe Fabian că stă pe acle scaun, iar eu nu!

La Groupama nu plouă...

Pe 3 Mai am fost cu mama la servici..surpriză: în realitate,la Groupama nu plouă! nu e caîn reclamă...reclamele mint!

Ce am făcut eu pe la Groupama? M-am răsfăţat...sau m-au răsfăţat...l-am cărat şi pe Mickey şi pe Duncky după mine,căci plecam la MaDridu(cum îi zice Talida).

Cât am stat pe la mami pe la birou am mâncat...Flori mi-a dat dulciuri, Dna E mi-a dat iaurţel, Lolo mi-a dat şi ea dulciuri...evident căs-au şi jucat cu mine...Flori mi-a făcut o pisică şi un ghiocel din plastelină.

Mi-a plăcut la mami la servici...am zis că mai mă duc!

La mami la servici!

Miercuri am fost pe la mami pe la servici...tocmai ce spunea mami cu ceva zile înainte colegilor de birou că ea nu vrea să mă aducă la birou, căci poate prind drag de aceiaşi meserie, căci aşa a păţit ea...se mai ducea pe la mamaie pe la birou mai mereu, şi a învăţat-o mamaie să bifeze fişe, şi o mai şi plătea şi pentru asta...şi mami a prins gustul banilor, şi a zis că nu e greu să bifezi fişe şi nu e greu să fi economist....şi cică eu să nu fiu influenţată în alegerea meseriei.
Aşadar, pentru că mamaie Ştefania era la spital să îşi facă nişte analize,eu am rămas acasă cu tataie Adrian....şi pentru că mami printre zeci de telefoane a reuşit să facă rezolve să facă schimbul valutar în condiţiile dorite de ea şi tati, trebuia să efectueze această tranzacţie. Păi şi cine să se ocupe practic decât tati?
Şi cum mami e psihopata şefă nu a vrut să îl lase pe tati singur, şi l-a sunat şi pe tataie să meargă cu tati...tataie voia să mă ia cu ei,însă mami a zis că să mă aducă la ea la birou, că el trebuie să fie atent...nici nu era nici ea decât în focurile închiderii celor patru programe în care lucrează, căci de este angajată într-o multinaţională, şi nu se poate să lucreze în software-uri mai puţine!
Astfel am ajuns la mami la birou, unde evident că am fost o răsfăţată de către toată lumea, însă:
- Andi, colegul de zerOTP a lui mami, a zis că sunt frumoasă, aşa cum îşi doreşte şi el o fetiţă...căci el zice că bărbaţi care zic că vor băieţi mint cu neruşinare, de fapt vor fete: să semene cu ei şi să îi iubească pe ei mai mult! Andi numeşte zerOTP de fapt tot ce înseamnă poliţe încheiate prin OTP Leasing, căci ei gestionează din punct de vedere contabil acest cont...şi pentru că înainte de mami şi Andi a fost gestionat de alte multe persoane, este varză şi ei se chinuie să iasă la lumină, căci pe partea de asigurări lucrează cu Mihaela, mama Marinei, şi trebuie să ajungă la un numitor comun.
- Doamna E m-a servit cu o mare jumătate de măr...şi l-am păpat pe tot!
- Flori, colega de bancă a lui mami, mi-a dat să pap jumătate de piept de pui la grătar.... şi s-a jucat mult cu mine...ea mi-a făcut şi figurine din plastelină cauciucată şi mi le-a trimis acasă, aşa că o mai ştiam din povestiri.
- Lolo, m-a ajutat să mă dezbrac şi să mă îmbrac...chiar dacă tati şi tataie mă înfoliseră de ziceai că mă duc la polul Nord...aveam si salopeat de blugi pe mine, şi cosmonautul roşu, şi un pulover, şi cireaşa de pe tort a fost că aveam şi pijamalele pe deasupra body-ului!
Aşadar, mi-am făcut prieteni noi!