Cheia de la dulap

eu: m-a întrebat mama lui Bogdan dacă a ajuns la mine cheia de la dulap.
Sara: mi-a dat-o Bogdan, e în buzunarul de la vestă.
eu: mi-a zis că ar trebui să ai și un bon lângă cheie.
Sara: hârtiuța aia mică pe care scria mult? i-am dat-o lui Bogdan înapoi. I-am dat chiloțelul cu totul înapoi.
eu: se vede că ești fii-mea!
Sara: de ce?
eu: pur și simplu...

Nu mă interesează ce fac alți, mă interesează ce faci tu!

În 12 noiembrie am postat e contul de Facebook următoarea conversație:

”Eu: de ce ai plans?
Sara: daca doamna nu ar mai fi venit o saptamana?
Eu: si ce crezi ca s-ar fi intamplat?
Sara: noi am fi stat singuri sau cu alta doamna
Eu: si?
Sara: si nu era doamna mea
Eu: ziceai ca vrei sa te muti la o alta clasa unde copii sunt mai cuminti, acolo cum o mai ai pe doamna?
Sara: o am eu cumva
Eu: cred ca o sa am nevoie de ajutor sa inteleg povestea asta
Sara: in mod sigur
Concluzia: nici macar propria mama nu isi intelege copilul...

UPDATE:
eu: tot nu inteleg o treaba: si anume, daca tu te-ai gandit sa te muti in alta clasa cu copii cuminti, de ce te-ai jeluit si te-ai suparta? doamna nu a facut ce ai vrut tu sa faci?
Sara: uite, eu ma mutam in alta clasa ca sa nu o mai vad pe doamna plecand...poate o data si o data nu o sa se mai intoarca
eu: asa o cunosti tu pe doamna? de ce nu i-ai spus ca te bucuri ca s-a intors daca te gandesti ca o data si o data nu se mai intoarce?
Sara: daca ma duceam sa ii spun ca ma bucur ca s-a intors imi zicea ca nu e suparata pe mine ci pe unii colegi. Si doamna de sport a plecat, si domnul de religie...
eu: te mai muti in alta clasa cu copii cuminti?
Sara: nu
eu: de ce?
Sara: am mai discutat si cu mamaie, dar tot imi e frica sa nu se mai intample asta”

Cu o zi înainte avusese loc un incident la școală în urma căruia Sara concluzionase că este mai bine pentru ea să se mute într-o altă clasă...cireașa de pe tort, pentru mine, a fost că în aceea zi Sara m-a bătut cu propriile arme.

Luată de la școală de către tataie mă sună...nu răspund, eram într-o întâlnire.

Când a ajuns acasă, mă sună și mamaie, eu în aceiași întâlnire....într-un final răspund și aflu că Sara e hotărâtă să îi căutăm ”o clasă cu copii mai cuminți”....pe motiv că la ea în clasă este și a fost cam haos, inclusiv la germană au făcut gălăgie și anumiți colegi fac anumite lucruri să o enerveze pe doamna.

eu: și de ce nu mi-ai spus?

Sara: nu ai zis că nu te interesează ce fac alți? 

eu: corect, am zis.

Sara: de ce să îți spun dacă eu nu am făcut nimic, doar alți au făcut! pe tine nu te interesează alți, că nu alți sunt copii tăi.

eu: și azi de ce îmi spui?

Sara: pentru că îți spun că pe mine vreau să mă muți, nu pe alți. Cum a plecat doamna de sport, și a venit domnul de sport, cum a plecat domnul de religie și a venit doamna de religie, o să plece și doamna Anca, și cine o să vină? 

eu: uite, eu zic că doamna Anca nu pleacă cum nu a plecat nici doamna de germană, la sport și religie au plecat din alte motive. Și uite, am greșit când am zis că nu mă interesează alți...nu mă interesează alți în sensul că nu vreau să știu ce note au luat sau ce prostii fac, dar mă interesează atunci când ceea ce fac ei te afectează pe tine.

Primul impuls: este a doua oară când îmi spune că vrea asta, așa că dacă mai îmi spune o dată, o mut! până una alta să mai aflu și alte variante decât ceea a Sarei!

