marți, 31 martie 2015

Un nou stil de dezbrăcat

Intră mama la mine în camera și vede ceea ce o să vedeți și voi mai jos, și aud: Sara, poți te rog să viiiiiiiiiii până aici?
Eu: da,
Mama: ce înseamnă asta?
Eu: mi-am aranjat hainele!
Mama: hai nu zău! Unde ai văzut tu că se face așa?
Eu: nu am văzut, dar am găsit soluția. Ce era să fac?
Mama: să le duci la coșul de rufe din baie?
 Eu: eu așa am găsit soluția.
Mama: și eu la fel. Pentru mine soluția este să le duci la coșul de rufe.

Eu: bine, fie! 

luni, 30 martie 2015

Mă fac cercetător sau poate astronaut


                Eu, după o discuție interesantă despre pensionarea doamnei care face curat la Talida în bloc, concluzionez: Am decis să mă fac cercetător din două motive:
-          Să dau timpul înapoi;
-          Să inventez o mână la care copii să dicteze și mâna să scrie
sau poate astronaut ca să merg în spaţiu sau poate amundouă: jumătate de zi merg astronaut şi jumătate de zi sunt cercetător. Până la urmă ce mă fac? Că vreau să mă fac şi economisistă ca tine, şi învăţătoare şi coafeză şi doctoriţă...

Mama: scuză-mă, dar puteam să jur că te faci avocat.
Eu: de ce?
Mama: că ai replică la orice, mereu, şi vrei să ai ultimul cuvânt.
Eu: aşa sunt eu.
Mama: nici nu mă gândeam că este altcineva, dar să şti că te faci ce îţi doreşti cel mai mult.
Eu: tu ce ai vrut să te faci?
Mama: multe.
Eu: cât de multe?
Mama: atât de multe că nici eu nu mai știu. Am vrut să mă fac preoteasă ca să mănânc colivă multă, nu doar când făcea mamaie şi prietenele ei.
Eu: şi de ce nu te-ai mai făcut?
Mama: la biserică mi se părea plictisitor şi o preoteasă trebuie să meargă la biserică mult. Apoi m-am gândit să mă fac aviator, dar pentru că aveam probleme cu dinţi de mică şi mergeam la stomatolog des, tata îmi zicea că un aviator trebuie să aibă şi dinţi sănătoşi, că dacă îl apucă o criză de durere când e la marjă.
Eu: şi adio aviator.
Mama: cam da. Apoi am vrut să mă fac dactilografă.
Eu: ce este o dactilografă?
Mama: o persoană căreia îi dictezi şi scrie la o maşină de scris.
Eu: ce este o maşină de scris?
Mama: un fel de tastatură, dar în care fixezi o hârtie. Uite aici o poză.
Eu: şi de ce nu te-ai făcut dactilografă?
Mama: era prin 1991 şi la mamaie la serviciu am văzut primul calculator şi am văzut că nu mai au nevoie de dactilografă. M-am reorientat şi dacă tot mă duceam la stomatolog toată ziua, m-am gândit să mă fac stomatolog.
Eu: şi?
