sâmbătă, 24 martie 2012

Circ pe stradă....

Am făcut un circ pe stradă de mă ştie toată lumea....din spatele blocului de la bunici până la noi acasă!
M-am crizat că vreau înapoi la mamaie...că de ce nu m-a lăsat la mamaie, dar înainte să plecăm fusesem întrebată dacă merg sau nu acasă...aşa de tare ţipam de au ieşit vecini la balcon să vadă ce am păţit.
O vecină de-a bunicilor a încercat să mă liniştească dar până la urmă a ajuns la concluzia "hai că esşti şi tu o fudulă.....".
Un nene pe stradă s-a oprit să mă întrebe ce am păţit, iar eu îi explicam urlând că "vleau la mamaia mea!", mami i-a zis "luaţi-o dumneavoastră, că eu acasă nu o mai iau!", a fugit şi nenea fără să mai zică nimic.

Taci, doamnă avocat!

Luni am fost la doamna avocat...dezbatem succesiunea după parinţi străbunici Elena, o poveste lungă.
Cum am ajuns şi m-am familiarizat cu locul, m-am descălţat, m-am urcat pe canapea şi am zis că vreau să dorm...cât doamna avocat se concentra şi îi povestea lui mami ceva, mă şi auzi "Taci măi doamna avocat că eu dolm!"...după o vreme se miră şi doamna că nu mă mai aud şi sesizează că am adormit!
Aşa sunt eu: când vor alţi să dorm nu vreau eu, iar când vreau eu dorm oriunde şi oricum!

Ziua Lorenei...

Sâmbăta trecută a fost ziua Lorenei şi am sărbătorit-o!
Să crească mare, să fei cuminte asşa cum este acum şi să aibe parte de multe multe bucuriii...
Fratele ei, Adi, este pasionat de animăluţe...mi le-a prezentat şi mie: doamna capră(care este pe cale să devină mămică), domnul iepure, familia de porumbei şi domnul papagal.

luni, 19 martie 2012

Pachetul de ţigări

Dimineaţa, cobor din maşină să merg la feviciul meu...dau cu piciorul într-un pachet de ţigări gol.

Eu: ce e ăţa?
Mama: un pachet de ţigări gol
Eu: de ce e aicea?
Mama: a fumat cineva aici si l-a aruncat...trebuia să îl arunce la coş şi l-ar fi aruncat femeia de servici.
Eu: de ce nu fumeaţă în bucătălie ca tataie Adi? nu are casă?
Mama: nu toată lumea fumează în bucătărie, se mai fumează şi pe stradă!
Eu: adică nesimţiţi!

O dezordonată mică...

Am făcut război în toată camera....

Mamaie Ştefi: Eşti o dezordonată mică!
Eu: Tu eşti o dezordonbată mare!

Să fi cuminte tataie!

Plecând de la mamaie şi tataie....

Tataie: Pa, Sara!
Mamaie: Pa, Sara, să fi cuminte!
Eu: Pa tataie, să fi cuminte! Ai înţeles, da! Să fi cuminte....

luni, 5 martie 2012

Eu rămân la mamaie....

O sun azi pe mami, la servici şi îi zic: eu rămân la mamaie!
Mami: de ce?
Eu: să nu te mai bat noaptea...
Mami: nu mă baţi, dormi cu Donkey, la tine în cameră
Eu: am vobit cu Danchi şi nu pleacă
Mami: când ai vorbit?
Eu: am vorbit eu la telefon! vobeşte şi tu! şi îi zici să nu plece....

Seara vine mami să mă ia, eu motăiam, tataie îmi zicea o poveste inventată de el cu un cocoş...tataie nu prea ştie poveşti, dar inventează, că doar e neam de Sadoveanu...mă îmbrac în cele din urmă, plecăm, dar pe scările blocul mă răzgandesc şi încep: stau la mamaie! şi ne-am întors, şi aşa am rămas la mamaie....dar mi-am făcut şi numărul de seară: am sunat-o pe mami şi i-am zis "noapte bună! somn uşor!".
În noaptea asta iar fac discotecă cu tataie: el la clape (cântă la pianină) şi eu la tobe şi voce!

sâmbătă, 3 martie 2012

Sara, la telefon...

