Tu de ce nu ai ştiut?

Luni dimineaţă...mă trezesc repede, îmi fac ritualul de dimineaţă, şi chiar mă îmbrac singură complet!

mama: să nu mă minunez!
eu: de ce?
tata: că ai făcut totul singură!
eu: şti ce? eu trebuie să ajung la şcoală...
mama: am înţeles încă de miercuri că vrei la şcoală...dar totuşi, de ce?
eu: astăzi doamna Anca ne dă carneţelul pentru premii.....
mama: ok!

Ajung la şcoală, mama mă atenţiona să îmi aşez lucrurile...eu o las vorbind, şi mă postez in faţa catedrei!
mama: unde ai plecat?
eu: să o întreb pe doamna când ne dă carnetele!
mama: las-o un pic, abia a venit, să îţi tragă sufletul după drum! ar trebui să îţi aranjezi lucrurile, nu să le aranjez eu....
eu: bine! bine!

Seara, eu: tu de ce nu ai ştiut că trebuie să îmi cumperi carnet de premii? nu ai fost la şedinţă iar?
mama: a fost tati! şi am ratat o singură şedinţă....
eu: eu ţi-am zis că nu este o idee bună să se ducă tati!
mama: tu mi-ai zis că nu este o idee bună că nu va înţelege cum este cu vaccinul....şi a ştiut!
eu: dar nu a ştiut de dovleacul de Halloween şi de carneţel!
mama: în dimineaţa în care tu mi-ai spus de dovleac am întrebat-o şi eu pe doamna cum este cu dovleacul şi mi-a zis că este opţional....nu te agita, că mâine îţi au carnet!
eu: bine! mâine să nu uiţi!
mama: nu uit!

Seara vine şi salvarea pentru mami, pe Facebook, de la domna...care anunţa că mama lui Casian va achiziţiona carneţele pentru toţi copilaşi! M-am liniştit....

Mama şi-a dat seama că şi la şcoală sunt Gică stres şi crede că pun o mie şi una de întrebări! Aşa făceam şi la grădiniţă....