Concursul de vineri

La ultimele două concursuri de vineri de la școală, la care am participat, am luat premiul doi.
Se uita mama peste subiectele ultimului concurs, la care am luat 95 de puncte, și vede punctul la care am greșit.
Tata: unde a greșit?
Mama: Sara câte cuvinte are propoziția ”Baba are o găină”.
Eu: patru.
Mama: și de ce ai încercuit ca răspuns corect șase?
Eu: nu știu.
Tata: pentru că nu ești atentă și te grăbești, așa ai făcut și data trecută. Ai mă răbdare, că nu te aleargă nimeni sau te aleargă și nu știm noi?
Eu, râzând: eu sunt mulțumită cu locul doi, să nu fie locul trei.
Mama: ai știut să răspunzi la alte întrebări, cum ar fi să faci schema cuvântului ”VITAMINE” și tu nu ști să numeri cuvintele dintr-o propoziție? Sincer, pe mine mă interesează să dai dovadă de atenție și răbdare, nu ce premiu iei.
Eu: dar tu nu ai făcut subiecte astea cu mine.
Mama: nici nu mai fac concursuri Comper cu tine, dacă doamna a spus că le faceți la școală. Facem alte fișe, dar nu ce știu că faceți la școală.
Eu: de ce?
Mama: pentru că nu pierdem timp de două ori să le faci și acasă și la școală,  și nu e nici corect. Și să îți amintesc că la concursul trecut, la care ai luat tot premiul doi, mi-ai zis că ai făcut fișa respectivă și cu mine.
Eu: știam deja că doamna e mai bună ca tine.
Mama: adică?
Eu: adică doamna mi-a dat premiul doi și nu m-a certat.
Mama: dacă tu dai dovadă de grabă ai vrea să te felicit?
Eu: dar ai putea să mai faci fișe de concurs cu mine.
Mama: nu, pentru că la un concurs nu se cunosc subiectele înainte. Ar însemna să trișăm.Noi ai zis și tu că nu e bine să trișezi?
Eu: ba da.
Mama: și atunci, te contrazici singura?
Eu: bine, fie!