Mama: şi aici au început influenţele persoanelor din jur...domnul Petre, şeful mamei, la care eu ţineam enorm, căci în perioada în care doream să fiu dactilografă mă lăsa să bat la maşina de scris, spre disperarea mamaiei tale..Aşadar, domnul Petre mi-a zis ceva de genul "să stai cum mâna în gură la toţi nespălaţi? te faci economist, ai şi maşină de scris şi calculator, mergi şi la bancă, că văd că îţi place."
Eu: și?
Mama: și îmi plăcea, pentru că mamaie aducea de lucru și acasă și mă învăța și pe mine, și mă și plătea,. Mi se părea că nu e greu și mă descurc. Dar,  prin clasa a opta  m-am gândit că aş putea să mă fac ceva cu calculatoare.
Eu: de ce?
Mama: mă împrietenisem cu colegul de la IT de la mama de la serviciu, iar bunici tăi mi-au luat calculator...doar că...
Eu:  doar că ce?
Mama: doar că eu făceam ce făceam și mereu aveam câte o problemă la calculator și mă duceam la prietenul de la IT, care mă încuraja și îmi spunea ”e o mașină, nu ai ce să strici, se repară oricum” ...dar mamaia ta îmi zicea mereu  ”Geta are doi băieți și nu o aud că toată ziua are calculatorul ceva”.  Mă duceam la mamaie la serviciu doar ca să mă văd cu colegul de la IT să îmi spună cum să repar ce stricam.
Eu: băieți aia doi de ce nu stricau calculatorul ca tine?
Mama: pentru că mama lor le închidea tastatura cu cheia și stateau la calculator doar în prezența ei. Eu instalam și dezinstalam tot ce auzeam că există. O dată am desfăcut calculatorul piesă cu piesă, căci prietenul de la IT mi-a zis că nu am ce să stric, că o piesă intră într-un singur loc, ca la puzzle.
Eu: și?
Mama: și apoi am dat la facultate, și profesoara mea de informatică și prietenul de la IT m-au încurajat să aleg Cibernetica, chiar dacă eu inițial doream altceva...iar bunici tăi îmi spuneau că eu decid ce vreau, că va fi meseria mea, dar nici nu m-au lăsat să merg și la ASE și la Politehnică în paralele, că ziceau că mă obosesc prea mult.
Eu: și ce ai făcut?
Mama: am ales Cibernetica și mi-am dat seama că aș vrea să devin profesor.
Eu: și ce ai făcut atunci?
Mama: am urmat cursurile ca să devin profesor și eram fascinată de profesori de dragul cărora învățam, doream să fiu și eu ca ei.
Eu: și de ce nu te-ai făcut profesor?
Mama: nu pot să îți spun pentru că te-aș influența.
Eu: și ce dacă?
Mama: nu e ok să te influențez. Dar îți pot spune că am avut și o etapă în care am făcut și cercetare. Un profesor a avut încredere în mine și m-a inclus într-un proiect.
Eu: și de ce nu mai faci?
Mama: pentru că nu am mai avut ocazia, dar ceea ce fac acum îmi place. Și cam mereu mi-a plăcut ceea ce am făcut. Așa că important este să faci ceea ce îți place și ai dreptul să te răzgândești asupra a ceea ce te faci.
Eu: tati tu ce ai vrut să te faci?
Tata: am uitat! nu mai știu!

