luni, 30 martie 2015

Mă fac cercetător sau poate astronaut


                Eu, după o discuție interesantă despre pensionarea doamnei care face curat la Talida în bloc, concluzionez: Am decis să mă fac cercetător din două motive:
-          Să dau timpul înapoi;
-          Să inventez o mână la care copii să dicteze și mâna să scrie
sau poate astronaut ca să merg în spaţiu sau poate amundouă: jumătate de zi merg astronaut şi jumătate de zi sunt cercetător. Până la urmă ce mă fac? Că vreau să mă fac şi economisistă ca tine, şi învăţătoare şi coafeză şi doctoriţă...

Mama: scuză-mă, dar puteam să jur că te faci avocat.
Eu: de ce?
Mama: că ai replică la orice, mereu, şi vrei să ai ultimul cuvânt.
Eu: aşa sunt eu.
Mama: nici nu mă gândeam că este altcineva, dar să şti că te faci ce îţi doreşti cel mai mult.
Eu: tu ce ai vrut să te faci?
Mama: multe.
Eu: cât de multe?
Mama: atât de multe că nici eu nu mai știu. Am vrut să mă fac preoteasă ca să mănânc colivă multă, nu doar când făcea mamaie şi prietenele ei.
Eu: şi de ce nu te-ai mai făcut?
Mama: la biserică mi se părea plictisitor şi o preoteasă trebuie să meargă la biserică mult. Apoi m-am gândit să mă fac aviator, dar pentru că aveam probleme cu dinţi de mică şi mergeam la stomatolog des, tata îmi zicea că un aviator trebuie să aibă şi dinţi sănătoşi, că dacă îl apucă o criză de durere când e la marjă.
Eu: şi adio aviator.
Mama: cam da. Apoi am vrut să mă fac dactilografă.
Eu: ce este o dactilografă?
Mama: o persoană căreia îi dictezi şi scrie la o maşină de scris.
Eu: ce este o maşină de scris?
Mama: un fel de tastatură, dar în care fixezi o hârtie. Uite aici o poză.
Eu: şi de ce nu te-ai făcut dactilografă?
Mama: era prin 1991 şi la mamaie la serviciu am văzut primul calculator şi am văzut că nu mai au nevoie de dactilografă. M-am reorientat şi dacă tot mă duceam la stomatolog toată ziua, m-am gândit să mă fac stomatolog.
Eu: şi?
Mama: şi aici au început influenţele persoanelor din jur...domnul Petre, şeful mamei, la care eu ţineam enorm, căci în perioada în care doream să fiu dactilografă mă lăsa să bat la maşina de scris, spre disperarea mamaiei tale..Aşadar, domnul Petre mi-a zis ceva de genul "să stai cum mâna în gură la toţi nespălaţi? te faci economist, ai şi maşină de scris şi calculator, mergi şi la bancă, că văd că îţi place."
Eu: și?
Mama: și îmi plăcea, pentru că mamaie aducea de lucru și acasă și mă învăța și pe mine, și mă și plătea,. Mi se părea că nu e greu și mă descurc. Dar,  prin clasa a opta  m-am gândit că aş putea să mă fac ceva cu calculatoare.
Eu: de ce?
Mama: mă împrietenisem cu colegul de la IT de la mama de la serviciu, iar bunici tăi mi-au luat calculator...doar că...
Eu:  doar că ce?
Mama: doar că eu făceam ce făceam și mereu aveam câte o problemă la calculator și mă duceam la prietenul de la IT, care mă încuraja și îmi spunea ”e o mașină, nu ai ce să strici, se repară oricum” ...dar mamaia ta îmi zicea mereu  ”Geta are doi băieți și nu o aud că toată ziua are calculatorul ceva”.  Mă duceam la mamaie la serviciu doar ca să mă văd cu colegul de la IT să îmi spună cum să repar ce stricam.
Eu: băieți aia doi de ce nu stricau calculatorul ca tine?
Mama: pentru că mama lor le închidea tastatura cu cheia și stateau la calculator doar în prezența ei. Eu instalam și dezinstalam tot ce auzeam că există. O dată am desfăcut calculatorul piesă cu piesă, căci prietenul de la IT mi-a zis că nu am ce să stric, că o piesă intră într-un singur loc, ca la puzzle.
Eu: și?
Mama: și apoi am dat la facultate, și profesoara mea de informatică și prietenul de la IT m-au încurajat să aleg Cibernetica, chiar dacă eu inițial doream altceva...iar bunici tăi îmi spuneau că eu decid ce vreau, că va fi meseria mea, dar nici nu m-au lăsat să merg și la ASE și la Politehnică în paralele, că ziceau că mă obosesc prea mult.
Eu: și ce ai făcut?
Mama: am ales Cibernetica și mi-am dat seama că aș vrea să devin profesor.
Eu: și ce ai făcut atunci?
Mama: am urmat cursurile ca să devin profesor și eram fascinată de profesori de dragul cărora învățam, doream să fiu și eu ca ei.
Eu: și de ce nu te-ai făcut profesor?
Mama: nu pot să îți spun pentru că te-aș influența.
Eu: și ce dacă?
Mama: nu e ok să te influențez. Dar îți pot spune că am avut și o etapă în care am făcut și cercetare. Un profesor a avut încredere în mine și m-a inclus într-un proiect.
Eu: și de ce nu mai faci?
Mama: pentru că nu am mai avut ocazia, dar ceea ce fac acum îmi place. Și cam mereu mi-a plăcut ceea ce am făcut. Așa că important este să faci ceea ce îți place și ai dreptul să te răzgândești asupra a ceea ce te faci.
Eu: tati tu ce ai vrut să te faci?
Tata: am uitat! nu mai știu!