miercuri, 31 decembrie 2014

Nu e pe facebook...

Eram la masă, şi încep a colida
"E noapte si-n poarta imi bate 
Un mos cu un sac mare-n spate 
Si striga: "deschide copile 
Ca vin de departe." 
Si striga: "deschide copile 
Ca vin de departe." 
Dau fuga, dau fuga la poarta 
Si-l rog mult de tot sa pofteasca 
O clipa sa se odihneasca 
Si sa se-ncalzeasca 
O clipa sa se odihneasca 
Si sa se-ncalzeasca. "Eu nu pot copile ramane 
Am daruri si vreau pana maine 
S-ajung pe la toti copilasii 
Cuminti ca si tine. 
S-ajung pe la toti copilasii 
Cuminti ca si tine." 

mamaie Tanţa: uite ce cântec frumos şti! de unde îl şti?
Mama: cel mai probabil de la şcoală.
mamaie Tanţa: eu nu îl ştiam.
Eu: sigur că nu îl ştiai că nu e pe facebook.

marți, 30 decembrie 2014

Colindăm la biserică

Şi am fost la colindat...mi-am făcut încălzirea la Biserica Dridu.
 Evident că efortul nostru a fost răsplătit, iar eu am fost încântată nu doar de ceea ce am primit ci şi de faptul că am cântat cu Lorena şi  Antonia.
Tata a fost surprins că o parte dintre colinde le  ştiam şi eu, chiar dacă nu fusesem la nicio repetiţie.
Mie cel mai ciudat mi se părea că unele persoane mă ştiau, dar eu nu le ştiam....

luni, 29 decembrie 2014

Moş Crăciun şi Moş Crăciun

În noaptea de Ajun l-am aşteptat pe Moş Crăciun...l-am aşteptat până am adormit pe canapea, lângă brad.
I-am pus prăjiturele şi lapte sub brad şi am aşteptat!
Dimineaţa, după ce mi-am inspectat cadourile: tati, tu şi mami sunteti Moş Crăciun?
Tata: de ce întrebi?
Eu: pentru că nu l-am văzut! eu am stat să îţ aştet şi nu a mai apărut după ce l-am urmărit şi pe unde este şi împarte daruri.
Mama: indiferent de ceea ce zicem noi totul depinde de ceea ce crezi tu...dar toţi suntem spiritul Crăciunului şi dacă crezi în magia Crăciunului este cel mai important. Este frumos să bucuri oameni oferindu-le mici cadouri. Nu crezi?
Eu: ba da, şi tocmai că e frumos aşa pe mine nu mă deranjează dacă voi sunteţi.
Mama: nu ştiu, totul depinde de ceea ce crezi tu! Este ca atunci când crezi că nu poţi face ceva dar încercând vezi că poţi!

duminică, 28 decembrie 2014

...vorbeşte mai mult şi decât mine....

Aseară ajungem şi noi pe la noi prin bloc...cum intrăm ne salutăm cu nea Sandu.
Cred că v-am mai povestit de nea Sandu: omul care ştie tot la noi pe scară şi care dacă ai o problemă se pricepe la orice...iar dacă vrei să şti care sunt ultimele ştiri din bloc este suficient să îl saluţi că ai jumătate de oră de conversaţie asigurată.
Nea Sandu: ce faci Babi (aşa numeşte el pe toţi copilaşi)_ ai fost la plimbare?
Eu: nu,nu! am fost la mamaie Ştefi...Ştefi vine de la Ştefania şi astăzi a fost Sfântul Ştefan.
Nea Sandu: foarte bine! aşa să faci mereu! i-ai dus şi tu un cadou?
Eu: nu, trebuia să îi fac un desen dar nu am avut timp că am stat la desen.
Nea Sandu: dacă a venit iarna, acum stai mai mult în casă ce să faci....
În final am urcat şi eu după mama.
Tata: hai că ai povestit în cinci minute tot....
Eu: dar chiar omul ăsta vorbeşte mai mult şi decât mine!
Mama: până şi eu cred asta!

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ai văzut tu aşa maşina lui tati?

Lângă blocul nostru, o maşină murdară de noroi ca şi când se întorsese de la o cursă off-road.
Tata: uite Sara ce maşină murdară!
Eu: chiar e murdară!
Mama: nici noi nu suntem departe!
Eu: Ce vrei tu să zici? ai văzut tu aşa maşina lui tati?
Mama: cum aşa?
Eu: cu noroi şi pe geamuri? geamurile la maşina lui tati sunt curate!
Mama: înca nu, dar nu este maşină de off-road...este maşină de serviciu.
Tata: ar cam trebui să spăl şi eu maşina.
Mama: ar...

vineri, 26 decembrie 2014

Şcoala de “Moş Crăciun”

A venit Moşul la şcoală...ca şi impresie “era un om”.
                Mama mi-a spus că în spiritul lui Moş Crăciun, acest om a făcut o şcoală de Moş şi este un fel de Ajutor de Moş Crăciun...iar eu am zis că aşa cum Şeriful are Ajutor de Şerif, este normal ca şi Moşul să aibă Ajutoare.

