miercuri, 16 decembrie 2015

Happy End cu împărtășitul

Joia seară citesc o notificare pe Facebook că totuși copii merg vineri la împărtășit...căci de, ca orice clasă de părinți moderni comunicăm pe Facebook.
Vineri dimineață ne trezim și nu mâncăm. Sara nedumerită: de ce să se împărtășească dacă nu a ținut post?
eu: nu știu, așa am primit mesaj...toți copii care vor pot merge la împărtășit.
Seara...la masă....eu: ce ai făcut Saulică? Te-ai împărtășit?
Sara: Da
Cristi: cum a fost?
Sara: cum să fie? Ca la biserică. A plecat de la școală, am ajuns la biserică...am stat pe un scaun...am așteptat.
eu: și după ce ai așteptat? Te-a întrebat dacă ai ținut post?
Sara: da. M-a întrebat mama lui B.
eu: și ce ai zis?
Sara: că da am ținut.
eu: cum fată ai ținut?
Sara:  după m-a întrebat ce am mâncat aseară și i-am zis că pilaf cu pulpiță și ea mi-a zis că nu am ținut post.
Cristi: cu preotul ai vorbit?
Sara: da. După ce mi-a pus în cap trena aia, am vorbit.
eu: ce trenă?
Sara: tu nu ai văzut un preot? Nu ai văzut că are în față o trenă?
eu. patrafil se numește,
Sara: cum se numește! M-a întrebat când m-am născut și m-a împărtășit că nu am șapte ani. Eu l-am mai întrebat ceva.
Cristi: ce?
Sara: dacă mănânci de post o să slăbești? Mi-a zis că nu slăbești.
eu: de ce l-ai întrebat ? vrei să slăbești și nu ști cum?
Sara: ca să știu și eu!
eu: lumânare ai cumpărat?
Sara: nu. Mi-a dat mama lui B.
eu: ce ai făcut cu bănuți de lumânare?
Sara: era o cutie acolo și i-lam pus la cutie.
eu: și v-a împărtășit pe toți?
Sara: pe mine m-a împărtășit că nu aveam 7 ani. Cei care nu au ținut post nu au fost împărtășiți.
eu: mi se pare corect! Ce doar religia despre post este și mai ales post la copii!
Sara: cum adică?
Cristi: mami a fost ironică, căci voi nu prea aveți ce mare păcate să aveți.
eu: am fost ironică pentru că un copil este dezamăgit când merge la biserică și crede că se va întâmpla ceva și de fapt nu se întâmplă pentru că nu a ținut post. Și ce este mai important: ce mănâncă un copil sau cum se simte? Poate că un copil se simte descurajat dacă el se așteaptă să fie împărtășit și să meargă la biserică degeaba, și mai este și nemâncat. Adică cred că toate lucrurile ar trebui interpretate în folosul omului și pentru împăcarea lui...dar fiecare cu părerea lui și preotul cu procedurile lui de lucru.
Cristi: domnul de religie ce a făcut?
Sara: a stat și el pe acolo.
Cristi: nu v-a povestit ce e cu împărtășitul și spoveditul?
Sara: nu.
eu: pentru tine a fost cu Happy End! Ai avut noroc că te-ai încadrat în procedura de lucru și nu aveai șapte ani.

semnat: mama Sarei

vineri, 11 decembrie 2015

Să ne împărtășim

La masă, seara....căci așa ne apucă pe noi dezbaterile.

