sâmbătă, 23 mai 2015

Flori pentru doamna

Duminică am fost la bunici de la Dridu.
Tataie Marin: tai niște bujori să luați la București?
Mamaie Ștefi: nu, că mi-a trimis și Mioara.
Mama: nu, că uit de iei pe acolo și se scutură, iar sâmbăta viitoare când o să-i găsesc pe jos scuturați o să boscorodesc.
Eu: vreau eu!
Mama: ce să faci cu ei?
Eu: Pentru doamna.
            Mama: ok, dacă vrea Sara.
Așa că la plecare aveam florile în mașină.
Când am ajuns acasă i-am cerut mamei o vază și i-am spus să îmi dea și o fundiță.
Mama a zis că se ocupă ea și întradevăr luni aveam florile pregătite lângă ghiozdan.
Luni seară, mama: i-ai dat doamnei florile?
Eu: da.
Mama: și ce a zis?
Eu: nimic.
Mama: nimic? Când i le-ai dat nu a zis nimic?
Eu: le-am lăsat pe masă, doamna nu era în clasă, și când a venit le-a pus într-o vază.
Mama: și nu știa că sunt de la tine?
Eu: nu.
Mama: păi cum să zică doamna ceva dacă nu știa cui? Tu așa ai văzut că primesc eu flori? Tu așa ai primit flori până acum?
Eu: nu! Dar doamna nu era în clasă când am ajuns eu.
Mama: ok, cum crezi tu. Eu aș fi așteptat să vină și i le-aș fi oferit. Le păstram la mine pe bancă.
Eu: eu trebuia să îmi așez cărțile.

Mama: bine.