                A venit Moşul şi la servici la mama...sigur că am mers şi la mama la servici...cum să pierd ocazia?
                Mama: cum ţi s-a părut?
                Eu: cred că Ajutorul de astăzi a fost mai mult la şcoală decât cel care a venit la serbarea de la şcoală de la mine, sau poate a exersat mai mult.
                Mama: de ce crezi aşa?
                Eu: parcă era un Moş mai Moş.
                Mama: dacă îl întâlneşti şi cu altă ocazie poate îl întrebi.
                Eu: crezi că o să fie acelaşi Ajutor şi cu altă ocazie?
                Mama: nu pot garanta. Dar vedem...depinde de el ce decide. Oricum dacă mă întâlnesc cu el îi comunic că se pricepe.
                Eu: am uitat să îl întreb ceva.
                Mama: ce?
                Eu: o şti pe fata care e colegă cu tine şi a vorbit cu mine, cu părul lung?
                Mama: o ştiu, sigur, dacă e colegă cu mine....
                Eu: mi-a zis să îl întreb pe Moş dacă vine şi la ea.
                Mama: şi?
                Eu: şi am uitat, m-am emoţionat aşa un pic când l-am văzut.
                Mama: o să îi zic că ai uitat.
                Eu: eu cred totuşi că Moşul va veni la ea, că părea cuminte.

joi, 25 decembrie 2014

Crăciun fericit!

De Crăciun vă urăm să fiţi sănătoşi, bucuroşi şi norocoşi!
Sperăm că Moşul v-a adus ce aţi comandat....

Bradul meu

Vineri seară intru pe uşă.

Eu: ai luat bradul?
Tata: da. De unde şti?
Eu: mi-am dat seama.
Tata: de unde?
Eu: când cumpăraţi brad mutaţi fotoliul de la locul lui aşa cum e acum...şi am văzut că fotoliul este mutat.
Tata: ai ţinut tu minte?
Eu: da, de ce nu?


miercuri, 24 decembrie 2014

Noi avem porc?

Eu: am auzit că de Crăciun se mănâncă porc. Noi avem porc?
Mama: unde să avem porc?
Eu: în frigider, unde?
Mama: avem ceva...credeam că întrebi dacă avem viu.
Eu: eu nu ştiam dacă aveam viu? unde să îl ţinem noi viu?
Mama: nu ştiu, am zis şi eu că poate nu şti şi te aştepti să avem un porc viu.

Ceea ce nu ştiu eu, este că mama când era ceva mai mică ca mine avea animal de companie un purcel...apoi pe la vârsta mea avea o gaşcă de pui de găină.

Să îl aştept pe tati

Tata a mers la "serbarea" lui de Crăciun...evident că eu ar fi trebuit să merg la culcarepână la ora la care el se întorcea.
Mama: eu merg sa dorm.
Eu: eu stau să îl aştept pe tata
Mama: bine, stai! Că nu  mai trec mulţi ani şi inversaţi rolurile....o să te aştepte el pe tine.
Eu: tu nu o să mă aştepţi?
Mama: nu cred.
Eu: de ce?
Mama: la cât îmi palce mie să dorm....plus că indiferent când o să te întorci acasă, tot vei apărea.

marți, 23 decembrie 2014

luni, 22 decembrie 2014

Şi am împlinit 6 ani!

Pe 15 decembrie am împlinit 6 ani!
Mulţumesc, mulţumesc...am mai crescut un pic, zic eu...dar cum duminică spre luni am făcut febră, pentru a treia oară în viaţa mea, nu am mers la şcoală luni...şi am vizitat-o pe Simona.
Luni dimineaţă, când m-am trezit şi am aflat că nu merg la şcoală, am întrebat-o pe mama cine serveşte colegi cu bomboane, a dus bomboanele doamnei şi îi serveşte ea? Am aflat că îi voi servi chiar eu când merg la şcoală  şi am hotărât că până atunci am tot 5 ani...mama a rămas un pic surprinsă, cum adică până nu servesc bomboane la şcoală nu am făcut 6 ani când eu am tăiat tortul de duminică.
Sigur, tortul a fost cu Frozen...este o adevarată poveste şi aici....dar mulţumită mamei lui Claudiu, colegule meu, am avut un tort mai minunat decât mă aşteptam chiar şi eu.



duminică, 21 decembrie 2014

Biscuiţi delicioşi

Astăzi am bucătărit cu mama. Pentru că Talida a insistat să vadă ce a ieşit, o să vă arătăm.
Am ajutat şi eu destul de mult...de decorat m-am cupat chiar singură.





sâmbătă, 13 decembrie 2014

Şeful tău nu te ceartă?

Vin de la engleză...supărată nevoie mare.
mama: ce ai fată?
tata: e supărată că a făcut 80%..i-am explicat că toţi mai greşim şi mai uităm....eu am uitat ghiozdanul ei la bunici şi ne-am întors după el, ce să mai zic.
mama: te-a certat cineva că ai făcut 80 la sută?
eu: nu.
mama: ţi-a zis teacher ceva? te-a mustrat?
eu: nu.
mama: dar? nu înţeleg atunci
eu: sunt supărată şi gata
mama: e da! toţi mai greşim.
eu: şi tu mai greşeşti?
mama: fireşte! tu nu ai văzut?
eu: si la servici?
mama: uneori da!
eu: şi şeful tău nu te ceartă?
mama: şefa mea nu mă ceartă
eu: dar şeful tău nu te ceartă? ştiu că ai şi un şef, mai ştii că eu am crezut că e o veveriţă....
mama: nu, nici el nu mă ceartă
eu: de ce nu te ceartă?
mama: probabil pentru că nu greşesc atât de des sau pentru că greşeala pe care o fac o dată încerc să nu o mai repet.
eu: şi ce fac când tu greşeşti? ce îţi zic?
mama: de exemplu, o dată trebuia să dau o raportare, şi nu îmi dădea rezultatul şi se apropia ora la care trebuia să transmit rezultatul....greşisem un semn în formulă, în loc să pun minus am pus plus....şi le-am spus că ceva nu îmi dă, şi au stat şi s-au uitat şi ei peste raportarea mea, căci eu nu mai îmi dădeam seama unde este greşeala, eu consideram că totul este corect...când ne-am dat seama de unde vine greşeala, mi-a zis doar “gata!  să mergem acasă.”
eu: le spui când greşeşti ceva?
mama: da
eu: de ce ?
mama: ca să ştie şi ei care sunt punctele mele slabe, să verifice când cred că este cazul sau au timp....şi este normal să ceri ajutorul atunci când ai nevoie.
eu: deci nu e aşa grav că am făcut 80 la sută
mama: a zis cineva că e grav? contează să înveţi ceva de aici...să înveţi ce ai greşit şi să remediezi, ca la ocazia următoare să nu greşesti.