eu: ai văzut, că domnul de religie merge cu ei să îi împărășească.
tatăl Sarei: dar trebuie să țină post trei zile.
Sara: ne și spovedește.
tatăl Sarei: și să țină post trei zile? Eu când eram copil nu țineam post.
eu: te lăsa bunică-ta ne împărtășit?
tată Sarei: nu, dar nu țineam post și nici nu mă spovedea. Și ce să îi spovedească? Ce să zică?
eu: nu știu, că nici pe mine nu mă spovedea copil. C. de la mine are fratele preot și a zis că e o treabă cu Fecioara Maria că a stat până la șapte ani la biserică sau o chestie, nu mai știu sigur cum a zis că nu am fost pe fază.
Sara: de la trei la doisprezece ani a stat la biserică.
tatăl Sarei: adică a părăsit-o maică-sa.
eu: e da și tu acum!
Sara: nici religie nu se făcea cum trebuie pe vremea voastră! habar aveți! ce învățați voi la religie dacă nu știți cât a stat Maica Domnului la biserică?
tatăl Sarei: ete na, acum câte bordeie....


joi, 10 decembrie 2015

Nu ai teme pentru acasă?

În postarea anterioară am făcut referire la ”teme pentru acasă” și am promis că revin cu lămuriri.
Pe scurt, ”teme pentru acasă” înseamnă că uneori îmi mai iau de lucru acasă.

Într-o seară, după ce mai bine de o săptămână venisem în fiecare seară cu teme pentru acasă Sara mă întreabă: azi nu ai teme pentru acasă?
eu: ba am.
Sara: și nu te apuci de ele?
eu: mă duc cu ele nefăcute mâine. Na! Ce să vezi!
Sara: cum să te duci cu ele nefăcute mâine?
eu: mai învăț și eu de la tine. Ști că săptămâna trecută ți-ai dat seama că mai ai teme, chiar înainte de culcare și te-ai dus cu ele nefăcute la școală? Ce ai făcut a doua zi?
Sara: m-am dus la doamna și i-am spus că nu le-am făcut dar că le fac în ziua aia.
eu: așa și?
Sara: și doamna a fost mai drăguță ca tine, ca mereu, și nu m-a certat, cum m-ai certat tu.
eu: așa fac și eu!.
Sara: de ce faci așa?
eu: mai învăț și eu de la tine, doar ți-am zis!
Sara: numai prosti înveți de la mine, nu un lucru bun.
tatăl Sarei: mami își face mereu temele, așa că și le face și se duce cu ele făcute mâine.
eu: mă mai gândesc.....

Semnat: mama Sarei
 

miercuri, 9 decembrie 2015

"Semnat: Sara" sau "Semnat:mama Sarei"

De ceva vreme, poate ați observat, la finalul fiecărei postări este scris ”Semnat: Sara” uneori mai apare și ”Semnat: mama Sarei”.

Pentru că eram absolvenți de clasă pregătitoare și Sara se descurca cu scrisul de tipar, s-a gândit și am convenit să aibă propriile ei postări. 

Pentru a ne diferenția postările am convenit ca cele scrie de Sara să aibă precizarea ”Semnat: Sara” și să prezinte ce crede ea...corectat de unul dintre adulți, căci la început aveam o problemă cu diacriticele.

Pentru că postările ei încă sunt scurte, și încă insistă să mai scriu și eu,  pentru că avem multe amintiri de păstrat și în scris, a rămas să mai povestesc și eu cu precizarea ”Semnat: mama Sarei”.

Postările comune; în care Sara a scris parțial și eu am completat după dictarea eu vor fi ”Semnat: Sara și mama Sarei”.

În această seară, Sara mi-a spus: azi tu nu ai teme pentru acasă? (o să vă povestesc ce înseamnă într-o postare viitoare)
 Eu: surpriză, dar nu.
Sara: poate mai scrii și tu pe blog.
Eu: de ce?
Sara: să povestești ce mai facem noi. Tu poți să scrii mai mult.
Așa că o să încerc să revin și să scriu și eu mai des.

Semnat: mama Sarei






marți, 8 decembrie 2015

Bănci noi

Luni când am ajuns la școală, colegi mei au avut o surpriză.

Surpriza a fost că tați au mers duminică să schimbe băncile și noi luni am avut bănci noi.

Pentru mine nu a fost o surpriză pentru că tati mi-a arătat poze când a venit duminică acasă.

Semnat: Sara și mama Sarei.