miercuri, 22 aprilie 2015

Simona l-a operat pe unchiul Vali?

Tata: tot nu mă lasă genunchiul și iau de aproape o lună pastile.
Mama: s-ar putea să nu fie articulația.
                Tata: și eu m-am gândit să nu fei ligamentele.
                Mama: se poate că și Vali a avut probleme.
                Eu: ce probleme a avut unchiul Vali?
                Mama: a avut ruptură de ligamente și l-a operat.
                Eu: eu știam că e operat la spate nu și la picioare.
                Tata: doar la un picior..
                Mama: și ghici ce? Cine crezi că la operat la picior?
                Eu: Simona!
                Tata: nu ești departe!
                Mama: nu chiar Simona, ci cel de la care am cumparat noi apartamentul în care stăm.
                Eu: și de ce tata a zis că nu sunt departe?

                Tata: că nu era mare diferentă între Simona și doctorul care l-a operat.

marți, 21 aprilie 2015

Nu cu avionul

Eu: ați luat bilete de concediu?
            Mama: de ce?
                Eu: mergem cu avionul?
                Tata: da!
                Eu: eu nu merg cu avionul.
                Mama: ok. Dar cu ce mergi?
                Eu: cu mașina.
                Tata: faci două zile.
                Mama: plus că noi nu mergem cu tine cu mașina.
                Eu: și eu ce fac?
                Mama: faci ce alegi: mergi cu noi cu avionul sau singură cu mașina. Te urcăm în mașină și te așteptăm la destinație.
                Eu: bine, vin cu voi dar sper să nu mai fie artifici false.

                Mama: nu garantez! Dar dacă e cu artifici false, poate te abți să mai zici că ne învârtim până se termină benzina la avion.

luni, 20 aprilie 2015

Urmează clasa întâi

Eram la Mega, stăteam la coadă la casierie și citeam o etichetă.
Ajungem la casă, doamna: ești la școală?
Eu: la clasa pregătitoare.
Doamna casieră: credeam că la clasa întâi, dar o să mergi la toamnă.
Eu: nu merg la clasa întâi, repet pregătitoarea.
Mama, să zicem uimită: de ce să repeți pregătitoarea?
Eu: să mai stau un an cu doamna Anca.
Casiera: doamna Anca este învățătoarea?
Eu: da.
Casiera: cred că și clasa întâi o să o faci cu doamna Anca.
Eu: atunci merg la clasa întâi.
Mama: în mod normal, inclusiv clasa a patra o faci cu doamna. Dar de unde ți-a venit ideea cu repetatul?
Eu: ce bine! M-am gandit că dacă Nicole a putut să repete grupa mare la grădiniță, pot să repet și eu pregătitoarea, dar dacă zici că tot cu doamna fac și la clasa întâi nu mai este nevoie să repet.

 Mama: și poate pe viitor când te decizi că faci ceva ne anunți și pe noi, ca să știm.

miercuri, 15 aprilie 2015

Dacă ea mi l-a dat...

                                Am fost la un atelier pentru pictat ouă de Paște și am primit cadou și un balon în formă de inimă.
                                Cum ținea tata balonul în mână, trece pe lângă un gard și se aude poc.
                Eu: s-a spart un balon!
                Tata: da, balonul tău.
Mama: nu te supăra. O să luăm altul când mai mergem.
                Eu: nicio problemă, nici nu îl vroiam.
                Mama: și de ce l-ai luat dacă  nu îl vroiai?
                Eu: dacă doamna de acolo mi l-a dat?
                Mama: puteai să îi spui că nu vrei.
                Eu: dacă ea mi l-a dat!
                Mama: dacă ea ți l-a dat puteai să zici că nu vrei să îl dădea altui copil. Nu e nimic obligatoriu.

                Eu: m-am gândit să îl iau dacă tot mi l-a dat.

marți, 14 aprilie 2015

Sara ”Gură Cască”

Am evoluat de la Sara ”Care Pierde Tot” la Sara ”Gură Cască” pentru că și ”uit tot”.
Eu: uite mi-am găsit  un creion, nu mai sunt Sara ”Gură Cască”.
Mama: unde l-ai găsit?
Eu: Alexandra m-a întrebat dacă nu este creionul meu pentru că scrie pe el ”Sara”.
Mama: să reformăm zic: Alexandra mi-a găsit un creion!

Eu: dar tot nu sunt ”Gură Cască”.
Mama: firește,d acă ai colegi care au grijă de lucurile tale. Alexandra a fost drăguâă că a întrebat, căci putea să nu se implice. Care Alexandra?
Eu: Alexandra Ceaza.

luni, 13 aprilie 2015

Am o problemă...