  








duminică, 29 martie 2015

Kids on the moon




Metoda semaforului - MindLab

Descoperă mama că nu mai îi merge microfonul la telefon și trebuie să vorbeacă doar pe căști.
Tata: când ai observat că nu se mai aude?
Mama: nu știu exact. Dimineață am vorbit cu mama și pe la 11 m-a sunat Rodica și tot îmi zicea că mă aude ca de sub birou. Inițial, Rodica a zis că e telefonul ei, că dă Robert cu el de pământ...după m-am gândit să testez cu Raluca și nici ea nu mă auzea.
Tata: încărcătorul unde îl ai?
Mama: nu știu.
Tata: la serviciu?
Mama: nu cred, că îl încarc printr-un cablu USB, din caluclator.

Eu: mami aplică metoda semaforului: gândește, pregătește și reacționează.
Mama: cum?
Eu: roșu - te gândești unde ai pus încărcătorul, galben - îl găsești și verde - îl dai lui tati. Ai rezolvat problema.
Mama: de unde ști asta?
Eu: de la MindLab, ti-am mai spus-o!
Mama: interesant!
Eu: deci mai zici că la MindLab învăț prosti?
Mama: nu! îmi cer scuze.

sâmbătă, 28 martie 2015

Șah cu mamaie

Marți, nu am făcut șah.
M-am gândit eu să joc șah cu mamaie Ștefi...o învăț eu nicio problemă.
Dacă pe mama o cam cert, cu mamaie concluziua a fost: ”Te-ai descurcat destul de bine pentru prima partidă.”
Miercuri dimineață, aveam o problemă: dacă noi nu am făcut șah ieri, de unde știu la ce școală se ține concursul?
Mama: care concurs?
Tata: săptămâna acesta nu ai concurs.
Eu: bine, m-am liniștit. Credeam că lipsesc iar.

vineri, 27 martie 2015

Trag cu urechea

Mama: m-a sunat Rodica să îmi zică că vine la mine să îmi aducă trotineta.
Tata: când vin?
Mama: nu, că venea ea la mine la birou. I-am zis să stea potolită că oricum mai degrabă vine iarna decât vara….că până vine vara ajungem noi pe la ei,
Eu, din sufragerie: ce trotinetă?
Mama: o trotinetă.
Eu: trotinetă pentru Bebe?
Mama: sigur. Pentru Robert. Tu nu ai troti?
Eu: ba da, dar nu am știut că Bebe merge pe troti.
Mama: nici eu, dar tocmai mi-ai dat o idee.
Tata: și ce o să zici când o să îi dea cadoul și o să fie chiar troti?

Mama: tu nu ai mai făcut de mult o plimbare noaptea, eventual până în Popești? 

La concursul de șah: locul 4 sau 6?

Sâmbătă am avut concurs de șah, din nou.
De această dată cu copilași din sectorul 1, la școala Uruguay.
După ce s-a afișat tabelul cu  rezultatul final, la runda 5, într-o pauză de joacă cu colegii: pe ce loc am ieșit?
Mama: cred că 6.

După premiere, eu: de ce sunt pe locul șase dacă am trei puncte jumate  și cei care cau luat premiul trei nu au luat premiul trei că sunt pe lcoul trei?
Mama: pentru că pe locul trei au fost doi colegi de-ai tăi cu trei puncte, iar trei puncte jumate ați câștigat trei. Pe tine te cheamă Istrate,  pe un coleg Cristea și pe celălalt Micu. În ordine alfabetică sunteți: Cristea, Istrate și Micu.
Eu: eu cred că am fost pe locul 4.
Tata: important este că ai participat.
Eu: nu am jucat chiar bine.
Mama: eu zic că ai jucat foarte bine.
Eu: chiar crezi?
Mama: da. De ce crezi că nu aș spune ceea ce cred?
Eu: așa.
Mama: nu zici tu că eu îți fac ceea mai multă observație și te cert cel mai mult?
Eu: ba da!
Mama: îți dai seama că și acum ți-aș spune.





joi, 26 martie 2015

Un șah cu nașul

Deschide mama casoleta mea de mâncare de la școală și ce credeți că găsește? Ciocolată.
Mama: de unde ai ciocolată?
Eu: de unde crezi? Azi a fost nașul Măluțan la noi și mi-a luat o Heidi. Îl ști pe nașul cu ciocolata.
Mama: și nu s-a putut abține să îți aducă ciocolată?
Eu: se pare că nu. Dar mâine mă duc eu la el!
Mama: ce să cauți, tot ciocolată?
Eu: să joc șah. Dacă aveam șahul azi la mine, jucam azi, dar dacă nu l-am avut mă duc eu la el. Doar nu poate să vină doar el la mine, așa în fiecare zi …
Mama: nu cred că e acasă.
Eu: de unde ști?
Mama: nașul seamănă cu tataie. Le stă bine în plimbare. A venit și cu cățelul?
Eu: nu! L-a lăsat acasă. Dar să ști că mie îmi place de el și cu cățel și fără cățel.
Mama: te cred și eu, dacă îți ia ciocolată.