vineri, 12 decembrie 2014

1 Decembrie şi ninge


Până la 1 decembrie am ţinut-o una şi bună: de la 1 decembrie vine iarna şi ninge! Tot îmi explicau că sigur că iarna  ninge...dar uite a nins şi la sfârşit de octombrie....eu nu, şi nu!

Ce să vedeţi? Pe 1 decembrie a nins...
tata: iar a avut Sara dreptate! când eu zic că atunci când zice ea ceva aşa se întâmplă...
mama: uite cum trăim noi în casa cu viitoarea mama Omida şi nu ştim! că o să câştigăm la loto fără să jucăm nu zice?
eu: pai dacă e iarna! v-am zis că iarna ninge!
mama: ce sa vezi fată, am trăit 33 de ani până acum şi nici nu am aflat că iarna ninge...
eu: acum nu o să mai poată veni Roxi la mine!
mama: de ce?
eu: dacă ninge...
mama: aşa şi?m-ai cam pierdut....
eu: şi cum să vina la mine dacă ninge?
mama: la şcoală nu vă duceţi?
eu: ba da!
mama: aşadar iesiţi din casa!
eu: şi dacă se face zăpadă mare?
mama: ai tu o idee...şi se rezolvă! doar eşti viitoarea mamă Omida!
eu: ce e mama Omida?
mama: una care ştia să povestească unora frumos, şi primea bani pentru asta....

joi, 11 decembrie 2014

Sunt alergică la câmpuri

tata: până la urmă, a ieşit la vre-un test nealergică?
mama: la păr de câine şi păr de pisică
eu: sunt alergică la câmpuri
tata: la ce?
eu: la porumb
mama: de ce eşti alergică şi la porumb acum?
eu: nu a zis doamna când mi-a făcut testul că sunt alergică la grâu, care este cereală
mama: aşa şi? de unde la porumb?
eu:şi tu ce nu înţelegi?  porumbul nu e cereală?
mama: ba da...dar nu ai făcut test pentru porumb....cel mai nasol este că ai ieşit pozitv la polen şi produse apicole...iar eu te-am bombardat şi cu polen, că de, e sănătos! Dar uite aşa greşesc părinţi din dorinţa de a face bine.
eu: cum adică?
mama: adică eu ţi-am dat polen şi propolis dorind să îţi fac bine, dar nu îmi dădeam seama că tusea seacă se accentuează. 

Aşadar, m-am testat de alergie...mama a fost surprinsă că am fost chiar cuminte...chiar dacă am stresat-o maxim pe domnişoara asistenta care a stat cu mine, cu întrebări de genul: de ce ea are cabinetul într-un hol? de ce nu are uşă la cabinet, dacă este cbinet, că Simona aşa are? de ce are frigider în cabinet? i-am făcut observaţie că nu îl face pe A corect, eu am învăţat altfel......dar am apreciat că are nişte ursuleţi frumoşi, pentru a se juca copilaşi.
Mama a apreciat câtă răbdare poate avea...în februarie iar mă văd cu ea.

miercuri, 10 decembrie 2014

Tu ce crezi?

În drum spre şcoală...
mama: mai vorbeşti cu Roxi în timpul orei?
eu: tu ce crezi?
mama: cred că da!
tata: vorbeşti cu Roxi în timpul orei?
mama: să citez din clasici în viaţă "tu ce crezi?"
eu: mama ştie!
mama: măi Sara, doamna se străduieşte să pregătească şi să vă înveţe lucruri interesante şi tu vorbeşti în timpul orei?
eu: uneori, puţin
mama: în locul doamnei, eu nu ţi-aş da premiu de cuminţenie...chiar dacă şi mie mi-a plăcut ciubucul primit ca premiu de cuminţenie.
eu: eu ţi-am zis că doamna e mai bună!

Aşadar, dragă Mihaela, şi eu vorbesc în timpul orei "uneori", cred că e un virus....

Moş Niculae - prieten cu Moş Crăciun

A venit Moşul,de această dată Moş Niculae.Aşadar, cred că am fost chiar cuminte, căci a venit chiar peste tot, inclusiv la şcoală.  La şcoală a fost cea mai cea surpriză, chiar nu ştiam că vine şi la şcoală şi dacă aţi vedea ce frumos a decorat clasa noastră! Eu am fost tare încântată.

