joi, 26 februarie 2015

Concurs de şah

Sâmbătă am avut concurs la şah.
Am fost un pic dezamăgită că am câştigat doar două meciuri din cinci.
Mama: de ce eşti tristă?
Eu: am câştigat doar două runde.
Mama: aşa şi? Eu sunt chiar mândră.
Eu: trebuia să fi mândră dacă câştigam cinci.
Mama: ba eu sunt mândră şi pentru două, că tu nu joci de mult timp şah şi faci şi alte activităţi. Eu cred că ai făcut foarte bine.
Eu: şi domnul Barbălată îmi zice la fel.
Tata: mai exersezi şi o să faci mai bine altă dată.

Sâmbătă a fost şi ziua portilor deschise la mine în şcoală, iar cei de laPrieteni tăi făceau jucării din baloane.
Eu am primit un căţel, care în timp ce mă jucam cu el a rămas fără o parte din cap….evident că m-am dus să mi-l repare domişoara care l-a făcut şi m-am împrietenit cu ea.

Am vorbit cu ea şi mi-a zis că probabil ne vedem şi în săptămâna “Altfel”.  

miercuri, 25 februarie 2015

Biletul din penar

Într-o seară m-a pus mama să iau o hârtie în formă de fluture şi să scriu
“Teme Creioane” ca să îmi aminteasc să îmi iau temele acasă zilnic şi să strâng creioanele.

Peste câteva zile, mama: te ajută biletul din penar?
Eu: da, îmi aminteşte.
Mama: o să îi mulţumesc Dorianei pentru idee.
Eu: care Doriana?
Mama: o mai şti minte pe doamna cu care ne-am întâlnit la LibrariaBastilia, la spectacolul cu Frozen?
Mama: exact. Ea mi-a dat idea. Aşa face şi ea cu fata ei.

Eu: da, să îi mulţumeşti.

marți, 24 februarie 2015

Mi-am scos dințișorul la sport

Ajung acasă și o sun pe mama.

Eu: mi-am scos dințișorul.
Mama: cum?
Eu: la ora de sport, când stăteam la rând să fac un exercițiu am început să clatin de dinte și Mara când s-a întors mi-a dat cu cotul peste mână.
Mama: și atunci ți-ai scos dintele?
Eu: nu, atunci a rămas înțepenit așa cumva. Am mai mișcat și a căzut în gură și l-am scuipat.
Mama: unde l-ai scuipat?
Eu: în mână.
Mama: şi doamna de sport ce a zis?
Eu: să mă duc la cabinetul stomatologic. Şi am fost cu Corina şi Giulia. Şi mi-a pus doamna de la cabinet ceva aşa să ţin la dinte.
Mama: ok, dar pe mâini erai spălată când ai scos dinţişorul?
Eu: am crezut că eşti fericită că am scos dinţişorul singură.

Mama: sunt! Dar să nu mai bagi mâna în gură nespălată.

luni, 23 februarie 2015

Vineri – ziua mea preferată la școală


Din prima vineri de după vacanță am început să organizăm un concurs și un experiment.
La primul concurs am luat premiul I, adică cel mai mare punctaj din clasă…aştept rezultatul şi la al doilea concurs.

Cum am ajuns acasă am sunat-o și pe mama dar și pe tata….am fost tare mândră că doamna i-a spus lui tataie.

Mama: și ți-a spus și ție doamna că ai luat premiul întâi?
Eu: da.
Mama: când?
Eu: dimineață, după ce am venit la școală. Şi i-a spus şi lui tataie.
Mama: și tu ce i-ai zis doamnei?
Eu: că sunt fericită! Dar Darius mi-a zis că doamna mi-a dat mie premiul că sunt ceea mai mica din clasă.
Tata: ce legătură are?
Mama: și tu ce crezi?
Eu: eu cred că am făcut bine, nu că sunt ceea mai mică din clasă.
Mama: și eu cred tot așa. Și nu contează ce zic alți, contează ce simți tu.

