Happy End cu împărtășitul

Joia seară citesc o notificare pe Facebook că totuși copii merg vineri la împărtășit...căci de, ca orice clasă de părinți moderni comunicăm pe Facebook.
Vineri dimineață ne trezim și nu mâncăm. Sara nedumerită: de ce să se împărtășească dacă nu a ținut post?
eu: nu știu, așa am primit mesaj...toți copii care vor pot merge la împărtășit.
Seara...la masă....eu: ce ai făcut Saulică? Te-ai împărtășit?
Sara: Da
Cristi: cum a fost?
Sara: cum să fie? Ca la biserică. A plecat de la școală, am ajuns la biserică...am stat pe un scaun...am așteptat.
eu: și după ce ai așteptat? Te-a întrebat dacă ai ținut post?
Sara: da. M-a întrebat mama lui B.
eu: și ce ai zis?
Sara: că da am ținut.
eu: cum fată ai ținut?
Sara:  după m-a întrebat ce am mâncat aseară și i-am zis că pilaf cu pulpiță și ea mi-a zis că nu am ținut post.
Cristi: cu preotul ai vorbit?
Sara: da. După ce mi-a pus în cap trena aia, am vorbit.
eu: ce trenă?
Sara: tu nu ai văzut un preot? Nu ai văzut că are în față o trenă?
eu. patrafil se numește,
Sara: cum se numește! M-a întrebat când m-am născut și m-a împărtășit că nu am șapte ani. Eu l-am mai întrebat ceva.
Cristi: ce?
Sara: dacă mănânci de post o să slăbești? Mi-a zis că nu slăbești.
eu: de ce l-ai întrebat ? vrei să slăbești și nu ști cum?
Sara: ca să știu și eu!
eu: lumânare ai cumpărat?
Sara: nu. Mi-a dat mama lui B.
eu: ce ai făcut cu bănuți de lumânare?
Sara: era o cutie acolo și i-lam pus la cutie.
eu: și v-a împărtășit pe toți?
Sara: pe mine m-a împărtășit că nu aveam 7 ani. Cei care nu au ținut post nu au fost împărtășiți.
eu: mi se pare corect! Ce doar religia despre post este și mai ales post la copii!
Sara: cum adică?
Cristi: mami a fost ironică, căci voi nu prea aveți ce mare păcate să aveți.
eu: am fost ironică pentru că un copil este dezamăgit când merge la biserică și crede că se va întâmpla ceva și de fapt nu se întâmplă pentru că nu a ținut post. Și ce este mai important: ce mănâncă un copil sau cum se simte? Poate că un copil se simte descurajat dacă el se așteaptă să fie împărtășit și să meargă la biserică degeaba, și mai este și nemâncat. Adică cred că toate lucrurile ar trebui interpretate în folosul omului și pentru împăcarea lui...dar fiecare cu părerea lui și preotul cu procedurile lui de lucru.
Cristi: domnul de religie ce a făcut?
Sara: a stat și el pe acolo.
Cristi: nu v-a povestit ce e cu împărtășitul și spoveditul?
Sara: nu.
eu: pentru tine a fost cu Happy End! Ai avut noroc că te-ai încadrat în procedura de lucru și nu aveai șapte ani.

semnat: mama Sarei

Să ne împărtășim

La masă, seara....căci așa ne apucă pe noi dezbaterile.

eu: ai văzut, că domnul de religie merge cu ei să îi împărășească.
tatăl Sarei: dar trebuie să țină post trei zile.
Sara: ne și spovedește.
tatăl Sarei: și să țină post trei zile? Eu când eram copil nu țineam post.
eu: te lăsa bunică-ta ne împărtășit?
tată Sarei: nu, dar nu țineam post și nici nu mă spovedea. Și ce să îi spovedească? Ce să zică?
eu: nu știu, că nici pe mine nu mă spovedea copil. C. de la mine are fratele preot și a zis că e o treabă cu Fecioara Maria că a stat până la șapte ani la biserică sau o chestie, nu mai știu sigur cum a zis că nu am fost pe fază.
Sara: de la trei la doisprezece ani a stat la biserică.
tatăl Sarei: adică a părăsit-o maică-sa.
eu: e da și tu acum!
Sara: nici religie nu se făcea cum trebuie pe vremea voastră! habar aveți! ce învățați voi la religie dacă nu știți cât a stat Maica Domnului la biserică?
tatăl Sarei: ete na, acum câte bordeie....

Nu ai teme pentru acasă?

În postarea anterioară am făcut referire la ”teme pentru acasă” și am promis că revin cu lămuriri.
Pe scurt, ”teme pentru acasă” înseamnă că uneori îmi mai iau de lucru acasă.