O contactez și pe doamna profesoară, care îmi răspunde și îmi confirmă cam ceea ce îmi spusese și Sara.....înțeleg și reacția doamnei profesoare la respectivul incident în care o parte din clasă a început să se maimuțărească....toți suntem oameni și toți avem o limită.

După acest incident, doamna profesoară ne-a invitat la o întâlnire în care să discutăm despre cele întâmplate...întâlnire, la care, din păcate nu au avut timp să participe toți părinți....de fapt am participat doar 16 părinți din 34.

Mamaie, mai atentă la detalii și cu mai multă răbdare, începe și discute cu Sara....și ajung la niște concluzii. 

Eu am tras concluzia că reacția mea cu ”nu mă interesează ce fac alți, mă interesează ce faci tu” nu a fost tocmai ceea mai potrivită....drept pentru care a început să mă intereseze și de alți.  

semnat: mama Sarei

Science4You – Experimentul „Plantele au forță”

Sâmbătă, 25 aprilie 2015, am participat la Concursul Național ”Science4You 2015”. 

Cum a început totul?

Doamna profesoară ne-a întrebat dacă vrem să participăm la un concurs de experimente.  

Evident că eu m-am înscris și am ales să fac echipă cu Roxi.

Cu ajutorul doamnei, am ales experimentul ”Plantele au forță”.

După ce am dus la școală experimentul și mapa de prezentare (aici este o altă poveste, în care doamna m-a salvat) am aflat că va urma și o prezentare.

Iar această prezentare a fost pe 25 aprilie.

Prima mea reacție când am văzut juriul format din mai multe persoane decât mă așteptam: eu vorbesc doar cu directorul.

Mama: de ce?

Eu: doar pe el îl cunosc!

Mama: ok, dacă așa vrei tu. Dar să ști că nimeni nu îți zice și face nimic. Voi ați făcut experimentul și cum vorbești cu domnul director poți povesti și cu celorlalți. Nu crezi?

Eu: ba da.

 Așa că atunci când a trecut juriul pe la masa noastră am vorbit cu toată lumea care m-a întrebat.

Ba mai mult, după ce am terminat în sala noastră am mers să vedem proiectele din sala alaturată și atunci când o colegă și-a prezentat proiectul despre ”Spațiul Solar” eu am ridicat două degete și o doamna profesoară m-a întrebat ce întrebare am, dar eu i-am spus cum Soarele și Luna se aliniază cu Pământul și apare eclipsa.

 Acasă mama m-a întrebat de ce am făcut așa și i-am spus că am văzut că fetița care prezenta nu vorbea tocmai liniștită și că am vrut să o ajut să se liniștească. Mama mi-a zis că se numesc emoții.

Noi, cei mici, am fost cu toți premiați...așa de încurajare.

Și ce să vedeți? Marea surpriză a fost că am luat premiu și la secțiunea ”Desen”, cu desenul despre eclipsă.

Când am aflat nu m-am putut abține să nu îi zic mamei: și tu nu ai vrut să mă înscriu la curs la pictură! Evident, că mama a început să îmi explice că am destule activități și poate mai stau și pe acasă.

Concluzia, că ne lungim prea mult:

-          Anul viitor, mă înscriu din nou;

-          Trebuie să mai facem și noi din experimentele pe care le-am văzut la colegii mai mari;

-          Mama să cumpere o carte să facem din când în când câte un experiment (pote vă prezentăm și vouă mai pe larg),

Mai multe detalii gasiti pe Laboratorul de fizică și pe pagina de Facebook.

Hei, musca!

                     Ajunge mama să mă ia de la bunici.

                Tataie Adi: mă gândeam să îmi iau un alt telefon, ca al vostru.

                Mama: uită-te și în funcție de ce ai nevoie te orientezi. Am înțeles că și nașul și-a luat o tabletă.

                Eu: hei, musca!

                Mamaie Ștefi: de unde ai înțeles?

                Mama: de unde puteam? De la Sara.

                Eu: musca!

                Mama: de unde e faza cu ”musca”?

                Eu: doamna când vrea să facem liniște și să numai vorbim ne spune ”musca”.

                Mama: am înțeles. Sincer, am presupus, dar am vrut să am și eu confirmarea. Și poate faceți și voi mai puțină gălăgie.