Luni dimineaţă, doamna a întrebat-o pe mama dacă i-am spus că am luat cel mai mare punctaj din clasă şi că tema concursului a fost logică-matematică.


Așadar, de când am revenit din vacanță, vinerea este ziua mea prefereată la școală.

duminică, 22 februarie 2015

“ Cei șapte ani de acasă. Codul bunelor maniere”, de Michiela Poenaru

Cu ajutorul doamnei profesoare am descoperit cartea “ Cei șapte ani de acasa. Codul bunelor maniere”, de Michiela Poenaru.


Daca doriți versiunea e-book , o puteti descărca de aici. 

Cărtureşti: Săptămâna PSI pentru părinţi

În perioada 23.feb.2015-27.feb.2015, se desfăşoară "Săptămâna PSI pentru părinţi".
Pentru Bucureşti, locaţia este Libraria Cărtureşti Verona.
Detalii despre program găsiţi aici.

sâmbătă, 21 februarie 2015

Eu sunt neutră

Tata: Frozen s-a inspirat din Crăiasa Zăpezilor.
Mama: nu îmi place Crăiasa.
Tata: de ce?
Mama: pur și simplu mi se pare horror.
Eu: eu sunt neutră.
Mama: ce înseamnă neutră?

Eu: nici îmi place și nici nu îmi place.
Mama: da, cam așa.

vineri, 20 februarie 2015

De ce nu în blugi?

La masa de seară, când ne mai povestim și noi.
Tata: azi a venit  cineva de la Samsung la o discuție.
Mama: și tocmai astăzi te-ai dus și tu în blugi.
Tata: și el era tot în blugi.
Eu: de ce nu în blugi?
Mama: nu este o ținută tocmai prezentabilă.
Eu: și de ce nu este tocmai prezentabilă?
Tata: depinde despre ce este discuția. Dacă discuția ține de lucruri personale și este mai între prieteni te îmbraci cum dorești, dacă discuția implică compania la care lucrezi este bine să te duci îmbrăcat după anumite reguli.

Eu: am înțeles cum e și cu prezentabil. 

joi, 19 februarie 2015

Îți bați joc de bani tăi


Eu: ști ce aș face eu dacă aș avea un copil ca mine?
Mama: ce?
Eu: l-aș lăsa să lase cum vrea el, la el în cameră. Dacă vrea să fie dezordine la el în cameră, așa să fie.
Mama: sunt perfect de acord cu tine. Dar vinerea seară să văd ordine când intru la tine în cameră.
Eu: dacă nu ce?
Mama: iau tot ce este pe jos sau nu este la locul lui și le arunc fix la gunoi.
Eu: tu ști ce faci dacă faci așa?
Mama: ce?
Eu: îți bați joc de bani tăi.
Tata: hai că a zis-o.
Mama: dar tu rămâi fără jucări și eu altele nu o să mai cumpăr. 



miercuri, 18 februarie 2015

O floare

Mie mi-a ieşit aşa
Teoretic trebuia să stea in picioare.
Şi m-am inspirat de aici https://www.pinterest.com/pin/397935317047520816/?fb_ref=558939141161658749%3Aa764750347569193d2c9

La muzeul de Geologie

Am fost la Muzeul de Geologie 

Până pe 31 martie este și o expoziție cu și despre dinozauri.


De plăcut, mi-a plăcut, dar am fost dezamăgită că nu l-am întâlnit și pe T-rex.

Cel mai mult mi-a plăcut o masă din sare și acest cristal

marți, 17 februarie 2015

Despre Stela Popescu

Era la televizor Stela Popescu și povestea cum a jucat ea in ”Nea Marin miliardarul” împreună cu Amza Pellea.
Eu: doamna asta este și la Catena și la teatru și la televizor și mai e și în filme?
Tata: e actriță.
Mama: ce vrei să spui?
Eu: am văzut-o la Catena, în reclamă, o ști și tu. Am văzut-o și la teatru când am fost. Și la televizor este...acum și în filme. Este peste tot?
Mama: Cam da. Este actriță. Nu lucrează la Catena, a făcut doar reclamă, adică joacă ca un rol la teatru.  


