duminică, 7 februarie 2010

Auă!

Pentru că ieri nu făcusem absolut nici o năzbâtie, dar absolut nici una...şi cum era să treacă ziua, fără să nu fac eu ceva, m-am gândit să dau un telefon.
Aşadar, am văzut eu că mami a vorbit la telefon şi după câteva minute m-am dus şi eu şi am luat telefonul, am ridicat receptrul, şi "Auă! Auo! Auă!", şi am butonat pe acolo, şi cum am făcut cum nu am făcut că am sunat-o pe mamaie Ştefi, şi am şi conversat..eu pe limba mea, ea pe limba ei...mami nu avea nici un stres căci credea că mă joc ca deobicei.
Cum am terminat eu de vorbit, şi am lăsat telefonul jos, mami l-a aranjat la loc, şi cum a pus receptorul la loc a sunat mamaie să relateze cele întâmplate: că a sunat-o Iubărică!
Mami a fost cam sceptică, dar a verificat telefonul, şi era înregistrat că sunasem....mare minune şi butonul de "Redail" şi ce bine că l-am descoperit!