Pisica de la MaDridu!

În timp ce toată lumea era împrăştiată care pe unde avea "treabă", dar masa era pregătită  cuu toate mâncărurile pe ea, pisica a servit ceva salată! a lins maioneza!

După un timp, tataie Adi o întreabă pe mama dacă eu nu vreau să iau pisica la Bucureşti! Mama nu a percutat....
Mai târziu, tot tataie Adi mă întreabă: Sara, nu iei pisica acasă?
eu: ar fi o idee!
mama: sunt perfect de acord! o ti la tataie!
tataie Adi: cum la noi?
mama: şi tataie îţi promite că o plimbă prin faţa blocului în zgardă! (căci dacă nu ştiaţi noi avem o vecină care zilnic plimbă pisica în zgardă, prin faţa blocului)

Adio Figaro!

La MaDridu aveam un pisic aciuatpe la mamaie şi tataie....eu l-am numit Figaro şi îl iubeam în felul meu...adică voiam să vorbesc mereu cu el la telefon!

Am convenit cu Figaro că el nu poate vorbi limba romanână dar poate învăţ eu pisiceasca....mama a zis că mai bine mă bazez pe engleză, decât pe pisicească! Eu sunt convisă că Figaro nici engleză nu ştie....

Mama şi bunicul Nicu i-au pus gând rău...mama nu e obişnuită să ascundă mâncarea şi de câte ori mergea la MaDridu, Figaro ataca ceva, şi nu de foame ci mai mult de curiozitate...aşa că i-a zis lui tataie Marin să îl ducă!

După două luni de negocieri, Figaro a fost dus de acasă...aşa cum a şi venit nepoftit!

Am pisică ce să spun...

Am pisică! Se numeşte Talking Tom...adică este o aplicaţie pe telefon...trebuie să îi dau lapte, să o mângâi şi să nu o bat.

Aşa am şi căţel, şi papagal, şi girafă...o întreagă grădină zoologică!

Credeaţi că este o pisică reală? Nimic mai fals...mami zice că strânge şi aşa toată ziua după noi, nici gând de pisică prin casă! Poate afară....dar avem una reală la tataie Marin.

Cât despre căţel, nici atât...când aude tati că trebuie să iasă cu el, nici o şansă! Dar am o consolare...am la curte!

Am şi eu pisică....

Era o reclamă la tv cu pisica...

Eu: am şi eu pisică...la Didu!

Mami: trebuie să ai grijă de ea...să îi dai mâncare...căţel ai?

Eu: căţel am la Eugen...ăla mare a murit...acum avem altul!

Animal de casă!

Când am fost ultima dată la Bran în afara faptului că am participat la sărbătoarea răvăşitului de oi şi am fost fascinată de animăluţele din grajdurile de la Vila Bran , m-am delectat bând ceiuţ la focul de tabără împreună cu Andu, pictaţi pe faţă...eu-fluture, Andu-pirat...să vă spun un secret, că am băut şi puţin vin din pahar de la mami...am plecat din Bran cu o ideea fixă: să luăm acasă căluţul pe care m-am plimbat...poneiul Lili!
Mami a zis că nu avem unde ţine bietul ponei şi că îl am pe Hamul care păzeşte scara drept animal de casă...eu am luat traba în serios, şi săptămâna aceasta eu şi mamaie Ştefi l-am lăsat pe Ham să meargă cu noi la "tomnpongan" şi "shopping"...şi i-am dat masa în oraş, adică i-am dat şilui să mănânce în parc.
Vi se pare ciudat "tompogan" şi "Shopping"? ei bine eu pot zice corect şoping, însă topogan nu! Boala femeilor: şoping-ul, m-a luat de mică....
Şi revenind la subiect: mami mi-a tăiat elanul şi cu Ham, a zis că nu îl primim în casă, să doarmă la mamaie Ştefi pe scară....aşacă eu şi tati am repus acvariul în funcţiune, iar acum în fiecare seară facem "teţe", adică teste la apa din acvariu...sunt tare încântată de meseria de chimist!