O inimioară oferă o floare

Ce mi-a ieșit
Sursa http://www.lavoretticreativi.com/lavoretto-cuore-animato-con-fiore/

luni, 16 februarie 2015

Felicitare inimioară

Felicitare inimă realizată de mine


Eu sunt Ștefania

Sună mama, evident răspund.
Mama: ce faci?
Eu: eu sunt Ștefania.
Mama: bine, și ce faci?
Eu: Sara vrea să îți zic că vrea să rămână la mine în seara asta.
Mama: de ce?
Eu: ți-am zis că eu sunt Ștefania, nu Sara.
Mama: întreab-o pe Sara de ce vrea să rămână la tine.
Eu: Sara zice că vrea să se culce când vrea ea diseară.
Mama: spune-i că nu rămâne la tine.
Eu: de ce?
Mama: mamaie ce face?
Eu: dar eu sunt Ștefania.
Mama: gata cu gluma, că oricum nu rămâi la mamaie.
Eu: de unde ai știut că nu sunt Ștefania.

Mama: e și greu rău!

duminică, 15 februarie 2015

Cartonaşele mele pentru GERMANĂ

Mâine am germană. Mi-am pregătit cartonaşele.
Întrebarea mamei este: să vedem câte pierd după prima oră? şi să vedem cât de eficientă este metoda.
Sunt DOAR 99 de catonaşe.

Vă povestim...




Inimioare...multe inimioare

Ne-am inspirat de aici http://howaboutorange.blogspot.nl/2013/01/wall-of-paper-hearts.html

Socoteli virtuale

Mama: tu cum faci socotelile care trec peste 10?
Eu: cum adică?
Tata: de exemplu 12 minus 4.
Eu: 8.
Mama: cum ai făcut?
Eu: în imaginație.
Mama: uimește-mă. Cum în imaginație?
Eu: mă gândesc în imaginație că am 10 degete și mai pun 2 degete și iau 4 degete
Mama: păi cum pui la 10 degete încă două dacă tu ai doar 10 la mâini?
Eu: ți-am zis că în imaginație.
Tata: mai simplu eu zic să numeri descrescător 4 numere.

Eu: tot la 8 ajung. 

sâmbătă, 14 februarie 2015

Despre colorat...din nou

În vacanță, am făcut teme din cartea suplimentară cu mamaie.
Mama mă i-a la întrebări: cine a colorat aici?
Eu: tu ce crezi?
Mama: după stil a colorat mamaie Ștefi. Deci?
Eu: răspunsul începe cu D și e după D e A.
Mama: Sara, eu sunt serioasă. De ce a colorat mamaie?
Eu: tu nu știi că mie nu îmi place să colorez?
Mama: Nu îți place, te duci cu cartea neparcursă la școală să vadă doamna.  Tu ai zis că dacă ducem căsuța pentru păsărele de la unchiul Vali la școală o să trișem și să ști că tu trișezi acum, împreună cu mamaie. Iar mamaie dacă vrea să facă clasa pregătitoare vorbim cu doamna profesoară și merge și ea la școală.
Eu: mamaie a făcut și facultate.
Mama: clasă pregătitoare nu a făcut și se pare că duce lipsa. O bag eu în ședință și pe mamaie. Când este vorba despre decorațiuni cum ai răbdare?
Eu: acolo e altceva.

Mama: cum ai tu replică la toate.

vineri, 13 februarie 2015

Noi pasiuniiiiiiiiii

Cred că mi-am descoperit noi pasiuni.
O nouă pasiune ar fi să redecorez mâncarea din farfurie.
Mama mi-a aranjat așa

Eu am rearanjat

            O altă pasiune ar fi aparatul foto.

Pozele de mai sus sunt făcute de mine, căci am ”pus mâna” pe un aparat mai vechi al lui tati.

joi, 12 februarie 2015

O zici furioasă?