Eu: nu. Îmi place că vorbește mult, așa ca mine. 

miercuri, 25 martie 2015

Desene animate, la bunici

Intră mama în casă.
Mama: Bună.Ce faceți?
Tata: Bună.
Mama: Și Sara pe unde se ascunde iar?
Tata: La ea în cameră.
Mama: Ce faci Sara? Ce prostie ai făcut de este atâta liniște?
Tata: s-a dat de gol că s-a uitat la desene la bunici. Zice că are treabă la ea în cameră ca să nu îi mai pun întrebări.
Eu: să ști că te aud!
Liniște…peste un timp îmi fac apariția.
Mama: ce faci fată? Te-ai uitat la desene?
Eu: da!
Mama: de unde ai avut desene la televizor?
Eu: a găsit tataie canalul.
Mama: deci așa face tatai!. Dar nu am convenit că tataie nu știe să găsească canalul?
Eu: poate a învățat de la cineva mai tânăr.
Mama: și temele le-ai făcut azi?
Eu: da!
Mama: cred că te trimit și pe tine și pe tataie la afterschool și veniți amundoi cu temele făcute.
Eu: tataie nu are bancă!
Mama: stă la catedră.
Eu: acolo stă doamna! Ce el e doamna?

Mama: nu e doamna! dar dacă nu are unde să stea și nu se poate abține să facă prosti! poate că de doamna ascultați amundoi.


marți, 24 martie 2015

Am pierdut eșarfa, din nou

Miercuri dimineață, mama: fără eșarfă azi?
Eu: era în ghiozdan.
Mama: în ghiozdan nu este. Cred că ai piedut-o.
Eu: te duci la doamna și o rogi să îmi mai dea o eșarfă.
Mama: da, cum să nu? Ar fi culmea. Nu a trecut o lună de când ne-a ajutat și eu iar mă duc că ai pierdut eșarfa. Asta este, ”Sara care pierde tot” nu mai ai eșarfă până la anul când comandăm patru ca să știm o treabă.
Tata: tataie mi-a zis și mie că e în ghiozdan, când m-a sunat că a lăsat-o la șah.
Mama: atunci e clară treaba. Eu din ghiozdan am aruncat o pungă în care trebuia să fie adidași de la sport, dar am crezut că e goală. Dacă tataie a pus eșarfa în aceea pungă…eșarfa este fix la ghenă.
Eu: deci tu ai pierdut eșarfa, nu eu! Tu ești pierde tot acum! Ai văzut că nu am pierdut-o eu? De ce mi-ai aruncat punga din ghiozdan?
Mama: pentru că am crezut că e goală. Așa pot să te întreb și eu de ce punga era goală și nu aveai adidași în pungă? Drept urmare eu nu mai umblu la tine în ghiozdan, de acum.
Eu: de ce?
Mama: ca să nu mai pierd lucruri.

Miercuri seară s-a elucidate misterul.
Când a venit tata să mă ia la dans, unde credeți că era eșarfa? ÎN GHIOZDAN!

Cum a ajuns acolo? Marți când tataie m-a lăsat la șah, a pus eșarfa în căciulă, și căciula în ghiozdan.
Când am plecat de la șah, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când am ajuns acasă nu am scos eșarfa din căciulă și nici nu am sesizat prezența ei.

Miercuri dimineață, după toată discuția depre eșarfă, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când m-a luat de la școală ce credeați că atârna de sub căciula mea? Da, eșarfa!

joi, 19 martie 2015

Și dorm oriunde...

Eu: astăzi am dormit!
Mama: Unde, la Lidl?
Eu: să îți explic. După ce m-a luat de la școală am mers la Lidl, și mi s-a făcut somn. M-am urcat în căruțul de cumpărături și am adormit, dar am dormit și acasă.
Mama: cum fată să dormi în căruțul de cumpărături? Și mamaie unde a pus cumpărăturile?

Eu: Dacă mi-a fost somn, ce vrei? Mamaie a pus cumpărăturile lângă mine.

miercuri, 18 martie 2015

Surpriză de 8 Martie

Chiar dacă cu întârziere, vă arăt și eu ce cadou am pregătit pentru mama de 8 Martie.
Eu am lipsit oe 6 martie și pe 9 martie, dar doamna a avut grijă să ajungă cadoul și la mama..căci eu cam uitasem! Noroc cu doamna!

Mama a fost foarte încântată, chiar surprinsă, se aștepta să îi fac o surpriză la școală dar nu chiar așa....și a aflat că a fost un pic și implicarea tăticilor, care a făcut surpriza și mai frumoasă.

O diplomă
 O felicitare cu poza mea în interior
O floare colorată

 O partitură muzicală, cu o dedicație



marți, 10 martie 2015

De ce fac eu la şcoală limbă străină?

Luni dimineaţa, la micul dejun, tata: azi ai germane. Din ce am repertat aseară ai reţinut ceva?
Eu: pisică e caţe. De ce fac eu la şcoală limbă străină?
Tata: că e foarte important să vorbeşti o limbă străină, iar la şcoală te ajută să înveţi.
Eu: de ce?
Tata: uite patronul meu este grec şi eu nu ştiu gracă, el nu ştie română, dar şi eu şi el ştim engleză. Şi eu când vorbesc cu el, vorbesc în engleză.
Eu:  şi el cu tine tot în engleză vorbeşte?
Tata: da. Dacă şti o limbă străină te descurci mai uşor. Sharp nu este o companie românească.
Eu: asta ştiu.
Tata: şi când vorbesc cu alţi colegi din alte ţări, tot în engleză vorbesc. Pentru cine ştie germană e şi mai bine.
Eu: de ce e și mai bine?
Tata: engleza este o limbă mai cunoscută decât germana, iar cei care știu germană se pot angaja mai ușor.

Eu: totuși la germană și engleză e mai greu ca la română că se scrie cumva și se citește altcumva.

luni, 9 martie 2015

Zero – număr par sau impar

Aveam un exercițiu în cartea verde de exerciții din timpul săptămâni.
În exercițiu ar fi trebuit să completez șirul de numere pare, dar trebuia să îl includ și pe zero.
Eu: mami zero e număr par?
Mama: eu zic că da.
Eu:  tati poți să îl întrebi și pe google?

Tata: zero este număr par!

duminică, 8 martie 2015

Claudiu m-a învățat să fac avioane

Eu: vrei să îți fac un avion?
Mama: ști să faci un avion?
Eu: da, m-am învățat de la Claudiu. Ști când am fost să îmi faci tort de ziua mea, acolo la cofetărie ne-am întâlnit cu o doamna. Băiatul ei este Claudiu, colegul meu.
Mama: Ce să vezi fată, că știam de atunci că tu și Claudiu sunteți colegi. Nu mi-a zis mama lui? Ai uitat?
Eu: da, ți-a zis! Dar nu ți-a zis că mă învață să fac avioane.
Mama: se putea să nu adaugi tu ceva?

Eu: nu!

sâmbătă, 7 martie 2015

Sara ”care pierde tot”

În ultima lună și jumătate nu se știe ce se întâmplă cu mine dar sunt distrată rău.
Dacă există o zi în care să nu pierd ceva, deja a devenit o minune.
Am pierdut până și eșarfa de la uniformă dar m-a salvat doamna că mi-a făcut rost de o altă eșarfă...am recunoscut în felul meu că nu trebuia să pierd eșarfa și m-am oferit să o plătesc eu.
Însă marți am plecat cu 20 de creioane la școală și m-am întors cu 14...mai pierdeam eu creioane dar nici chiar 6 într-o singură zi.
Mama s-a supărat rău și mi-a zis: Sara o să te strig de acum cu ”Sara care pierde tot”.
Eu: de ce? Nu ți se pare că am suficiente nume?
Tata: va fi mai mult ca un renume.
Eu: cum adică?
Tata: adică cum lui Ștefan cel Mare i s-a spus ”cel Mare” chiar dacă el nu era înalt, lui Mircea cel Bătrân i s-a spus ”cel Bătrân” pentru că a domnit mult, lui Mihai Viteazu i s-a spus Viteaz că așa era, ție îți va fi renumele de ”pierde tot”.
Eu: Mircea cel Bătrân era tot atât de bătrân ca bunicul?
Mama: nu mai schimba  subiectul.
Eu: prefer ”Sara care uită tot”
Mama: nu se potrivește căci ceea ce vrei nu uiți!