Vineri dimineaţă, eu i-am spus mamei că Moşul va veni la şcoală, dar ea mi-a zis: de unde şti?

eu: am auzit eu, că va veni
 mama: cum va veni?
 eu: aşa în persoană!
 mama: dacă îl vezi să îmi spui şi mie cum arată.
 eu: dar tu nu îl cunoşti?
mama: nu, de unde să-l cunosc?  doar pe Moş Crăciun  îl ştiu.
eu: am o idee, diseara stăm treze şi când vine Moş Niculae îl capturăm şi îl vezi şi tu!
mama: şi dacă noi îl capturăm cum mai ajunge la alţi copilaşi? ei rămân fără daruri?
eu: ai dreptate, nu îl mai capturăm.
mama: aşa ziceam şi eu

Şi mai cred că Moş Niculae e prieten cu Moş Crăciun.
De ce cred aşa? Pentru că amundoi sunt nişte moşi, le plac copilaşi şi aduc daruri...trebuie să fie prieteni.

marți, 9 decembrie 2014

Sunt sigură că voi reuşi!

mama, peria covorul şi o văd că se aşează jos...
eu: hai mami, că vei reuşi!
mama: da, fireşte....nu e mare lucru, doar că am obosit! dar de ce îmi spui aşa?
eu: aşa îmi spun eu în gând când am de făcut ceva dificil
mama: cum adică dificil?
eu: adică, când doamna ne citeşte să facem ceva şi eu nu sunt sigură că ştiu să fac spun aşa în gând "sunt sigură că voi reuşi! sigur pot!"
mama: şi funcţionează?
eu: întotdeauna! aşa să faci şi tu!
mama: de unde ai învăţat să faci aşa?
eu: mamaie Ştefi mi-a zis!
mama: foarte frumos! mă bucur că funcţionează!

luni, 8 decembrie 2014

Chiar aşa?

tata, mă ajuta să fac duş: când erai mai mică îţi era frică de apă
eu: chiar aşa?
tata: da, nu îţi plăcea să ajungă apă pe faţă, până ai mers la înot. de ce?
eu: am uitat! nu mai ştiu!
mama: cred că nu ştia dacă poate respira sub apă!

duminică, 7 decembrie 2014

Brăţări elastice

Acum două săptămâni, Mihaela, colega mamei, îi povestea că o dor buricele degetelor de la împletit brăţări din elastice.... mama convinsă că ea nu va împleti, îi zice că nu are de lucru să se chinuie atât!

Nu trece o săptămână, că apar şi eu: îmi cumperi şi mie elastice să îmi fac brăţări?
mama: şi tu? de unde ideea? ce aveţi frate cu brăţările?
eu: Alexandra, a zis că poate îmi face ea o brăţară, când stă la şcoală după-amiaza...dar nu a avut timp...doar mi-a arătat cum să fac şi eu
mama: când ţi-a arătat?
eu: în pauză!
mama: bine, mă străduiesc.

A doua zi, hop ţop, la metrou la Romană,  cine credeţi că întreba de elastice pentru brăţări? 
Hop ţop la servici, o abordează pe colega Mihaela, care o învaţă cum să facă o brăţară pe degete, cu ideea: e foarte simplu, e ca la croşetat lănţişor...initial mama era convinsă că nu va reuşi, căci de mama nu s-a prins croşetatul...apoi a reuşit (cu asistenţă de la Mihaela), şi a venit acasă cu una bucată brăţară.
mama: am o surpriză?
eu: ce suropriză?
mama: uite! o brăţară!
eu: wow, chiar e o surpriză! când ai făcut-o?
mama: la serviciu, m-a ajutat o colegă!
eu: asta faci tu la serviciu?
mama: fată, bine că nu eşti şefa cuiva...

Mai a achiziţionat şi din piaţă un set de elastice...
Peste câteva zile, am învăţat să împletesc şi eu...doar că mai prost cu răbdarea.
Se trezeşte mama că îi spun că prima brăţară vreau să o dau lui Roxi...evident ca Roxi mi-a dat la schimb o altă brăţară împletită de mama ei, foarte cu dichis faţă de ceea făcută de mama.
Ajung la şcoală, mama mă ajuta să mă despachetez...că aşa sunt eu cu miniajutoare. Roxi îmi oferă brăţara, şi mama a fost surprinsă de modelul împleterii.
Între timp, Mihaela colega mamei, mi-a făcut şi ea o brăţară cu stil....
Aşadar, acum am un set de brăţărici....cu care mai îşi prinde şi mama din când în când părul.

Concluzia: nu se ştie niciodată ce te aşteaptă indiferent ce crezi tu atunci...acum mama spune că nu şi-ar fi imaginat că va împleti brăţări. Noroc şi cu tutorialele de pe Youtube.

Câteva modele:


Spor la treabă!

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Moşul trăieşte în Laponia

eu: astăzi a venit Moşul la noi în clasă
mama: şi l-ai văzut?
eu: da, dar nu m-am abătut de la ce aveam de făcut...
mama: de ce? ce înseamnă abătut?
eu: nu am vrut să îl sperii aşa. abătut înseamnă că am făcut ce făceam înainte
mama: am înţeles. şi cum ţi s-a părut?nu a vorbit cu voi?
eu: friguros
mama: de ce?
eu: că trăieşte în Laponia
mama: da, dar oare de ce trăieşte el în Laponia
eu: că e legat de iarnă....şi el vine iarna!


vineri, 5 decembrie 2014

Roxi

La ultima mutare, am ajuns lângă Roxi.

Pe Roxi o ştiu de la grădiniţă...eram în clase paralele...eu la doamna Ana Maria Mara, ea la doamna Mariana.

