vineri, 23 octombrie 2009

Să mai am o soră sau un frate?

Mami a stat şi a făcut un studiu de caz, cum îi place ei să zică...şi a ajuns la concluzia că mai bine să fiu singură decât să mai facă un bebe...de ce a ajuns mami la concluzia aceasta?
Răspunul va fi neaşteptat: nu din cauza naşterii, sau din cauza creşterii...ci din cauza faptului că ea a stat şi a observat că mereu există nemulţumirii, reproşuri sau discuţii între fraţi, şi nu a văzut doi fraţii care să se înţeleagă perfect!
Mami a zis că pot să mă înţeleg şi cu un străin ca şi cu un frate, şi să îmi vină în ajutor la un necaz....şi la un străin dacă mă oftică pot să îi trântesc uşa în nas şi să numai am deaface cu el, dar pe un frate trebuie să îl suport!
La noi în familie buncii mei au fraţi, şi mami a stat şi s-a uitat la fiecare, cât au trăit străbunici s-au înţeles cât de cât, dar după aceea a început scandalul în majoritatea cazurilor pr teme precum: tu ai, nu îţi trebuie mai mult! tu ai, trebuie să îmi dai şi mie! tu ai, nu ai nevoie de ajutor nici măcar verbal de la mine! tu de ce ai mai mult ca mine? şi ce dacă eu am rămas cu mai multe de la părinţi, tu tot trebuie să mă ajuţi! Partea proastă este că tu îţi pui pielea la saramură şi îl ajuţi când are nevoie, iar tu când ai nevoie şi îi ceri ajutorul răspunsul este clasic: lasă! că te descurci tu!
Mami a observat că acest lucru se întâmplă cam în toate familii...chiar şi în cele de vedete, dacă urmărim mărturisiri precum cele ale lui Mihai Trestariu!
Dar cum zice mami din experienţă: niciodată să zici că nu vei face ceva, e bine să laşi o portiţă...aşa că totuşi nu se ştie niciodată! Mamaie Ştefi oricum pune totul la păstrare!
Dacă vă întrebaţi ce a determinat-o pe mami să gândească aşa, să ne spune-ţi că vă face mami o listă lungă cît o zi de post!

4 comentarii:

  1. Draga Sara, mama ta a luat decizia in functie de ceea ce a vazut in jur.
    Insa motivele ei nu sunt general valabile.
    De exemplu, mama mea are un frate si o sora. Au mai avut divergente de-a lungul vietii si vor mai fi momente de tensiune, dar asta nu inseamna ca au uitat ca sunt frati. Sunt o familie unita, se ajuta atunci cand este nevoie, se iubesc mult.
    Eu am un frate si o sora. Avem personalitati diferite, insa dincolo de modurile noastre de gandire diferite, ne respectam si ne iubim.
    Tatal meu are un frate. S-ar intelege foarte bine, insa tatal meu a cazut prada unui viciu care-l face cam nesuferit, asa ca unchiul meu a limitat contactele cu el. Dar il iubeste si, in situatii limita, il ajuta cum poate.
    Nu toti fratii cad prada dezbinarii. Ceea ce e in jur nu e neaparat sa se aplice si propriei familii.
    Ii recomand mamei tale sa nu se uite in jur cand decide daca vei mai avea sau nu un fratior sau o surioara. Sa se uite mai degraba in sufletul ei si sa vada daca acolo mai e loc pentru un al doilea copil. Daca mai e loc, atunci sa nu se teama ca veti ajunge sa nu va intelegeti. Ea va sti sa puna bazele unor relatii frumoase intre voi si voi veti fi destul de inteligenti incat sa cresteti fara sa va lasati prada disputelor pentru tot felul de nimicuri.
    Daca, insa, in sufletul ei nu mai e loc pentru un alt copil, atunci decizia ei e corecta si nu o poate condamna nimeni pentru ca a luat-o

    RăspundețiȘtergere
  2. in sufletul parintilor mei mai este mult loc, insa cred ca si in sufletul strabunicilor mei a fost, fiindca pe fiecare i-a ajutat si i-asprijnit cum a putut mai bine! timpul le rezolva pe toate!

    RăspundețiȘtergere
  3. ei....asa este ...cum zice mamica ta ...cu mici diferente ...de la familie la familie !

    RăspundețiȘtergere
  4. exact, draga noastra Pansy! In principiu toti se iubesc, dar in acelasi timp se si invidiaza!

    RăspundețiȘtergere