                Vin pictată acasă. Și stau ce stau…
                Mama: vrei să te curăț pe față?
                Eu: nu!
                Mai stau ce stau și…
                Eu: am o problemă! Am nevoe de ajutor! Sunt la mine în baie. Vine cineva să mă ajute?
                Vine tati și: am o problemă și eu! mami vi să ne ajuți?
                Când vine mami și vede, a rămas interzisă: fața mea neagră, ghiuveta neagră și prosopul negru.
                Ce credeți că am făcut? M-am spălat cu apă pe față și totul a devenit negru.
                Până la urmă m-a curățat mama…
                Tata: cu ce s-a luat așa bine?

                Mama: cu șervețele demachiante și ulei de migdale. 

duminică, 12 aprilie 2015

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Kemy Curiosul

Eu: tot ce crește pe sol este legumă. Așa că pepenele este legumă.
Mama: pepenele este fruct.
Eu: nu. Este legumă. Așa a zis Kemy Curiosul.
Mama: eu știu că este un fruct.
Eu: sun-o pe doamna și o să vezi că am dreptate.
Mama: am mai discutat acest aspect cu sunatul doamnei. O sunăm pe doamna doar dacă e ceva super mega urgent și grav, nu ca să o întreb ceva ce ai înțeles tu sau ceva ce ai uitat tu pe la școală. Cum ar fi să fiu eu doamna și să mă sune fiecare părinte când copilul are o dilemă?
Eu: cred că ar suna telefonul mereu.
Mama: păi vezi?
Eu: o să o întreb eu.
Mama: cel mai bine.
După câteva zile, eu: așa este pepenele și căpșuna sunt fructe.
Mama: de unde ști?

Eu: mi-a spus doamna! Am întrebat-o!

vineri, 10 aprilie 2015

Și nu am avut șahul la mine...


                Eu: tu ști ceva?
                Mama: presupun că nu știu, dacă mă întrebi așa.
                Eu: astăzi a venit nașul Măluțan la mine și nu am avut șahul cu mine.
                Mama: este un alt mod de a mă anunța că azi ai mâncat ciocolată?
                Eu: nu, că am mâncat bănănuță.
                Mama: nu ți-a adus ”ciocolată pentru fată”?
                Eu: nu! Bănănuță!
                Mama: wow, nu pot să cred! Oare cât o să îl țină?
                Eu: nu știu, dar eu nu am avut șahul la mine.

                A doua zi dimineață, mi-am luat un joc de șah la bunici ca să nu cumva să mai vină nașul și eu să fiu nepregătită.

Foarte și foarte fericită

                Atunci când sunt bucuroasă am început să spun ”sunt atât de bucuroasă că simt că explodez”.
                Tata: de ce zici așa?
                Eu: așa îmi vine.
                Tata: poți să spui în alt mod că ești foarte fericită?
                Eu: pot să spun că sunt foarte și foarte fericită?
                Mama: de unde ști tu de expresia asta?
                Eu: de la băiatul ăla din Moldova, din concediu. Nu din Moldova de la noi, din Moldova țară.

                Tata: da, este o expresie de la ei.

joi, 9 aprilie 2015

Săptămâna Altfel

Luni am rămas la bunici.
Marți, eu: pot rămâne și azi la bunici?
Mama: de ce?
Eu: dacă tot e școala attfel nu poate să fie și săptămâna altfel?

Mama: uite că nu!

La ora de sport…

Tataie: mâine merge și doamna de sport la Stadionul Național cu ei?
Mama: nu cred, mai ales că doamna de sport este supărată pe ei. Pe acordul semnat pentru plecare era scris altcineva ca însoțitor.
Mamaie: cu ce au supărat-o pe doamna de sport?
Mama: au supărat-o că la oră se îmbrâncesc și se hârjonesc. O dată au fost atât de nebunatici că toată clasa nu a primit bulină de cumințenie. Îți dai seama că se supără și doamna Anca când aude că ei nu sunt cuminți.
Eu: nu e corect să stăm acasă când suntem bolnavi!
Mama: a, și doamna de sport a zis să stea acasă cine e bolnav. Mie mi se pare foarte corect! Și ști și tu  de ce, că am mai discutat pe această temă.
Eu: de ce?
Mama: ultima data când ai fost răcită ce ai făcut la ora de sport?
 Eu: da, m-am jucat cu sticla de apă cu Casi.
Mamaie Ștefi: cum te-ai jucat?
Eu: eu dădeam la Casi și Casi la mine.
Mamaie Ștefi: păi bine mă mamaie, doamna de sport v-a lăsat să stați cuminți să nu faceți efort, și voi așa ați făcut?
Eu: ne plictiseam și ce era să facem?
Mama: nu mai faceți nimic! Vă plictisiți acasă!