Vineri dimineaţă, în timp ce mâncam cereale: mâine vine Roxi la mine!
mama: da? şi ea ştie?
eu: da, am vorbit ieri!
mama: dar mama ei ştie?
eu: nu ştiu, nu i-am spus
mama: cred că ar trebui să ştie...eu nu aş fi de acord ca tu să mergi la cineva fără ca eu să ştiu! şi poate ar trebui să o întrebi şi pe mama ei! poate vrea să vină şi ea la noi cu Roxi, să vadă unde stăm, cine suntem
eu: bine,bine, fie! o să o întreb!
Vineri, când a venit să ne ia de la şcoală,am întrebat-o pe mama lui Roxi, dar a zis că nu poate weekend-ul acela.

Mama a avut temă să vorbească cu mama lui Roxi la şedinţa cu părinţi... mama lui Roxi ştia deja că mama trebuie să o abordeze, ghiciţi de unde?

joi, 4 decembrie 2014

miercuri, 3 decembrie 2014

Vreau o surpriză

eu, vin în bucătărie, unde era mama...
mama: ai terminat tema?
eu: încă nu! dar când termin ai o surpriză pentru mine?
mama: ce surpriză?
eu: o surpiză! orice surpriză!
mama: nu! nu am!
eu: nu ai? de ce nu ai?
mama: te-am mai întrebat şi cu altă ocazie, dar te mai întreb şi acum: crezi că pentru mine există surprize aşa mereu? eu cand primesc surprize?
eu: nu îţi face tati surpriză de ziua mărţişorului?
mama: exact! de ziua mărţişorului! deci nu în fiecare zi!
eu: bine! fie! termin fişa şi fără surpriză!

marți, 2 decembrie 2014

Talida este mai aspră....

mama citeşte cu voce tare: din categoria "ştiaţi că", "bărbaţi mint de 6 ori pe zi! de două ori mai mult decât femeile!"
tata: cine a zis?
eu: Talida!
mama: de ce crezi asta?
eu: Talida este mai aspră cu bărbaţi!
mama: şi eu nu sunt aspră?
eu: Talida îi zice lui Gabi, Gabriel când îl ceartă...tu nu îi zici lui tati Cristian!
mama: să îl întrebăm pe Gabi cât de des îl ceartă...

P.S.: Când Gabi începe să spună ceva ce nu ar trebui discutat în prezenţa mea, Talida îl atenţionează cu accentul pus pe "Gabriel!"...dar când eu am întrebat de ce îi zice aşa, Talida mi-a spus că aşa face ea când îl mai ceartă! Cum se mai scot adulţiiiiiii.....


luni, 1 decembrie 2014

Bucharest Chrismas Market

Sâmbătă seară am vizitat Bucharest Chrismas Market....
Mie mi-a plăcut, mai ales să escaladez statuile de la Universitate, cu Gabi...o căutam pe mami şi nu auzeau telefonul! Mama nu a fost atât de impresionată...ar zice că prea, mult prea multă mâncare.



duminică, 30 noiembrie 2014

Grâul meu

Am plantat şi nou grâu...
Aşadar, dragă Flori, ne-am apucat şi noi de plantat grâu.

Doamna este mai bună....

mama: ai repetat şi tu azi cu mamaie alfabetul?
eu: da!
mama: şi cum a fost?
eu: mamaie a fost mulţumită, dar tu nu ai i fost mulţumită!
mama: aşadar nu l-ai spus perfect!
eu: doamna ar fi fost şi mai mulţumită! domana e mai bună şi decât mamaie!
mama: fireşte! nici nu cotest! până la doamna Anca eu nu am mai văzut sau auzit de o doamnă care să facă carneţel de premii şi să vă dea bomboane dacă răspundeţi bine la întrebare!
eu: păi vezi!
mama: văd!

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Îmi vine să...

Tata a fost plecat câteva zile...am vorbit seara cu el pe Hangouts.

În prima seară când l-am văzut i-am zis: îmi vine să te scot din telefon!
tata: de ce?
eu: să fi aici cu mine!
tata: păi nu durează mult şi vin! te mai duci două zile la şcoală şi am venit!

În aceea zi, mama tocmai vorbise cu o colegă de serviciu, a cărui soţ este plecat din ţară la muncă, despre cum se comportă băieţelul lor şi de cât de mult îşi doreşte ca tatăl lui să fie acasă...şi s-a gândit ce greu trebuie să le fie părinţilor şi copilaşilor care stau mai mult timp despărţiţi din motive financiare.... şi aşa cum zicea şi colega mamei "pentru nişte bani care nici măcar nu sunt mulţi".

vineri, 28 noiembrie 2014

Gelatină

Vin de la dans, supărată foc şi pară.
tata: las-o că e supărată!
mama: de ce?
tata: a zis că a făcut-o doamna "Gelatină"!
mama: şi lăsăm lucrurile aşa?
tata: las-o să se liniştească.....
mama: recunosc că nu aş regreta dansul...dar nu aşa.

După un timp, mama bate la mine la uşă şi mă întreabă: ce s-a întâmplat la dans?
eu: doamna mi-a zic gelatină! şi nu mă mai duc la dans!
mama: de ce?
eu: dacă doamna m-a făcut gelatină!
mama: şi nu ai întrebat-o de ce?
eu: pe mine profesori mă apreciază....nu îmi zic aşa!
mama: nu poţi fi bun la toate! eu cred că nimeni nu este bun la toate! şi poate doamnei îi place gelatina....cum ne place nouă frişca cu fructe!
eu: un copil mi-a zis şi "Găinuşă!"
mama: poate a fost o glumă! şi acesta este motivul pentru care nu mai vrei să mergi la dans?
eu: da!
mama: dacă îţi place dansul eu, în locul tău, nu aş renunţa..iar dacă  cineva mi-ar zice ceva ce nu îmi place aş întreba de ce îmi zice aşa, ca să înţeleg. În viaţă vei mai întâlni astfel de situaţii dar nu este ok să renunţi dacă vrei să învăţi ceva şi dacăîţi place.
eu: bine am să o întreb data viitoare....




joi, 27 noiembrie 2014

Proiectul "Sunt un bun grădinar!"