În weekend avem plan de etichetare a creioanelor...să vedem ce efect are și această metodă.


vineri, 6 martie 2015

Felicitări cu mesaj

De mărțișor am oferit și câteva felicitări.
Prima felicitare am oferit-o Talidei.
A fost ceva de genul: am ales felicitarea, mama mi-a zis să am răbdare să scriu și o urare, am dispărut la mine în cameră și am apărut cu felicitarea scrisă și am oferit-o Talidei, care a fost tare emoționată chiar dacă mesajul se termina cu ”Un an fericit”.
Mama mi-a zis că de mărțișor se zice ”o primăvară frumoasă”, că ”un an fericit” este pentru Anul Nou.
Tot mama mi-a spus să scriu ce mesaj simt eu și pe următoarele felicitări, însă am ținut cont și am  început cu mesajul ”O primăvară frumoasă”.
Următoarea felicitare a fost pentru doamna profesoară Anca, cu mesajul ”O primăvară frumoasă și liniștită și bucuroasă”.
Mama citind mesajul: bine, bine, înțeleg că îi dorești o primăvară frumoasă și bucuroasă, dar liniștită?
Eu: adică sper ca noi să nu mai face așa gălăgie. Doamnei nu îi place gălăgia și noi cam facem cam multă gălăgie.
 Mama: am înțeles. Cui îi place gălăgia?

 Eu: cred că nouă, dacă facem atâta gălăgie.

Eveniment ARCUB: ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI

În acest weekend ARCUB organizează evenimentul numit ”ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI”.
La acest atelier pot participa copilași între 3 ani și 7 ani.
Mai multe detalii puteți afla la ”ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI”.

Eu nu voi putea participa chiar dacă îmi doream, pentru că noaptea trecută am făcut febră....așa să îmi iau revanșa că în această iarnă nu am avut nici un fel de probleme.


joi, 5 martie 2015

Îmi trebuie un avocat

Mie îmi trebuie un avocat.
Când vin de la şcoală, firma de la cablu întrerupe cablul şi eu nu mă mai pot uita la desene până nu dorm….în unele zile a mai mers, că a mai vorbit tataie cu ei, dar mamaie zice că s-a dat o lege: “copii trebuie să doarmă după ce vin de la şcoală, ca să crească mari”
Eu: cine a dat legea?
Mamaie: Iohanis.
Eu: trebuie să vorbim cu un avocat să discute avocatul cu ei şi să dea drumul la desene la televizor şi la calculator.

Mai târziu am fost tare tristă să aud, de la tata, că aleşii au imunitate şi nu am ce să fac cu avocatul.

La mine somnul a fost mereu o problemă: dorm  când îmi este somn, în orice condiţii.

Mama a hotărât să nu se mai întrerupă cablul și evident că a doua zi am stat numai la desene, iar tata s-a ținut de cuvânt și mi-a șters desenele.

A doua zi, tot eu: crezi că dacă mi-a șters desenele nu am avut la ce să mă uit?
Mama: la ce te-ai uitat?
Eu: la patinaj artistic!
Mama: până mâine seară te gândești și îmi spui dacă rămâi la after school de luni, vorbim și cu tati și vedem ce zice și el.
Tata: eu sunt de acord!
Eu: bine mă gândesc, dar acolo se mănâncă mazăre și mămăligă și nu dorm la prânz.
Mama: nu se mănâncă doar mazăre și mămăligă, și tu oricum ai decis să nu mai mănânci așa că nu contează ce se mănâncă, iar de dormit la prânz oricum tu nu vrei să dormi. Așa că nu văd care e problema, măcar faci temele. Tu decizi ce vrei dar măcar ai temele făcute.


