sâmbătă, 4 octombrie 2014

O faţă zâmbitoare

Într-o zi, la mama la birou, un porumbel a avut intenţia de a trece de geam...dar săracul s-a lovit atât de tare încât a lăsat o urmă pe geam cu forma sa.

Trecând mama pe holul casei noaste, şi uşa la bucătărie fiind deschisă, vede pe geamul de la uşa ce dă în balcon o  urmă de faţă zâmbitoare...mama se gândeşte că urmă de porumbel pe geam a mai văzut, dar totuşi o faţă zâmbitoare? ce faţă zâmbitoare să se storcească de geamul nostru ca să rămână aşa o urmă?

mama: Iubărică ce şti de faţa zâmbitoare de pe geamul de la uşă?
eu: ce să ştiu?
mama: şti  cum a ajuns acolo? că eu nu îmi dau seama! (ce îţi mai este şi cu părinţi când fac pe naiviiii)
eu: simplu! era o faţă zâmbitoare pentru tine! eu am făcut-o!
mama: cum?
eu: simplu! ca pe geamurile de la maşină, la tati! suflu abur pe geam, şi apoi desenez...