marți, 24 martie 2015

Am pierdut eșarfa, din nou

Miercuri dimineață, mama: fără eșarfă azi?
Eu: era în ghiozdan.
Mama: în ghiozdan nu este. Cred că ai piedut-o.
Eu: te duci la doamna și o rogi să îmi mai dea o eșarfă.
Mama: da, cum să nu? Ar fi culmea. Nu a trecut o lună de când ne-a ajutat și eu iar mă duc că ai pierdut eșarfa. Asta este, ”Sara care pierde tot” nu mai ai eșarfă până la anul când comandăm patru ca să știm o treabă.
Tata: tataie mi-a zis și mie că e în ghiozdan, când m-a sunat că a lăsat-o la șah.
Mama: atunci e clară treaba. Eu din ghiozdan am aruncat o pungă în care trebuia să fie adidași de la sport, dar am crezut că e goală. Dacă tataie a pus eșarfa în aceea pungă…eșarfa este fix la ghenă.
Eu: deci tu ai pierdut eșarfa, nu eu! Tu ești pierde tot acum! Ai văzut că nu am pierdut-o eu? De ce mi-ai aruncat punga din ghiozdan?
Mama: pentru că am crezut că e goală. Așa pot să te întreb și eu de ce punga era goală și nu aveai adidași în pungă? Drept urmare eu nu mai umblu la tine în ghiozdan, de acum.
Eu: de ce?
Mama: ca să nu mai pierd lucruri.

Miercuri seară s-a elucidate misterul.
Când a venit tata să mă ia la dans, unde credeți că era eșarfa? ÎN GHIOZDAN!

Cum a ajuns acolo? Marți când tataie m-a lăsat la șah, a pus eșarfa în căciulă, și căciula în ghiozdan.
Când am plecat de la șah, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când am ajuns acasă nu am scos eșarfa din căciulă și nici nu am sesizat prezența ei.

Miercuri dimineață, după toată discuția depre eșarfă, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când m-a luat de la școală ce credeați că atârna de sub căciula mea? Da, eșarfa!