Mamaie Ștefi: mă mamaie, fiți și voi cuminți și faceți ce vă spune doamna că nu are cum să nu se supere dacă voi nu o ascultați. 

miercuri, 8 aprilie 2015

Felicitare...la ceas de noapte

Sâmbătă, în drum spre un loc în apropiere de casa Talidei și a lui Gabi: astăzi nu ne vedem și cu Talida?
                Mama: ce treabă ai cu ea?
                Eu: întreb așa.
                Mama: nu întrebi doar așa. Ai tu un gând, pentru că ai întrebat strict de Talida nu și de Gabi.
                Eu: să fac o felicitare.
                Mama: pentru cine?
                Eu: e surpriză. Vezi tu!
Nu știu ce făceați voi sâmbătă, aproape de miezul nopți, însă eu eram în plin proces de creație a unei felicitări, împreună cu Talida.

Acesta este rezultatul.

marți, 7 aprilie 2015

Mă fac profesoară


Eu: m-am gândit că mă pricep la matematică și pot să mă fac profesoară.
Mama: profesoară de matematică?
Eu: profesoară ca doamna noastră.
Mama: păi doamna știe doar matematică?
Eu: nu, știe și altele dar tot nu le știe pe toate.
Mama: nu am zis că le știe pe toate, doar că  nu știe doar matematică. Face cu voi și comunicare și muzică și desen și dezvoltare personală și scriere și multe pe care nu le știu eu. Dar să ști că nici eu nu știu totul în ceea ce fac, și nu cred că există cineva care să știe chiar tot în ceea ce face el.
Eu: și ce faci când nu ști?
Mama: citesc și aflu.
Eu: ce citești ca să afli?
Mama:  norme, reguli, legi.
Eu: și îți place să citești?
Mama: îmi place, nu îmi place, cum aș putea să aflu dacă nu citind?

Eu: da, așa este. Nimeni nu știe tot, și eu când nu o să știu o să citesc. Și de unde faci rost de ceea ce trebuie să citești?
Mama: Depinde de situație. Dacă este ceva mai vechi caut eu, dacă este ceva care se pregătește să apară și noi trebuie să ne spunem părerea îmi transmite șeful meu, dacă este ceva ce tocmai a apărut îmi transmite colegul de la juridic. 

  

luni, 6 aprilie 2015

O musculiță

Făceam temele la măsuța din sufragerie. O văd pe mama că vrea să pună degetul pe o musculiță care se tot plimba pe măsuța mea.
Eu: hei! ce vrei să faci cu musculița?
Mama: ce ar trebui să fac?
Eu: să deschizi geamul să iasă afară.

Mama: tocmai a zburat, așa că a fost norocoasă. Deschid ușa la balcon și poate se duce prin bucătărie afară. 

duminică, 5 aprilie 2015

Metoda detectivului – MindLab


La țară, mama stătea de vorbă cu Silvia.
Silvia: mai merge Sara la MindLab?
Mama: da.
Silvia: și îi place?
Mama: da. După primele două luni am vrut să o retrag, dar ea a zis că nu renunță.
Silvia: de ce doreai să o retragi?
Mama: mi se părea că nu face mai mult decât știe și nici nu povestea ce face la oră, dar acum văd că a început să mai povestească. Plus că marți când are MindLab are și șah, și mă gândeam că se obosește prea mult. Dar dacă ea zice că îi place am zic că până la urmă ea decide.

Eu eram prin curte după unchiul Vali.
Silvia: metoda detectivului ai învățat-o Sara?
Eu: nu, acum am făcut metoda semaforului.

După câteva zile acasă, mama: of Domane, unde oi fi pus eu nasturele?
Eu: aplică metoda detectivului și afli.
Mama: adică?
Eu: pune mai multe întrebări și o să te ajute să afli ce ai făcut cu nasturele.
Mama: nu este metoda de care te întrebase și Silvia? Parcă atunci ai zis că nu o ști. Când ai învățat-o?
Eu: am învățat-o la jocul cu parcarea, pe la început.
Mama: și Silviei de ce i-ai spus că nu o ști?
Eu: atunci nu îmi aminteam.
Mama: e, pe bune? Eu cred altceva.
Eu: ce?
Mama: că tu doreai să te joci cu unchiul Vali și nu aveai atunci timp de Silvia, ceea ce nu e deloc frumos.
Eu: acum am treabă.
Mama: vezi? Și acum aplici aceiași metodă.


