Flori pentru doamna

Duminică am fost la bunici de la Dridu.

Tataie Marin: tai niște bujori să luați la București?

Mamaie Ștefi: nu, că mi-a trimis și Mioara.

Mama: nu, că uit de iei pe acolo și se scutură, iar sâmbăta viitoare când o să-i găsesc pe jos scuturați o să boscorodesc.

Eu: vreau eu!

Mama: ce să faci cu ei?

Eu: Pentru doamna.

            Mama: ok, dacă vrea Sara.

Așa că la plecare aveam florile în mașină.

Când am ajuns acasă i-am cerut mamei o vază și i-am spus să îmi dea și o fundiță.

Mama a zis că se ocupă ea și întradevăr luni aveam florile pregătite lângă ghiozdan.

Luni seară, mama: i-ai dat doamnei florile?

Eu: da.

Mama: și ce a zis?

Eu: nimic.

Mama: nimic? Când i le-ai dat nu a zis nimic?

Eu: le-am lăsat pe masă, doamna nu era în clasă, și când a venit le-a pus într-o vază.

Mama: și nu știa că sunt de la tine?

Eu: nu.

Mama: păi cum să zică doamna ceva dacă nu știa cui? Tu așa ai văzut că primesc eu flori? Tu așa ai primit flori până acum?

Eu: nu! Dar doamna nu era în clasă când am ajuns eu.

Mama: ok, cum crezi tu. Eu aș fi așteptat să vină și i le-aș fi oferit. Le păstram la mine pe bancă.

Eu: eu trebuia să îmi așez cărțile.

Mama: bine.