În interiorul căsuței pentru păsărele am scris numele meu și  a lui tata.
      Mama: așa ți-ai scris numele?
      Eu: așa cum? Ce are?
      Mama: să zicem că are un stil propriu și inconfundabil.
      Eu: o zici furiasă sau cum?
      Mama: tu ce crezi?
      Eu: nu știu, te întreb pe tine.
      Mama: puteai să scri mai frumos.
      Eu: deci o spui furioasă.
      Mama: nu sunt furioasă.
      Eu: dar cum ești?

      Mama: să zicem că am așteptări mai mari, dacă eram furioasă țipam.

miercuri, 11 februarie 2015

Proiect: Căsuța păsărelelor - partea II

A fost mama la ședința cu părinții și a aflat cum stă treaba și cu căsuța pentru păsărele.
Pe 1 aprilie este Ziua Internațională a păsărilor, așadar noi o să facem căsuțele până la această dată.
În săptămâna ”Altfel” o să mergem în parcul de lângă noi să montăm căsuțele împreună cu tătici.
Fiind un proiect cu tătici, în acest weekend m-am apucat de treabă cu tata.
Mama tot a încercat să ne trimită pe undeva să facem acest proiect, dar noi nu ne-am lăsat convinși, sub pretextul ”afară ninge”.
Mama a contribuit și ea cu câte ceva: întâi cu o poză, apoi ne-a dat o linguriță specială pentru miere (pe care noi am tăiat-o) ca să o punem pe post de băț să aibe unde să stea păsărica.

Cam acesta este stadiul nostru.
 Mai avem ceva de lucru.



marți, 10 februarie 2015

Un alt dințișor

De ceva vreme mi se clătina un dințișor cam rău.
Aseară a încercat mama să mi-l scoată dar nu m-am lăsat așa cu una cu două.
Mi-a zis mama că ea își scotea singură dințișori, îi clătina până cedau și ieșeau singuri.
Ce credeți că am făcut și eu? L-am clătinat până a cedat și când am văzut ce s-a întâmplat am strigat după mama și tata.
Pentru că era deja trecut de ora 10 noaptea, m-am spălat pe dinți și am așteptat-o pe Zâna Măseluță.
Mama mi-a zis să nu o aștept, să mă culc, dar eu nu și nu...drept pentru care Zâna Măseluță nu a venit noaptea trecută.
Concluzia mea, dimineață: înseamnă că Zâna Măseluță nu vine după 12 noaptea. Că eu până atunci am putut să stau trează.
Dar ce să vedeți? A venit astăzi, când eu eram plecată.


luni, 9 februarie 2015

Despre prietenie...din nou

Eu, deschid calculatorul lui tata şi introduc parola.
Tata, mirat: ai ştiut parola?
Eu: da, tu mi-ai spus-o altă dată. ai putea să o scri undeva, ca să îmi fie şi mai uşor.
Tata: parola este un lucru care se ţine minte şi nu se spune la toată lumea.
Eu: nu o pot spune prietenilor mei de la şcoală?
Tata: nu, o poţi spune doar familiei, adică nouă şi bunicilor.
Mama: dar cine sunt prieteni tăi de la şcoală?
Eu: colegi mei.
Mama: am mai discutat că uneori prieteni îţi sunt şi colegi, dar nu toţi colegi îţi sunt prieteni şi nu toţi prieteni îţi sunt colegi.
Eu: da ştiu, că tu şi Rodica aţi fost colege dar sunteţi şi prietene.
Mama: şi nu doar cu Rodica. Am colege cu care sunt şi prietenă.
Eu: cine?
Mama: Flori, de exemplu.
Eu: când am venit la tine la servici nu am văzut-o pe Flori.
Mama: pentru că lucrează în alt sediu, dar este în aceiaşi firmă cu mine.
Eu: şi de ce nu toţi colegi sunt prieteni tăi?
Mama: pentru că nu toţi colegi mă cunosc atât de bine. Ţi-am mai spus că un prieten te cunoaşte şi ştie când să te ajute şi cu ce să te ajute fără să îi ceri şi fără să ştie pentru ce te ajută. Pur şi simplu te ajută.
Eu: cum aşa?
Mama: pur şi simplu simte şi ştie, iar atunci când greşeşti îţi atrage atenţia....de exemplu, Flori într-o zi a văzut că sunt tristă şi a doua zi a venit la mine la birou şi mi-a adus o prăjitură făcută de ea, ca să mă simt mai bine.
Eu: da, îmi aduc aminte, mi-a trims şi mie una.
Mama: exact. Şi am prietene care nu îmi sunt colege şi care ştiu ce gusturi şi preferinţe am.
Eu: da, cum sunt eu cu Lorena.
Mama: cam aşa.



duminică, 8 februarie 2015

O dimineaţă frumoasă

O zi frumoasă începe dimineaţa.
Ce bine ar fi dacă fiecare dimineaţă ar începe aşa: cu o cafea cu gust de prietenie (mulţumim Graţi şi Flori) pentru mama şi o gustare delicioasă pentru mine.


sâmbătă, 7 februarie 2015

Sara ”care pierde tot”

În ultima lună și jumătate nu se știe ce se întâmplă cu mine dar sunt distrată rău.
Dacă există o zi în care să nu pierd ceva, deja a devenit o minune.
Am pierdut până și eșarfa de la uniformă dar m-a salvat doamna că mi-a făcut rost de o altă eșarfă...am recunoscut în felul meu că nu trebuia să pierd eșarfa și m-am oferit să o plătesc eu.
Însă marți am plecat cu 20 de creioane la școală și m-am întors cu 14...mai pierdeam eu creioane dar nici chiar 6 într-o singură zi.
Mama s-a supărat rău și mi-a zis: Sara o să te strig de acum cu ”Sara care pierde tot”.
Eu: de ce? Nu ți se pare că am suficiente nume?
Tata: va fi mai mult ca un renume.
Eu: cum adică?
Tata: adică cum lui Ștefan cel Mare i s-a spus ”cel Mare” chiar dacă el nu era înalt, lui Mircea cel Bătrân i s-a spus ”cel Bătrân” pentru că a domnit mult, lui Mihai Viteazu i s-a spus Viteaz că așa era, ție îți va fi renumele de ”pierde tot”.
Eu: Mircea cel Bătrân era tot atât de bătrân ca bunicul?
Mama: nu mai schimba  subiectul.
Eu: prefer ”Sara care uită tot”.
Mama: nu se potrivește căci ceea ce vrei nu uiți!

În weekend avem plan de etichetare a creioanelor...să vedem ce efect are și această metodă.


Lumea unui Dinozaur

V-am mai povestit despre pasiunea mea cu decupatul, lipitul şi povestitul.
Am creat povestea "Lumea unui Dinozaur"


joi, 5 februarie 2015

Proiectul: "Sunt un bun grădinar"

Nu ştiu dacă mai ţineţi mine dar aveam în derulare un priect: "Sunt un bun grădinar"
Până în prezent doar o zambilă, dintr-un bulb de la unchiul Vali, a dat rezultate.


miercuri, 4 februarie 2015

Schimb de copii....

Pentru că m-am făcut cam obrăznicuţă mamaie mi-a zis că mă dă la schimb de copiiiiiii. Aşa cum există schimb de mame poate exista şi schimb de copilaşi, nu?
Ce credeţi că am zis eu? De ce nu mai bine mamaie se dezcăsătoreşte de tataie? Că eu cu tataie mă înţeleg bine.
De ce mă înţeleg bine? Că mă lasă să fac ce cred eu: de exemplu, vreau să mănânc brânză topită, brânză topită mănânc....sau să strig pe geam la maşină, în drum spre casă (dar aici este altă poveste).
Mama zice că tataie nu m-ar lăsa să fac ce vreau eu, dacă ar fi altcineva care să mă lase să fac ce vreau eu. Adică, dacă mamaie m-ar lăsa să fac cum vreau eu şi ce vreau eu atunci tataie ar fi cu regulile.


