Eu nu sunt chiar fericită acum...

Astăzi, mama vorbeşte cu tataie Adi şi află că a murit tataia Cocăi....
În drum spre casă, mama îmi zice: şti când o să te mai duci pe la Coca şi Eugen, bunicul lor nu va mai fi acasă
eu: care bunicul?
mama: adică tataia lor...tatăl Cocăi.
eu, cam tristă brusc: de ce?
mama: l-a dus Coca la el acasă!
eu: unde la el acasă?
mama: la el la Bacău, unde a stat până să vină să stea la Coca
eu: aşa fără să ştiu şi eu....
mama: aşa a fost să fie!

Acasă, în bucătărie, în speranţa că eu nu aud...mama discută cu tata şi îi spune depre tatăl Cocăi....

Mai pe seară, mama: ţi-am spus că tataia Cocăi s-a dus la el acasă, dar am afla şi  că Dumnezeu a ales să îl ia la El în Cer
eu: nu l-a dus Coca acasă la el? eu nu o să îl mai văd niciodată?
mama: din păcate nu!
eu,  mă cuibăresc la mama în braţe....mama: ce este?
eu: acum eu nu sunt chiar fericită!
mama: ştiu, nici eu! dar nu cred că tataia Cocăi ar fi vrut ca tu să fi tristă....ai văzut că el era bolnav. Când ai început şcoala i-ai invitat la deschiderea anului şi pe Coca şi pe Eugen, dar pe bunicul nu...şi tu mi-ai zis că pe bunicul nu l-ai invitat pentru că stă doar în haine de casă, că e bolnav...
eu: era bătrân rău?
mama: nu ştiu chiar cât de bătrân era...dar se întâmplă să pierzi oameni dragi!
eu: era mai bătrân decât bunicul Nicu şi mama Tia?
mama: chiar nu ştiu....dar nu cred că ar fi bucuros ca tu să fi tristă! tu ce crezi?
eu: cred că ai dreptate! dar tot sunt tristă...
mama: şi eu! dar nu pot face nimic să nu se întâmple astfel de lucuri...
eu: dar Doamne Doamne îl va lua întâi pe bunicul Nicu şi apoi pe mama Tia?
mama: nu îţi poate răspunde nimeni la această întrebare...
eu: îmi pare rău...
mama: şi mie draga mea! poate ar fi bine să mergem în sufragerie......
eu: da!