Am decis: nu vreau să merg la after school.

miercuri, 4 martie 2015

Concurs de șah - etapa a doua a

Sâmbătă, 28 februarie, am avut continuarea consursului de șah început în 21 februarie.

Am luat locul III – eu dezamăgită, restul mulțumiți.

Mama: chiar nu înțeleg de ce ești dezamăgită.
Eu: eu sunt obișnuită să iau locul întâi sau doi la concursuri, nu locul trei.
Mama: dacă mai exersezi poți să iei alt loc, dar important este că ai luat un  premiu având în vedere de când joci tu șah. Din șah eu îmi doresc doar să înveți să ai răbdare și să gândești în perspectivă.
Eu: ce crezi că va zice domnul Barbălată?

Mama: că este mândru de tine.

Toată lumea a fost mândră de mine! Gabi deși promisese că nu se joacă cu mine că nu am dormit atâtea zile câte discutasem și deși nu era foarte bine cu sănătatea, s-a jucat cu mine și șah.

Pe 14 martie am iar concurs de șah.





marți, 3 martie 2015

Surpriză de la doamna

Eu: am primit multe mărțișoare pentru ziua mărțișorului.
Mama: și te bucuri?
Eu: da!
Mama: le-ai mulțumit și i-ai pupat pe cei care ți-au oferit mărțișoare?
Eu: de mulțumit le-am mulțumit, de pupat nu pe toți...uneori am uitat. Am avut și o surpriză, ști care?
Mama: nu, care?
Eu: că și doamna ne-a dat mărțișor. Uite! Trebuie să o legăm în prima creangă înflorită.
Mama: ok! i-ai dat doamnei un pupic?
Eu: nu, dar i-am mulțumit. O să o păstrez până înflorește un pom.
Mama: și restul mărțișoarelor de la cine le-ai primit?
Eu: de la colegi mei.
Mama: care de la cine le-ai primit?
Eu: tu nu vezi că sunt o pungă, de unde să știu eu pe care de la ce coleg l-am primit?
Mama:ok!


Ziua mărțișorului

Am și eu o problemă: dacă în ziua mărțișorului începe primăvara de ce doar fetele să primească mărțișoare? Începe primăvara doar pentru fete?

Așadar, când am fost la cumpărături cu mamaie și tataie am luat mărțișor și pentru tata.

luni, 2 martie 2015

Mărțișor pentru mama


Vineri seară, eu: vrei să îți arăt surpriza de mărțișor?
Mama: dacă vrei tu. Eu am răbdare până de mărțișor.
Eu: bine, aștepăm până de mărțișor.
Sâmbătă în drum spre concursul de șah, eu: ți-am zis că am o surpriză pentru tine de mărțișor. Când ajungem acasă vrei să ți-o arăt?
Mama: pot să aștept și până mâine. Eu mă bucur că te-ai găndit să îmi faci o surpriză.
Eu: nu eu m-am găndit! Doamna s-a gândit.
Mama: atunci îi mulțumesc și doamnei și ție!
Eu: de ce și mie dacă doamna a venit cu ideea?
Mama: pentru că doamna a venit cu ideea și te-a ajutat, iar tu ai acceptat ideea doamnei și ai lucrat să îmi faci o surpriză.
Duminică, eu: astăzi este ziua mărțișorului?
Mama: da!
Eu: îți aduc surpriza mea.
Mama: cât de frumos este! Foarte deosebit! De unde ai avut și punguță și plic și inimioară?
Eu: punguța și plicul mi le-a dat doamna, și ne-a scris data pe tablă și noi am scris pe pliculeț.
Mama: super! Și prezentare dar și mărțișorul, nu a mai văzut un astfel de model.
Eu: inima din mijloc este din lut.