marți, 3 februarie 2015

La dentist

Vineri dimineaţă, la spălatul pe dinţi mama descoperă că o plombă a dispărut de la locul ei.
Mama: astăzi trebuie să sun să te programez la dentist. Eşti de acord?
Eu: doar dacă mă programezi la fata aia unde merg eu.
Tata: fata aia este doamna doctor.
Eu: mie mi se pare că este o fată.
Mama: pentru că este veselă mereu şi îţi zâmbeşte.
Ca şi consecinţă, ieri am vizitat-o pe domnişoara Andreea şi mi-a reparat plombiţa.

luni, 2 februarie 2015

Proiect: Căsuţa păsărelelor - partea I

Joi vin acasă de la dans şi încep: trebuie să ajung la Bricostore.
Mama: de ce?
Tata: are nevoie de nu ştiu ce şipculiţe pentru un proiect.
Miercuri tocmai răscolisem casa pentru un băţ de frigărui, care să fie băţ pentru un steag, drept pentru care mama nu a mai continuat discuţia...până nu am obţinut băţul de frigăruie mama nu a avut pace.
Vineri, cu ajutorul bunicilor, se află că mie îmi trebuiesc şipculiţe pentru o casă în copac (proiect la "Dezvoltare personală").


Pentru că mama aştepta să discute şi cu doamna şi am văzut că nu ia nicio atitudine referitor la căsuţa din copac am hotărât că îi cer ajutorul lui unchiul Vali.
Am început eu printr-o schiţă, pe care între timp am rătăcit-o...dar mă bazam că o ştiu deja.
Când am ajuns la ţară, am semnat condica la unchiul Vali. Nu se ştie ce am discutat şi ce am povestit dar cert este că unchiul Vali a apărut cu acestă căsuţă pentru păsărele, de pus în copac.

Totuşi eu nu am fost mulţumită căci nu am făcut-o noi. Drept pentru care, iniţial, nu i-am spus nici mulţumesc lui  unchiul Vali.
Mama insista că nu mă pot apuca de treabă până nu vorbeşte cu doamna
Eu: sun-o.
Mama: ce părere ai? Duminică la prânz să o sun pe doamna şi să îi zic că nu înţeleg ce e cu casa din copac.
Eu: păi da! care e problema?
Mama: problema e că dacă şi ceilalţi colegi ai tăi ar suna, ce crezi că ar ieşi?
Eu: ar vorbi la telefon!
Mama: toată duminca! este timpul liber al doamnei şi nu e normal să o sunăm.
Eu: scriei pe facebook.
Mama: am să încerc, dar sunt sigură că o să mă lămuresc la şedinţa cu părinţi, care este luni...cu o zi în plus sau în minus tot ne lămurim, plus că nu găseşti tu pasăre acum să ajungă în căsuţa ta din copac.

Mai târziu, tot mama: am văzut la Pet Shop-ul de la Auchan păsărele. Am putea lua una.
Tata: ce, un papagal? face multă mizerie.
Mama: da, cam aşa este.
Eu, din camea cealaltă, aud şi comentez: şi?
Tata: şi ne mănâncă şi peşti din acvariu.
Mama: chiar crezi? Sara poate un papagal să mănânce peştişori?
Eu: nu cred, că stă în cuşcă.
Tata, se uită lung către mama: când Sara dă în fiecare zi la peşti de mâncare sunt de acord.

Astazi avem şedinţă cu părinţi, aşa că revenim cu detalile.





duminică, 1 februarie 2015

La tuns

Ieri am fost cu mama la coafor, ca fetele, la Salon Vegas.
Mie îmi place la coafor, dar aici mi-a plăcut şi mai şi. 
Recunosc că după ce am făcut inspecţia produselor de coafat de la Tamara de pe masă, i-am dat un test scurt şi Mihaelei despre istoricul familiei mele şi despre arborele genealogic, am început să mă plictisesc şi mi se părea că la mama durează mult prea mult.
Cel mai fascinată am fost de solar.
Mulţumim echipei Salon Vegas.