sâmbătă, 4 aprilie 2015

Soacra cu trei nurori

Eu: mami zici că ești soacra cu trei nurori.
Mama: eu nu pot fi decât soacra cu trei gineri.
Eu: cum așa?
Mama: dacă te măriți tu de trei ori o să consider că am trei gineri.
Mamaie: Doamne ferește, ce idei ai și tu!
Mama: de ce dragă? Vecinul nostru de la parter a fost căsătorit de trei ori și toți copilași vin la el.
Mamaie: or fi ai lui.
Mama: nu chiar. Cu prima nevastă are un copil, cu a doua are un copil și avea și ea un doi, cu cea de-a treia are un copil și mai are ea unul.
Apare și tata: dar tu de unde ști atâtea amănunte?
Mamaie: chiar așa de unde ști toate astea?
Mama: ghicește, ai dreptul la o singură încercare.
Tata: e na!
Mama: nu acesta era răspunsul. Firește că de la domnul Sandu ”știe tot”.

Eu: domnul Sandu chiar știe tot că vorbește și mult.

vineri, 3 aprilie 2015

Teme

Îmi faceam temele la matematică....eu cu degețelele pe masă.
Mama: lasă degețelele, de ce nu socotești cu rigleta?
Eu: bine, fie!
Scot rigleta, și încep să socotesc printr-o metodă mai ciudată.
Tata: ai adus rigleta acasă?
Mama: nu. Are și acasă una. Pe principiul: să avem de rezervă.
Mai socotesc eu ce mai socotesc....
Mama: așa socotești cu rigleta?
Eu: da.
Mama: nu ți-a arătat doamna cum se lucrează cu rigleta?
Eu: ba da, dar aceasta este metoda mea.
Mama: și ce vei face când vei avea de scăzut 17? Că nu ai atâtea degete. Nu crezi că este mai sigură metoda doamnei? Crezi că ești singurul copil pe care l-a învățat doamna cu rigleta?
Eu: nu, că pe cei de la a cincea care vin la noi în vizită tot doamna i-a învățat.
Mama: și atunci nu crezi că doamna, dacă a învățat  atâția copilași știe mai bine ce metodă să vă arate?

Eu: bine, aplic metoda doamnei.

joi, 2 aprilie 2015

Concursul de vineri

La ultimele două concursuri de vineri de la școală, la care am participat, am luat premiul doi.
Se uita mama peste subiectele ultimului concurs, la care am luat 95 de puncte, și vede punctul la care am greșit.
Tata: unde a greșit?
Mama: Sara câte cuvinte are propoziția ”Baba are o găină”.
Eu: patru.
Mama: și de ce ai încercuit ca răspuns corect șase?
Eu: nu știu.
Tata: pentru că nu ești atentă și te grăbești, așa ai făcut și data trecută. Ai mă răbdare, că nu te aleargă nimeni sau te aleargă și nu știm noi?
Eu, râzând: eu sunt mulțumită cu locul doi, să nu fie locul trei.
Mama: ai știut să răspunzi la alte întrebări, cum ar fi să faci schema cuvântului ”VITAMINE” și tu nu ști să numeri cuvintele dintr-o propoziție? Sincer, pe mine mă interesează să dai dovadă de atenție și răbdare, nu ce premiu iei.
Eu: dar tu nu ai făcut subiecte astea cu mine.
Mama: nici nu mai fac concursuri Comper cu tine, dacă doamna a spus că le faceți la școală. Facem alte fișe, dar nu ce știu că faceți la școală.
Eu: de ce?
Mama: pentru că nu pierdem timp de două ori să le faci și acasă și la școală,  și nu e nici corect. Și să îți amintesc că la concursul trecut, la care ai luat tot premiul doi, mi-ai zis că ai făcut fișa respectivă și cu mine.
Eu: știam deja că doamna e mai bună ca tine.
Mama: adică?
Eu: adică doamna mi-a dat premiul doi și nu m-a certat.
Mama: dacă tu dai dovadă de grabă ai vrea să te felicit?
Eu: dar ai putea să mai faci fișe de concurs cu mine.
Mama: nu, pentru că la un concurs nu se cunosc subiectele înainte. Ar însemna să trișăm.Noi ai zis și tu că nu e bine să trișezi?
Eu: ba da.
Mama: și atunci, te contrazici singura?
Eu: bine, fie!

miercuri, 1 aprilie 2015

Gimnastică până la 8

Dimineața îmi fac înviorarea. Observă mama că fac fiecare exercițiu până la 8.
Mama: tu faci fiecare exercițiu până la 8?
Eu: da.
Mama: de ce?
Eu: așa fac și la sport.

Mama: nu m-aș fi gândit.