Miercuri, 12 noiembrie, pe la ora 21:30, vede mama pe grupul de pe facebook că a postat mamică unui coleg că va planta fasole....că a doua zi ar trebui să plantăm seminţe la şcoală.
mama, către tata: ce şti despre plantarea seminţelor? Înţeleg că mâine trebuie să planteze ceva..dar trist, noi nu avem seminţe în casă...
tata: Sara a zis că trebuie să planteze acasă...nu la şcoală!
Mai stă şi mama, mai citeşte comentarii şi vede că majoritatea au înţeles că acasă trebuie să plantăm...
mama: ce seminţe trebuie să plantezi?
eu: seminţe să iasă un pom....o să treacă un an sau doi şi o sa îl plantăm undeva în curtea şcoli
mama: pai am vazut că cineva zicea de fasole...eu am înţeles că este vorba de o plantă...
eu: nu! nu! un pom!
mama: să o întrebăm pe doamna mâine!
eu: o intreb eu că este pomul meu!
mama: vedem, căci trebuie să înţeleg şi eu despre ce este vorba! Unde ţinem noi pomul?
tata: Sara m-a întrebat dacă banana are seminţe...si i-am aratat că are!
mama: vroia să planteze un banan?
eu: vedeţi că aud că vorbiţi destpe mine!
mama: şi spune ce opinie ai!
eu: era o idee cu bananul!
mama: eu zic că mai bine un bulb de floare....
eu: trebuie un pom!
mama: vedem noi!
A doua zi, mama se lămureşte că este vorba de orice “plantă”..şi dă forward la acest proiect către tata, care trebuie să cumpere bulbi şi pământ.
Coincidenţă că în aceiaşi zi, Cristina, colega mamei, întreabă ce mai fac...şi mama îi zice că vreau să mă apuc de plantat banani...şi că mama ar preferea bulbi de flori....Cristina o întreabă pe mama de ce nu plantam şi un banan? ce poate ieşi ? se gândeşte şi mama şi îşi dă seama că până la urma este un experiment...pe lângă flori, merge şi un banan!
Seara, mama: plantezi banan?
eu: nu!
mama: de ce? hai să plantăm şi un banan?
eu: dacă iese creşte mare şi nici nu avem paie să îl învelim iarna...tataie înveleşte smochinul, ai văzut! oricum tati a zis cp nu crede că iese un banan, că fructele sunt trecute prin raze X.
mama: bine, atunci plantezi cu tati bulbi de i-a cumpărat el.
Zis şi făcut...plantat, etichetat şi marcat sub instrucţiunile mamei...căci tata nu citise instrucţiunile de pe punga cu bulbi.
Vineri dimneaţă, fuga la plăntuţă să o ud....mă vede mama: ce faci fată?
eu: ud planta!
mama: cu ce apă?
eu: cu apă din sticlă
mama: apa minerală? nu se udă cu apă minerală, se udă cu apă la temperatura camerei de la robinet. Oricum cred că e suficient de udată de aseară.
În drum spre şcoală, cu ghiveciul în braţe, eu: să îmi spui la ce ora trebuie să ud planta la mamaie?
mama: ce să caute la mamaie?
eu: păi dimineaţa o duc la şcoală, când mă ia tataie o iau...
mama: adică plimbăm planta?
eu: cam da
mama: pai trebuia să spui şi o punem într-un pahar...aşa plimbi ghiveciul? de ce nu ai zis?
eu: tu de ce nu ai ştiut?
mama: de unde să ştiu? că tu ieri mi-ai povestit ce a făcut Corina...că a ţipat şi doamna v-a lăsat să ţipaţi şi voi la ea! cam ţipătul Corinei a fost importat pentru tine şi nu planta....
Staţi liniştiţi că eu am uitat să iau planta acasă....aşa că planta rămâne în clasă!
În weekend, la Dridu, am făcut rost de bulbi de zambilă de la unchiul Vali...şi am aflat de la Silvia că proiectul cu planta este anual...şi că ea îi pune pe copilaşi să ţină planta acasă şi să vină periodic cu ea la şcoală să îi vadă evouluţia, şi să povestească despre planta lor.
Acum, proiectul meu “micul grădinar” cuprinde:
-un ghiveci cu crini roz la şcoală
-un ghiveci cu crin roz acasă
- patru pahare cu zambile...
Eu m-am declarat că sunt un bun grădinar...pentru că bulbi de la unchiul Vali deja au crescut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu