Mă bag...

mama: aş mânca nişte struguri!
eu: mă bag şi eu!
mama: poftim? ce înseamă că te bagi?
eu: adică fac şi eu cu tine acelaşi lucru!
mama: am înţeles!

Beau apă....

eu, la masă: îmi mai dai nişte apă!
mama: sigur! mă bucur că bei apă!
eu: tu nu prea bei!
mama: nu, şi nu este un lucru bun!
eu: atunci eu o să fiu o mama care bea multă apă!
mama: aşa să fi!

Kilometri maximi

Eu, în maşină: eu nu înţeleg ceva!

mama: ce?

eu: dacă nu ai voie să mergi cu kilometri maximi de ce la maşină există mai mulţi kilometri decât ai tu voie să mergi?

mama: nu ştiu!
eu: poate ştie tati!

tati: nu ştiu nici eu ce să zic....aşa a vrut fabricantul!

După un timp, îl iau la întrebări pe Remus...

eu: de ce la maşină ai kilometri maximi dacă nu ai voie să mergi cu maxim?

Remus: bună întrebare!

mami care deja credea că a epuizat subiectul: pentru fiţele unora!

eu: cum adică pentru fiţele unora?

Remus: adică fiecare producător a vrut să arate că poate să facă cel mai bun motor la maşină...şi a pus diferite viteze maxime ca să arate cât de bun este el în fabricarea maşini! adică un producător a vrut să arate că el e mai bun ca altul, şi a făcut o maşină cu viteză şi mai mare!
eu: acum am înţeles!

P.S.: mama îi mulţumeşte lui Remus că a salvat situaţia....

Eu nu sunt chiar fericită acum...

Astăzi, mama vorbeşte cu tataie Adi şi află că a murit tataia Cocăi....
În drum spre casă, mama îmi zice: şti când o să te mai duci pe la Coca şi Eugen, bunicul lor nu va mai fi acasă
eu: care bunicul?
mama: adică tataia lor...tatăl Cocăi.
eu, cam tristă brusc: de ce?
mama: l-a dus Coca la el acasă!
eu: unde la el acasă?
mama: la el la Bacău, unde a stat până să vină să stea la Coca
eu: aşa fără să ştiu şi eu....
mama: aşa a fost să fie!

Acasă, în bucătărie, în speranţa că eu nu aud...mama discută cu tata şi îi spune depre tatăl Cocăi....

Mai pe seară, mama: ţi-am spus că tataia Cocăi s-a dus la el acasă, dar am afla şi  că Dumnezeu a ales să îl ia la El în Cer
eu: nu l-a dus Coca acasă la el? eu nu o să îl mai văd niciodată?
mama: din păcate nu!
eu,  mă cuibăresc la mama în braţe....mama: ce este?
eu: acum eu nu sunt chiar fericită!
mama: ştiu, nici eu! dar nu cred că tataia Cocăi ar fi vrut ca tu să fi tristă....ai văzut că el era bolnav. Când ai început şcoala i-ai invitat la deschiderea anului şi pe Coca şi pe Eugen, dar pe bunicul nu...şi tu mi-ai zis că pe bunicul nu l-ai invitat pentru că stă doar în haine de casă, că e bolnav...
eu: era bătrân rău?
mama: nu ştiu chiar cât de bătrân era...dar se întâmplă să pierzi oameni dragi!
eu: era mai bătrân decât bunicul Nicu şi mama Tia?
mama: chiar nu ştiu....dar nu cred că ar fi bucuros ca tu să fi tristă! tu ce crezi?
eu: cred că ai dreptate! dar tot sunt tristă...
mama: şi eu! dar nu pot face nimic să nu se întâmple astfel de lucuri...
eu: dar Doamne Doamne îl va lua întâi pe bunicul Nicu şi apoi pe mama Tia?
mama: nu îţi poate răspunde nimeni la această întrebare...
eu: îmi pare rău...
mama: şi mie draga mea! poate ar fi bine să mergem în sufragerie......
eu: da!

Tu de ce nu ai ştiut?

Luni dimineaţă...mă trezesc repede, îmi fac ritualul de dimineaţă, şi chiar mă îmbrac singură complet!

mama: să nu mă minunez!
eu: de ce?
tata: că ai făcut totul singură!
eu: şti ce? eu trebuie să ajung la şcoală...
mama: am înţeles încă de miercuri că vrei la şcoală...dar totuşi, de ce?
eu: astăzi doamna Anca ne dă carneţelul pentru premii.....
mama: ok!

Ajung la şcoală, mama mă atenţiona să îmi aşez lucrurile...eu o las vorbind, şi mă postez in faţa catedrei!
mama: unde ai plecat?
eu: să o întreb pe doamna când ne dă carnetele!
mama: las-o un pic, abia a venit, să îţi tragă sufletul după drum! ar trebui să îţi aranjezi lucrurile, nu să le aranjez eu....
eu: bine! bine!

Seara, eu: tu de ce nu ai ştiut că trebuie să îmi cumperi carnet de premii? nu ai fost la şedinţă iar?
mama: a fost tati! şi am ratat o singură şedinţă....
eu: eu ţi-am zis că nu este o idee bună să se ducă tati!
mama: tu mi-ai zis că nu este o idee bună că nu va înţelege cum este cu vaccinul....şi a ştiut!
eu: dar nu a ştiut de dovleacul de Halloween şi de carneţel!
mama: în dimineaţa în care tu mi-ai spus de dovleac am întrebat-o şi eu pe doamna cum este cu dovleacul şi mi-a zis că este opţional....nu te agita, că mâine îţi au carnet!
eu: bine! mâine să nu uiţi!
mama: nu uit!

Seara vine şi salvarea pentru mami, pe Facebook, de la domna...care anunţa că mama lui Casian va achiziţiona carneţele pentru toţi copilaşi! M-am liniştit....

Mama şi-a dat seama că şi la şcoală sunt Gică stres şi crede că pun o mie şi una de întrebări! Aşa făceam şi la grădiniţă....

O buburuză!

De Halloween am ales să fiu o buburuză, spre dezamăgirea mamaie care tot a încercat să mă convingă să fiu o vrăjitoare sau dovleac...căci erau costume peste tot! Dar nu a avut cu cine, sub pretextul: mie nu îmi plac! 

Aşadar, am arătat cam aşa:

Multumesc Flori pentru fustiţă! O surpriză foarte frumoasă şi neaşteptată...şi să şti că nu te-am crezut când ai spus că ai aflat cum vreau să mă costumez de la o gărgăriţă.

  

eu: o sun pe Flori să îi mulţumesc pentru fustiţă!

mama: stai un pic!

eu: nu crezi că ar trebui să am propriul meu telefon?

mama: sigur!  imediat! vrei doar unul? eşti chiar modestă! 

eu: bine, bine! mă mulţumesc cu telefonul tău!

....o sun pe Flori....eu: de unde ai ştiut că vreau să fiu gărgăriţă?

Flori: mi-a spus una....

eu, râzând în hohote: cum?

Flori: a venit la mine şi mi-a spus la ureche, încet aşa!

A doua zi, eu: ce crezi că mi-a zis Flori?

mama:ce?

eu: că a venit o buburuză şi i-a spus că eu aşa mă costumez de Hallowen

mama: şi?

eu: eu cred că i-am spus eu sau tu!

mama: de ce crezi aşa?

eu: cum să vorbească o buburuză?

mama: pai Sofia Intâi cum vorbeşte cu vieţuitoarele?

eu: nu vorbeşte decăt cu puterea amuletei!

mama: poate şi Flori are amuletă!

eu: e doar în desene! tu eşti copil să crezi aşa ceva?

mama: nu, dar mi-aş dori! dar tu eşti copil?

eu: sunt, dar nu cred!

Să vă prezint şi felinarul meu din dovleac! Ales cu tataie Adi, scobit de mama şi sculptat cu tata...care tata nu ştia până la această vârstă cum să facă un felinar din dovleac....dar i-a ieşit ceva!

Pe lângă petrecerea de Halloween, am primit şi prima mea diplomă de la şcoală! Am fost tare mândră de diploma mea! 

Găluşte cu prune

mama: aş face ceva bun mâine
eu: de exemplu găluşte cu prune, dar să fie ca la Ciobănelul
Zis şi făcut! Eu şi tata am luat prune de la Auchan, prune de import...ca doar nu va imaginaţi că există prune româneşti! Prunea cât o caisă...mama a luat reţeta de la JamilaCuisine.

A făcut aluatul...dar a trebuit să nu folosească o prună întreagă...aşa că în final pruna s-a cam pierdut prin aluat!

Aşa că am avut muncă de echipă!

Donald

Să vi-l prezint pe Donald!

El este Donald....şi pentru că luni am fost foarte foarte cuminte la şcoală doamna mi l-a dat pe Donald acasă.

Dacă ar şi doamna că eu am umbalt cu Donald peste tot...am dormit, am mâncat, a stat cu mine peste tot..doar baie nu a făcut cu mine!

Şah cu domnul Barbălată

Mama mi-a povestit că domnul Barbălată cu care fac eu şah la şcoală a fost profesorul ei de geografie....şi am mai aflat că a învătat multe de la domnul profesor, fiind un profesor sever şi cu aşteptări de la eleci săi.

eu: tot nu am înţeles de ce ţie îţi era teamă de domnul Barbălată, că cu mine e aşa drăguţ!
mama: nu am zis că îmi era teamă, eu am spus doar că era sever. Avea aşteptări de la noi şi nouă ne era gândul doar la jocuri pe calculator...când ai să creşti ai să realizezi şi tu unele lucruri pe care atunci când erai copil le priveai altfel
eu: cu mine e tare draguţ! mă mângăie pe cap...pe tine te-a mângâiat pe cap? ce înseamnă că era sever?
mama: nu! Atunci îl credeam sever, dar aşa cum ţi-am spus avea doar aşteptări de la noi....
eu: ce aşteptări avea?
mama: de exemplu, la începutul clasei a zecea ne-a pus să învăţăm toate ţările lumi şi capitalele lui....venea cu harta cu graniţele desenate, din Atlas şi arăta o zonă şi noi trebuia să ştim ţara şi capitala
eu: şi te-ai descucrat?
mama: aproximativ...atunci am luat nota şapte!
eu: de ce?
mama: nu am ştiut unde este Turcia!
eu: poftim! tu nu ai ştiut unde este Turcia? până şi eu ştiu unde este Turcia!
mama: să nu exagerăm! că acum scot harta şi eu! dar pot spune că şi domnul profesor a fost dezamăgit şi mi-a şi zis că nu îşi poate explica cum am ştiut alte ţări mult mai grele şi nu am ştiut Turcia...
eu: altă dată să fi mai atentă şi să înveţi mai bine!
tata: cam târziu Sara!
eu: pe mine domnul profesor m-a învăţat de cânpurile şi ceva mutări cu dama!
mama: o să înveţi multe dacă vrei! ai de la cine! şi tare mi-as dori să ai parte de o parte dintre profesori de care am avut eu...chiar sunt oameni de la care ai multe de învăţat! şi de care, când vei creşte o să îţi aminteşti cu drag!

Rezultatele sunt bune

Eu: astăzi nu am făcut educaţie fizică

Mama: ok

Eu: ne-a măsurat şi ne-a cântărit

Mama: foarte bine!

Eu: altă dată ne-a numărt şi dinţi

Mama: şi măselele nu?

Eu: ne-a numărat tot…şi altă dată a venit o doamnă să vadă cum vorbim

Mama: şi ce a spus?

Eu: ne-a spus să zicem nişte cuvinte, după ea

Mama: ce cuvinte?

Eu: “cer”, “nor”, şi tot aşa

Mama: şi care au fost rezultatele?

Eu: rezultatele au fost bune!

Mama: cine a zis?

Eu: eu! Nu pot să zic eu?

Mama: ba da! Dar am crezut că a zis cineva.

Germană şi engleză

Discuţie în maşină, când ne întorceam de la dna Iordache de la consult….

Tata: astăzi nu cred că mai ajungem la engelză

Mama: săptămâna viitoare!

Tata: sper că Sara să nu amestece engleza cu germana

Eu: anţ, ţvai, drai, fie, fiunf, secs, ziben, aht noin, ţen

Tata: Very good Sara!

Mama: acum nu ştiu cine încurcă limbile pe aici!

Eu: aşa este! nu ştie cine încurcă primul!

Tata: da era în germana….cum este în germană "Foarte bine"?

Mama: pe mine mă întrebi?

Tata: caut...

P.S.: noroc cu evoluţia...internet pe telefon şi pronunţia translatoarelor bilingve! Mare invenţie mare!

Mic şi ecologist

Proiectul Mic şi ecologist  a venit şi la mine în şcoală.
Cu ajtorul doamnei profesoare a aflat şi mama...m-a întrebat ce părere am şi dacă mă interesează...sigur că m-a interesat!
Dacă doriţi să participaţi sau să aflaţi mai multe despre eveniment, puteţi vizita site-ul http://www.micsiecologist.ro/. Eu nu o să pot participa fizic....am adoptat doar un pomişor cu numele meu!

Foarte interesant proiectul! Dar fără mediatizare...un astfel de eveniment ar fi putut fi sprijinit mai mult! Măcar de mediul în care trăim să ne pese....nouă dacă nu ne povestea doamna profesoară despre acest proiect nu am şi aflat!

Manuale în format digital

Datorită unei doamne foarte implicată în procesul de învăţământ şi dedicată meseriei sale aflăm tot felul de noutăţi.
Una dintre noutăţi o reptezintă manulele în formatul digital.
Dacă doriţi să vedeţi "biblioteca" de manuale digitale puteţi accesa adresa http://www.manuale.edu.ro/
Spor şi baftă în descoperiri!

Mister rezolvat

Marţea mea ar fi trebuit să arate cam aşa:
- de la 8 la 12 scoală
- de la 12 la 13 MindLab la şcoala
- de la 14:30 la 15:30 înot
- de la 16 la 17:45 şah cu dl Barbălată
- de la 19 la 20 şah la Palat

Dar misterul s-a elucidat...înot nu fac căci am făcut bronşită şi şah la Palat nu fac dacă vreau să mă duc la dl Barbălată, şi vreau!
Mami a zis că nu mai mult de două activităţi pe zi...eu aleg. Şi am ales MindLab şi şah la şcoală!

Stau înţepenită patru ore

Mama: Sara nu mai alerga atât de mult, te rog….

Eu: de ce?

Mama: şti foarte bine că trebuie să ai grijă la modul cum respiri, tocmai am terminat tratamentul. Şi şti că doamna doctoră ne-a zis data trecută dacă te internezi…şi am promis că facem tratamentul acasă! Ce crezi că va zice doamna doctor când ne va vedea iar, în timp atât de scurt?

Eu: adică tu vrei să stau la spital un an?

Mama: nu stai un an…stai până îţi trece! Ai de gând să fi un an în crize?

Eu: dar eu stau înţepenită la şcoală 4 ore, ce crezi tu că nu ajunge?

Mama: cum stai înţepenită?

Eu: adică stau în bancă 4 ore!

Mama: hai nu zău? Nu ai şi pauză, nu ai şi sport, nu ai şi muzică şi mişcare? Nu vinde ardei grădinarului, că şi eu am fost la şcoală!

S-a schimbat dicţionarul

Mama: ceti-a placutazicelmaimult la scoala?

Eu: tot!

Tata: intrebarea era “ ceti/a palcutcelmaimult”, nu “dacati/a palcutazi la scoala?” . Ce ti-a palcutcelmaimult?

Eu: ca a venitdoamna de sport neasteptat la noi! Cred ca s-a schimbatdictionarul! Trebuiasailiau de la doamna.

Mama: ce s-a schimbat?

Eu: dictionarul…

Tata: cred ca orarul. Ce s-a schimbat?

Eu: cred ca cefacem in fiecarezi

Tata: se numesteorar! Dictioanreste o carte mare in care itispuneceinseamnafiecarecuvant.

Mama: acesta se numestedictionar explicative.

Eu: bine, am uitatorarul!

Dimineata, cum am vazut-o pedoamna, cu m-am dus să o întreb de orar…chiar dacă şi mama discuta cu doamna.

Noul Orar

Luni		Marţi		Miercuri		Joi		Vineri
CLR		CLR		CLR		CLR		CLR
MEM		MEM		MEM		MEM		DP
MM		Ed.Fizica		DP		Ed.Fizica		AVAP
Germana		Religie		AVAP		MM

CLR* Comunicare şi limba română
MEM*Matematică şi explorarea mediului
DP* Dezvoltare personală
AVAP* Arte vizuale şi abilităţi practice
MM* Muzică şi mişcare

  

Alte teste pentru adulţi

 Eram la masa...eu încercam să o conving pe mama să mă lase cu stiloul la şcoală.

Mama: când doamna profesoară ne va spune atunci vei scrie cu stiloul la şcoală

Eu: dar eu pot să scriu de acum

Mama: nu este cazul! Acum vei scrie cu creionul.

Tata: ştiai că stiloul a fost inventat de un român? Îl chema Poenaru!

Mama: acum se fac stilouri sub marca Poenaru, la Suceava.

Tata: da?

Mama: da

Eu: pot să scriu cu pixul

Mama: nu! Vei scrie momentan cu creionul şi apoi cu stiloul.

Tata: de ce nu şi cu pixul?

Mama: deformează scrisul….într-un fel ai scrisul cu stiloul şi în alt fel cu pixul.

Tata: uite de-aia nu scriu eu cu pixul!

Mama: un om care scrie cu stiloul are altă prestanţă decât unul care scrie cu pixul…

Eu: ce înseamnă “prestanţă”?

Tata: adică arată altfel

Eu: hm! ştiam şi eu!

Mama: ce ştiai şi tu?

Eu: ce înseamnă “prestanţă”…

Mama: şi ce înseamnă?

Eu: că dacă scri cu stiloul arăţi mai super, daca scri cu un pix arăti mai prostălău chiar dacă tu nu eşti chiar aşa prostuţ

Mama: şi de ce ai mai întrebat?

Eu: să vă dau şi eu un test !să văd dacă şi voi ştiţi!

Aşadar, am trecut la alt nivel de testare…până acum erau obişnuiţi cu testele pe hârtie, cu desene şi ghicitori şi ei trebuiau să ştie ce am vrut eu să spun…în funcţie de rezultatul testului, adultul în cauză câştiga un joc la alegere cu mine! Ce noroc pe el, să se joace cu mine....Gabi ştie cel mai bine! 

Faci şi tu o mâncare bună

Eu şi tata plecăm la dans…

Eu: faci şi tu o mâncare bună?

Mama: cum ar fi?

Eu: pilaf şi orez cu lapte

Mama: ori una, ori alta!

Venim acasă...orezul cu lapte era gata….mama, mă serveşte!

Eu: aşa simplu?

Mama: dar cu ce ar mai trebui să fie?

Eu: cu fineti sau cu scorţişoară…tu ce ai pus aici deasupra?

Mama: cacao!

Eu: ai pus cacao şi ai pus şi puţină! La mamaie eu nu mănânc aşa ceva! Mamaie nu face aşa! Mamaie face orez bun!

Mama: foarte bine! Pun şi scorţişoară…la mamaie mănânci unde vrei tu, eventual şi la picnic…aici nu se aplică regula aceasta.

Eu: orezul la mameie este mai bun!

Mama: mă bucur! şi eu cred că ceea mai bună omletă o făcea mamaia mea...şi eu indiferent cum fac omleta tot nu iese ca la mamaia mea! Cred că mamaile au reţete secrete pentru nepoţi...

Îmi fac un upgrade

Mama: ce faci mamă acolo?

Eu: mai îmi fac şi eu un upgrade

Mama: cum adică îţi faci un upgrade?

Eu: mai învăţ şi eu ceva, ca să mai ştiu şi eu ceva, să îmi îmbunătăţesc învăţătura

Mama: bine! tu trebuie să îţi upgradezi răbdarea mai degrabă!

Nu cu tine vorbesc...

Eu, stăteam şi făcea ‘socoteli’…şi de o dată, nici una, nici două mă apucă vorbitul.

Tata: ce zici acolo?

Eu: nu cu tine vorbeam!

Mama: dar cu cine?

Eu: cu mine! Mai vorbesc şi eu cu mine!

..în război cu Skoda

La masă, eu şi tata discutam despre romani...
eu: ştiu de romani, de când m-ai dus la poarta lui Adrian...şi ştiu că ne-au cucerit şi pe noi....
tata: nu chiar pe noi....
eu: da, ştiu! au fost în război cu Skoda!
tata: nu, cu Dacia! ce treabă are cu Skoda?
eu: aşa, cu Dacia! păi pe ţara cu nume de maşină...
tata: maşina Dacia are nume după Dacia....mai exact au fost două războaie între daci şi romani
eu: eu credeam că ţara are nume după maşină

Dacă nu m-ai înscris la pictură!

În weekend iau caietele acasă pentru a completa ce nu am terminat în clasă...aveam de colorat două peisaje...evidnet că le-am colorat în stilul meu: repede şi fără să ţin cont de nimic...
mama: unde ai văzut tu ca nisipul să aibă aceiaşi culoare ca şi marea?
eu: lasă aşa...ce dacă! am colorat, da?
mama: da, dar nu ai răbdare...încearcă să ai mai multă răbdare la colorat!
eu: dacă nu m-ai înscris la pictură!
mama: poftim? şti că eşti fantasctică! la pictură mai rămânea să te înscri....
eu: de ce nu? tu nu m-ai dat la pictură şi vrei ca eu să am răbdare să colorez?
mama: vreau să ai răbdare în ceea ce faci...nu să faci repede şi gata ai terminat! degeaba termini dacă nu faci şi corect ceea ce faci...mai bine puţin şi corect, decât tot şi greşit!
eu: dacă eram înscrisă la pictură coloram corect....ai văzut tu pe cineva perfect?
mama: tu să ai răbdare în ceea ce faci şi sunt mulţumită dacă nu colorezi corect!eu nu ţi-am zis să faci ceva perfect...îţi cer doar să ai răbdare! Plus că ai văzut că ţi-am făcut calendar cu activităţile, ca să pot să le ţin socoteala...pictura ne mai lipsea din palmares, că în rest suntem boboc!
eu: cum adică?
mama: cum adică ce? nu crezi că mergi la suficiente activităţi? marti ai: MindLab şi sah, miercuri ai engleză, joi ai dans....mai te-ai inscris si la o tură de şah la şcoală, dacă treci de concurs, încă o activitate...şi dacă mai bagi şi înotul...mai vrei şi pictură?
eu: era la Palat!
mama: eu mă gândeam să vedem pe la ce mai renunţăm...nu la ce mai adăugăm....
eu: la nimic nu renunţăm!

O faţă zâmbitoare

Într-o zi, la mama la birou, un porumbel a avut intenţia de a trece de geam...dar săracul s-a lovit atât de tare încât a lăsat o urmă pe geam cu forma sa.

Trecând mama pe holul casei noaste, şi uşa la bucătărie fiind deschisă, vede pe geamul de la uşa ce dă în balcon o  urmă de faţă zâmbitoare...mama se gândeşte că urmă de porumbel pe geam a mai văzut, dar totuşi o faţă zâmbitoare? ce faţă zâmbitoare să se storcească de geamul nostru ca să rămână aşa o urmă?

mama: Iubărică ce şti de faţa zâmbitoare de pe geamul de la uşă?
eu: ce să ştiu?
mama: şti  cum a ajuns acolo? că eu nu îmi dau seama! (ce îţi mai este şi cu părinţi când fac pe naiviiii)
eu: simplu! era o faţă zâmbitoare pentru tine! eu am făcut-o!
mama: cum?
eu: simplu! ca pe geamurile de la maşină, la tati! suflu abur pe geam, şi apoi desenez...

Cum pot afla profesori tot

La sfârşit de săptămână luăm caietele acasă ca să completăm ce nu am apucat să terminăm în clasă....

Aceam o temă cu legume şi fructe...ceriţa spunea să formulez o propoziţie pentru fiecare legumă sau fruct.
Când ajun la struguri...eu: tataie şi Eugem mai au de cules două rânduri de struguri!
mama: da, ştiu!
eu: eu am zi o propoziţie, nu ţi-am zis ţie!
mama: ok!
Şi uite aşa şi-a dat mama seama cum poate afla cineva tot ce este pe acasă pe la fiecare...dacă îţi propune să afle!

Orar - clasă pregătitoare - semestrul I

Luni
Comunicare în limba română
Matematică şi explorarea mediului
Arte vizuale şi activităţi practice
Limba germană

Marţi
Comunicare în limba română
Dezvoltare personală
Matematică şi explorarea mediului
Religie

Miercuri
Comunicare în limba română
Matematică şi explorarea mediului
Muzică şi mişcare
Arte vizuale

Joi
Comunicare în limba română
Matematică şi explorarea mediului
Educaţie fizică
Muzică şi mişcare

Vineri
Comunicare în limba română
Dezvoltare personală
Educaţie fizică

Cadre didactice:
Prof. învăţător Pătraşcu Anca
Prof Perian Elena - limba germană
Prof. Albu Viorel - religie
Prof. Bugheanu Mihaela - educaţie fizică