Miercuri, 12 noiembrie, pe la ora 21:30, vede mama pe grupul de pe facebook că a postat mamică unui coleg că va planta fasole....că a doua zi ar trebui să plantăm seminţe la şcoală.

mama, către tata: ce şti despre plantarea seminţelor? Înţeleg că mâine trebuie să planteze ceva..dar trist, noi nu avem seminţe în casă...
tata: Sara a zis că trebuie să planteze acasă...nu la şcoală!
Mai stă şi mama, mai citeşte comentarii şi vede că majoritatea au înţeles că acasă trebuie să plantăm...
mama: ce seminţe trebuie să plantezi?
eu: seminţe să iasă un pom....o să treacă un an sau doi şi o sa îl plantăm undeva în curtea şcoli
mama: pai am vazut că cineva zicea de fasole...eu am înţeles că este vorba de o plantă...
eu: nu! nu! un pom!
mama: să o întrebăm pe doamna mâine!
eu: o intreb eu că este pomul meu!
mama: vedem, căci trebuie să înţeleg şi eu despre ce este vorba! Unde ţinem noi pomul?

tata: Sara m-a întrebat dacă banana are seminţe...si i-am aratat că are!
mama: vroia să planteze un banan?
eu: vedeţi că aud că vorbiţi destpe mine!
mama: şi spune ce opinie ai!
eu: era o idee cu bananul!
mama: eu zic că mai bine un bulb de floare....
eu: trebuie un pom!
mama: vedem noi!

A doua zi, mama se lămureşte că este vorba de orice “plantă”..şi dă forward la acest proiect către tata, care trebuie să cumpere bulbi şi pământ.
Coincidenţă că în aceiaşi zi, Cristina, colega mamei, întreabă ce mai fac...şi mama îi zice că vreau să mă apuc de plantat banani...şi că mama ar preferea bulbi de flori....Cristina o întreabă pe mama de ce nu plantam şi un banan? ce poate ieşi ? se gândeşte şi mama şi îşi dă seama că până la urma este un experiment...pe lângă flori, merge şi un banan!

Seara, mama: plantezi banan?
eu: nu!
mama: de ce? hai să plantăm şi un banan?
eu:  dacă iese creşte mare şi nici nu avem paie să îl învelim iarna...tataie înveleşte smochinul, ai văzut! oricum tati a zis cp nu crede că iese un banan, că fructele sunt trecute prin raze X.
mama: bine, atunci plantezi cu tati bulbi de i-a cumpărat el.

Zis şi făcut...plantat, etichetat şi marcat sub instrucţiunile mamei...căci tata nu citise instrucţiunile de pe punga cu bulbi.

Vineri dimneaţă, fuga la plăntuţă să o ud....mă vede mama: ce faci fată?
eu: ud planta!
mama: cu ce apă?
eu: cu apă din sticlă
mama: apa minerală? nu se udă cu apă minerală, se udă cu apă la temperatura camerei  de la robinet. Oricum cred că e suficient de udată de aseară.

În drum spre şcoală, cu ghiveciul în braţe, eu: să îmi spui la ce ora trebuie să ud planta la mamaie?
mama: ce să caute la mamaie?
eu: păi dimineaţa o duc la şcoală, când mă ia tataie o iau...
mama: adică plimbăm planta?
eu: cam da
mama: pai trebuia să spui şi o punem într-un pahar...aşa plimbi ghiveciul? de ce nu ai zis?
eu: tu de ce nu ai ştiut?
mama: de unde să ştiu? că tu ieri mi-ai povestit ce a făcut Corina...că a ţipat şi doamna v-a lăsat să ţipaţi şi voi la ea! cam ţipătul Corinei a fost importat pentru tine şi nu planta....

Staţi liniştiţi că eu am uitat să iau planta acasă....aşa că planta rămâne în clasă!

În weekend, la Dridu, am făcut rost de bulbi de zambilă de la unchiul Vali...şi am aflat de la Silvia că proiectul cu planta este anual...şi că ea îi pune pe copilaşi să ţină planta acasă şi să vină periodic cu ea la şcoală să îi vadă evouluţia, şi să povestească despre planta lor.

Acum, proiectul meu “micul grădinar” cuprinde:
-un ghiveci cu crini roz la şcoală
-un ghiveci cu crin roz acasă
- patru pahare cu zambile...

Eu m-am declarat că sunt un bun grădinar...pentru că bulbi de la unchiul Vali deja au crescut!
Vă arăt şi vouă!



miercuri, 26 noiembrie 2014

Ce face mama lui Liviu la serviciu

Vin acasă cu nişte reviste Regio.

mama: de unde ai reviste acestea?
eu: astăzi a venit mama lui Liviu şi ne-a povestit ce face ea la serviciu..şi ne-a dat aceste reviste.
mama: şi ce ai înţeles din ce a prezentat mama lui Liviu?
eu: mama lui Liviu ia decizii...şi ne-a învăţat ce este decizia.
mama: şi ce este decizia?
eu: dacă te duci la magazin şi vrei să alegi între iaurt şi lapte, şi iaurtul costă 2 lei iar laptele 7 lei...alegi iaurtul că e mai ieftin!
mama: aşa a spus mama lui Liviu?
eu: nu chiar! eu ti-am spus aşa ca să înţelegi ce înseamnă decizia!
mama: eu am înţeles şi mă bucur că şi tu ai înţeles! ceea ce ai povestit tu se numeşte decizie unicriterială, dar dacă te duci la magazin şi alegi între iaurt şi lapte şi în funcţie de cantitate sau firma care a produs atunci se numeşte decizie multicriterială....adică iei în calcul mai mult de un criteriu. Ai înţeles ceva?
eu: da!
mama: ce?
eu: că dacă te interesează şi altceva decât preţul atunci decizia e în funcţie de mai multe criterii....



marți, 25 noiembrie 2014

Flori, pictoriţa!

eu: îţi place tricoul meu?
Talida: da, foarte frumos!
eu: Flori mi l-a facut!
Talida: cine este Flori?
eu: o pictoriţă!
Pe mama a bufini-o râsul....când a vorbit cu Flori i-a spus că se poate lăsa de serviciu că oricum e pictoriţă!

luni, 24 noiembrie 2014

Alfabetul: uneşte punctele

Pentru că trebuia să exersez alfabetul, mama a apelat la ctâteva fişe de tipul "uneşte punctele".  Din păcate mama nu mai a reţinut sursa, dar postează aici fişele, poate vă ajută şi pe voi.











duminică, 23 noiembrie 2014

Proiectul "tablou"

Am făcut împreună cu Talida acest tablou.

Mulţumesc Talida! Ce părere aveţi? Ne picepem? Eu zic că da! a devenit tablou în camera mea!

luni, 17 noiembrie 2014

Alfabetul

Eu ştiu alfabetul, dar mai mănânc unele litere..deci mama zice ca nu îl stiu...eu ce să fac dacă îmi este foame mereu!

Drept pentru care mama mi-a tapetat un perete din camera cu fişe cu litrere.

Dacă vă interesează  şi pe voi, le găsiţi aici.

Mie mi-au palcut....acum să vedem şi rezultatul!

duminică, 16 noiembrie 2014

Să vă luxaţi...

Vin pe la noi, Talida şi Gabi...eu ca să îi pregătesc de joaca cu mine.
eu: vă rog să vă aşezaţi pe canapea, cu pernele la cap, să vă luxaţi un pic!
Talida elucidează miesterul că este vorba de relaxat şi nu despre luxat...dar a rămas o vorbă  cu "să ne luxăm şi noi un pic".

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Mă bag...

mama: aş mânca nişte struguri!
eu: mă bag şi eu!
mama: poftim? ce înseamă că te bagi?
eu: adică fac şi eu cu tine acelaşi lucru!
mama: am înţeles!

vineri, 14 noiembrie 2014

Beau apă....

eu, la masă: îmi mai dai nişte apă!
mama: sigur! mă bucur că bei apă!
eu: tu nu prea bei!
mama: nu, şi nu este un lucru bun!
eu: atunci eu o să fiu o mama care bea multă apă!
mama: aşa să fi!

joi, 13 noiembrie 2014

Kilometri maximi

Eu, în maşină: eu nu înţeleg ceva!
mama: ce?
eu: dacă nu ai voie să mergi cu kilometri maximi de ce la maşină există mai mulţi kilometri decât ai tu voie să mergi?
mama: nu ştiu!
eu: poate ştie tati!
tati: nu ştiu nici eu ce să zic....aşa a vrut fabricantul!

După un timp, îl iau la întrebări pe Remus...
eu: de ce la maşină ai kilometri maximi dacă nu ai voie să mergi cu maxim?
Remus: bună întrebare!
mami care deja credea că a epuizat subiectul: pentru fiţele unora!
eu: cum adică pentru fiţele unora?
Remus: adică fiecare producător a vrut să arate că poate să facă cel mai bun motor la maşină...şi a pus diferite viteze maxime ca să arate cât de bun este el în fabricarea maşini! adică un producător a vrut să arate că el e mai bun ca altul, şi a făcut o maşină cu viteză şi mai mare!
eu: acum am înţeles!

P.S.: mama îi mulţumeşte lui Remus că a salvat situaţia....

miercuri, 12 noiembrie 2014

Eu nu sunt chiar fericită acum...

Astăzi, mama vorbeşte cu tataie Adi şi află că a murit tataia Cocăi....
În drum spre casă, mama îmi zice: şti când o să te mai duci pe la Coca şi Eugen, bunicul lor nu va mai fi acasă
eu: care bunicul?
mama: adică tataia lor...tatăl Cocăi.
eu, cam tristă brusc: de ce?
mama: l-a dus Coca la el acasă!
eu: unde la el acasă?
mama: la el la Bacău, unde a stat până să vină să stea la Coca
eu: aşa fără să ştiu şi eu....
mama: aşa a fost să fie!

Acasă, în bucătărie, în speranţa că eu nu aud...mama discută cu tata şi îi spune depre tatăl Cocăi....

