Rămâne între noi!

Vin acasă de la șah.

Mama era în bucătărie și mă strigă: poți veni să vorbim și noi ca fetele cât pregătim masa?

Eu: da, sigur.

Mama: ce ai făcut pe la școală azi?

Eu: am învățat diverse.

Mama: și ai avut o discuție cu Roxi?

Eu: de unde ști?

Mama: îți spun de unde știu după ce îmi povestești ce s-a întâmplat.

Eu: sigur nu știi de la doamna că doamna a zis că rămâne între noi.

Mama: de unde știu de unde nu știu, te rog să îmi povești.

Eu: ieri ți-am zis că Roxi a zis că funda la pantofi mei albi nu se mai spală și tu ai zis că Roxi nu are dreptate în tot ce spune și dacă eu cred că se spală, atunci pot să o spăl. Ți-am zis și ție și lui mamaie, că așa cum a spus Roxi părea invidioasă, iar mamaie a zis că și Roxi a spus ce crede ea. Și dacă tu ai zis că să cred că ceea ce cred eu se poate întâmpla, așa am zis și de Roxi că e invidioasă dacă eu așa am crezut. Acum trebuie să îmi spui cine ți-a spus.

Mama: și tot nu înțeleg de unde v-ați supărat.

Eu: eu i-am spus lui Roxi și Roxi a zis că nu mai e prietena mea, dar ne-a împăcat doamna și ne-a zis că rămâne între noi. Așa că nu ști de la doamna. Poate a văzut ochiul tău magic.

Mama: mă bucur foarte mult că ai încredere în doamna și mă bucur că discuți cu ea când ai nevoie.

Eu: nu mi-ai spus de unde ști și ai zis că îmi spui.

Mama: m-a ajutat un pic mama lui Roxi, dar și ochiul magic.

După un timp am auzit-o pe mama discutând la telefon cu mama lui Roxi.