Vineri ne sună mami de două ori pe mobil, la intervale diferite, mamaie Ştefi nu răspunde...mami sună pe fix, tataie Adi nu răspunde la telefonul fix şi nici la telefonul modil al lui mamaie Ştefi, sub pretextul "nu mă caută pe mine!", chiar dacă se întâmple să îl caute chiar pe el....însă răspund eu: Sara la telefon....Mamaie nu e ancasă!
Mami: Unde e?
Eu: la Codina, Codina a lu' Chiţi
Mami: Bine atunci, poţi să îl chemi pe tataie?
Eu: Tataie, vino, e mami meu!

Uite un tlamvai...

Eu: Uite un tlamvai!
Mami: ce face tramvaiul?
Eu: merge pe şine şi duce oameni
Tati: unde duce oameni?
Eu: la lapte!
Mami: nu doar la lapte, îi duce unde are fiecare treabă...la lapte ai fost tu cu tataie căci acolo aveaţi voi treabă.
Eu: a, da!

joi, 1 martie 2012

Caracterul şi personalitatea

Conform diferitelor studii de specialitate s-au contatat următoarele:

* rolul mamei: copilul o plasează în centrul vieţii sale afective - oare aşa este? căci eu îi zic câteodată când nu vreau să stau cu ea, dar mami îmi spune "să mai stăm şi noi ca fetele": nu te iubesc, nu te superi, da?

* rolul tatălui: este preferat în special pentru anumite activităţi precise - cred că s-ar putea spune şi aşa căci doar cu tati schimb apa la acvariu şi hrănesc peşti, şi joc fotbal prin toată casa, de zici că ne-au invadat huni, tătari şi turci!

Teoretic după vârsta de 3 ani, fetiţele sunt atrase de activităţile casnice ale mămicii - eu sunt atrasă de toate activităţile oamenilor mari:
- fac mâncare cu mami;
- ud florile cu mami;
- şterg praful cu mami;
- vreau să dau cu mopul;
- stau la calculator ca ei;
- am dat zăpada cu tati.
Iar dacă ei nu vor să mă lase să îi ajut încep cu: Euuu! Eeeuu!Eeeeeeeeeeu! şi am un ţignal de până la urmă aud: "Bine, şi tu!"
Şi să nu vă povestesc că vreau să şi conduc maşina ca tati...am şi un autobuz, pe care zic mereu că îl condc şi în care repartizez tot familionul şi toţi prieteni, de la mic la mare, pe locurile din autobuz!

David

David este băieţelul de 3 ani şi ceva al unei colege de la mami de la servici...mama lui David este streată de doamna educatoare de la grădiniţa lui David, mama mea crede că David este un copil normal pentru vârsta lui, doar că pretenţile educatoarei sunt prea mari pentru un băieţel de 3 ani şi ceva. David este cel mai mic din grupa lui, iar doamna educatoare se supără că el nu se îmbracă corect singur, nu deseneză cu acoarele numai în interiorul desenului(depăşeşte conturul) şi nici nu foloseşte hârtia creponată aşa cum trebuie...
Dar mami până acum nu s-a gândit să studieze şi evoluţia mea, pentru familia mea sunt un copil normal dezvoltat, dar poate nu este chiar asa...aşa că vom încerca să vedem care este treaba cu copii pe la trei ani, dar mami rămâne la părerea ei: fiecare copil este unic, are graficul său unic de dezvoltare!

Şi cum mami a iubit la maxim poezia, că singură recunoaşte că exceptând "Căţeluş cu părul creţ!" nu a ştiu o poiezie cap-coadă, ştie că fiecare persoană are înclinaţii spre anumite domenii...a mai ştiut ea nişte poiezioare născocite de ea(precum Mugurel, poezie născocită pentru căţelul ei), aşa cum fac şi eu cântece, ca să şi dansez!

Deschide!

Sună interfonul, răspunde tati: cine e?
Vocea de la interfon: Deschideeeee!
Tati nu deschide.

Eu: cine a foţ?
Tati: nu ştiu!
Eu: de ce nu vine?
Tati: nu i-am dat drumul!
Eu: de ce?
Tati: nu cunoaştem pe nimeni cu numele "Deschideee!"
Eu: Aaaaaaaaaa