Mai pe seară, mama: ţi-am spus că tataia Cocăi s-a dus la el acasă, dar am afla şi  că Dumnezeu a ales să îl ia la El în Cer
eu: nu l-a dus Coca acasă la el? eu nu o să îl mai văd niciodată?
mama: din păcate nu!
eu,  mă cuibăresc la mama în braţe....mama: ce este?
eu: acum eu nu sunt chiar fericită!
mama: ştiu, nici eu! dar nu cred că tataia Cocăi ar fi vrut ca tu să fi tristă....ai văzut că el era bolnav. Când ai început şcoala i-ai invitat la deschiderea anului şi pe Coca şi pe Eugen, dar pe bunicul nu...şi tu mi-ai zis că pe bunicul nu l-ai invitat pentru că stă doar în haine de casă, că e bolnav...
eu: era bătrân rău?
mama: nu ştiu chiar cât de bătrân era...dar se întâmplă să pierzi oameni dragi!
eu: era mai bătrân decât bunicul Nicu şi mama Tia?
mama: chiar nu ştiu....dar nu cred că ar fi bucuros ca tu să fi tristă! tu ce crezi?
eu: cred că ai dreptate! dar tot sunt tristă...
mama: şi eu! dar nu pot face nimic să nu se întâmple astfel de lucuri...
eu: dar Doamne Doamne îl va lua întâi pe bunicul Nicu şi apoi pe mama Tia?
mama: nu îţi poate răspunde nimeni la această întrebare...
eu: îmi pare rău...
mama: şi mie draga mea! poate ar fi bine să mergem în sufragerie......
eu: da!

Tu de ce nu ai ştiut?

Luni dimineaţă...mă trezesc repede, îmi fac ritualul de dimineaţă, şi chiar mă îmbrac singură complet!

mama: să nu mă minunez!
eu: de ce?
tata: că ai făcut totul singură!
eu: şti ce? eu trebuie să ajung la şcoală...
mama: am înţeles încă de miercuri că vrei la şcoală...dar totuşi, de ce?
eu: astăzi doamna Anca ne dă carneţelul pentru premii.....
mama: ok!

Ajung la şcoală, mama mă atenţiona să îmi aşez lucrurile...eu o las vorbind, şi mă postez in faţa catedrei!
mama: unde ai plecat?
eu: să o întreb pe doamna când ne dă carnetele!
mama: las-o un pic, abia a venit, să îţi tragă sufletul după drum! ar trebui să îţi aranjezi lucrurile, nu să le aranjez eu....
eu: bine! bine!

Seara, eu: tu de ce nu ai ştiut că trebuie să îmi cumperi carnet de premii? nu ai fost la şedinţă iar?
mama: a fost tati! şi am ratat o singură şedinţă....
eu: eu ţi-am zis că nu este o idee bună să se ducă tati!
mama: tu mi-ai zis că nu este o idee bună că nu va înţelege cum este cu vaccinul....şi a ştiut!
eu: dar nu a ştiut de dovleacul de Halloween şi de carneţel!
mama: în dimineaţa în care tu mi-ai spus de dovleac am întrebat-o şi eu pe doamna cum este cu dovleacul şi mi-a zis că este opţional....nu te agita, că mâine îţi au carnet!
eu: bine! mâine să nu uiţi!
mama: nu uit!

Seara vine şi salvarea pentru mami, pe Facebook, de la domna...care anunţa că mama lui Casian va achiziţiona carneţele pentru toţi copilaşi! M-am liniştit....

Mama şi-a dat seama că şi la şcoală sunt Gică stres şi crede că pun o mie şi una de întrebări! Aşa făceam şi la grădiniţă....

marți, 11 noiembrie 2014

O buburuză!

De Halloween am ales să fiu o buburuză, spre dezamăgirea mamaie care tot a încercat să mă convingă să fiu o vrăjitoare sau dovleac...căci erau costume peste tot! Dar nu a avut cu cine, sub pretextul: mie nu îmi plac! 

Aşadar, am arătat cam aşa:



Multumesc Flori pentru fustiţă! O surpriză foarte frumoasă şi neaşteptată...şi să şti că nu te-am crezut când ai spus că ai aflat cum vreau să mă costumez de la o gărgăriţă.
  
eu: o sun pe Flori să îi mulţumesc pentru fustiţă!
mama: stai un pic!
eu: nu crezi că ar trebui să am propriul meu telefon?
mama: sigur!  imediat! vrei doar unul? eşti chiar modestă! 
eu: bine, bine! mă mulţumesc cu telefonul tău!
....o sun pe Flori....eu: de unde ai ştiut că vreau să fiu gărgăriţă?
Flori: mi-a spus una....
eu, râzând în hohote: cum?
Flori: a venit la mine şi mi-a spus la ureche, încet aşa!

A doua zi, eu: ce crezi că mi-a zis Flori?
mama:ce?
eu: că a venit o buburuză şi i-a spus că eu aşa mă costumez de Hallowen
mama: şi?
eu: eu cred că i-am spus eu sau tu!
mama: de ce crezi aşa?
eu: cum să vorbească o buburuză?
mama: pai Sofia Intâi cum vorbeşte cu vieţuitoarele?
eu: nu vorbeşte decăt cu puterea amuletei!
mama: poate şi Flori are amuletă!
eu: e doar în desene! tu eşti copil să crezi aşa ceva?
mama: nu, dar mi-aş dori! dar tu eşti copil?
eu: sunt, dar nu cred!

Să vă prezint şi felinarul meu din dovleac! Ales cu tataie Adi, scobit de mama şi sculptat cu tata...care tata nu ştia până la această vârstă cum să facă un felinar din dovleac....dar i-a ieşit ceva!

Pe lângă petrecerea de Halloween, am primit şi prima mea diplomă de la şcoală! Am fost tare mândră de diploma mea!