Într-o seară, după ce mai bine de o săptămână venisem în fiecare seară cu teme pentru acasă Sara mă întreabă: azi nu ai teme pentru acasă?
eu: ba am.
Sara: și nu te apuci de ele?
eu: mă duc cu ele nefăcute mâine. Na! Ce să vezi!
Sara: cum să te duci cu ele nefăcute mâine?
eu: mai învăț și eu de la tine. Ști că săptămâna trecută ți-ai dat seama că mai ai teme, chiar înainte de culcare și te-ai dus cu ele nefăcute la școală? Ce ai făcut a doua zi?
Sara: m-am dus la doamna și i-am spus că nu le-am făcut dar că le fac în ziua aia.
eu: așa și?
Sara: și doamna a fost mai drăguță ca tine, ca mereu, și nu m-a certat, cum m-ai certat tu.
eu: așa fac și eu!.
Sara: de ce faci așa?
eu: mai învăț și eu de la tine, doar ți-am zis!
Sara: numai prosti înveți de la mine, nu un lucru bun.
tatăl Sarei: mami își face mereu temele, așa că și le face și se duce cu ele făcute mâine.
eu: mă mai gândesc.....

Semnat: mama Sarei
 

"Semnat: Sara" sau "Semnat:mama Sarei"

De ceva vreme, poate ați observat, la finalul fiecărei postări este scris ”Semnat: Sara” uneori mai apare și ”Semnat: mama Sarei”.

Pentru că eram absolvenți de clasă pregătitoare și Sara se descurca cu scrisul de tipar, s-a gândit și am convenit să aibă propriile ei postări. 

Pentru a ne diferenția postările am convenit ca cele scrie de Sara să aibă precizarea ”Semnat: Sara” și să prezinte ce crede ea...corectat de unul dintre adulți, căci la început aveam o problemă cu diacriticele.

Pentru că postările ei încă sunt scurte, și încă insistă să mai scriu și eu,  pentru că avem multe amintiri de păstrat și în scris, a rămas să mai povestesc și eu cu precizarea ”Semnat: mama Sarei”.

Postările comune; în care Sara a scris parțial și eu am completat după dictarea eu vor fi ”Semnat: Sara și mama Sarei”.

În această seară, Sara mi-a spus: azi tu nu ai teme pentru acasă? (o să vă povestesc ce înseamnă într-o postare viitoare)

 Eu: surpriză, dar nu.

Sara: poate mai scrii și tu pe blog.

Eu: de ce?

Sara: să povestești ce mai facem noi. Tu poți să scrii mai mult.

Așa că o să încerc să revin și să scriu și eu mai des.

Semnat: mama Sarei

Bănci noi

Luni când am ajuns la școală, colegi mei au avut o surpriză.

Surpriza a fost că tați au mers duminică să schimbe băncile și noi luni am avut bănci noi.

Pentru mine nu a fost o surpriză pentru că tati mi-a arătat poze când a venit duminică acasă.

Semnat: Sara și mama Sarei.

Fabrica Chipita

Azi am fost cu clasa la fabrica Chipita  și am primit o punga cu 7 days. am văzut cum se face produsul.

Semnat Sara.

O toamna frumoasă

Eu și tati am mers pe deal iar mami a stat la cabana pentru că ea este "de casa".

Pe cel mai inalt deal.

Cobor dealul din spatele cabanei.

Plouă cu frunze.

Semnat Sara

Mica fotografă

Am făcut poze la pomi ruginii

Am trecut pe la Castelul Bran

Castelul pozat de mine

 

semnat Sara

Pe bicicletă

Tati mi-a luat o bicicletă noua. El s-a mirat ca din prima am putut sa merg cu ea. Am mers amândoi cu bicicletele în juru lacului.

Semnat Sara

Prima zi de scoală

În prima zi de scoală am povestit ce am făcut în vacanță i am făcut lecții.

Semnat Sara

Atelierul de ceramincă

În vacanta de vară am fost la atelierul de ceramică acolo am făcut o vază mică.

Semnat Sara

Peştera lui Zeus

Am fost la peştera unde legenda spune că sa născut Zeus. La capătul peşterii am văzut lacul unde se spăla EL.

Semnat Sara.

La dinozauri

În concediu am fost la Dinosauria unde am văzut un T-Rex uriaş. Dar nu m-am speriat pentru că ştiam  că este din plastic:

un stegozaur fioros!

ce gât lung are acest diplodocus! se uită oare la lună?

semnat Sara

Situaţii vitrege...

Cristi: ai mai vorbit cu I?

Eu: da!

Cristi: ce fac?

Eu. au fost la ţară în weekend.

Cristi: când? că sâmbătă am vorbit cu G şi eram deja plecat cu bicicleta că ar fi mers şi el.

Eu: doar sâmbătă.

Cristi: şi?

Eu: şi au primit o indicaţie precisă de la partea feminină: să nu mai intervină în situaţii vitrege, gen piedut/uitat cheile şi venit S la ei!

Sara: ce sunt situaţile vitrege?

Cristi: plouă afară, bate vântul rău.

Sara: adică femeia aia nu vrea să îi murdărească casa.

Cristi: cam aşa ceva.

Sara: cam aşa ca mami. Să fie totul la locul lui şi aranjat!

Semnat: mama Sarei!

See you later!

În concediu Sara s-a împrietenit cu Marilena, doamna de la miniclub.
Sara zice că au făcut şi o înţelegere: să o învăţe română...şi zice că am învăţat-o ceva.
Mergem să o luăm de la miniclub.
Marilena: see you later!
Sara: ne vedem după masă! mă întorc!

 Semnat: mama Sarei

La acvariu

Prima excursie, în vacanţă, a fost la acvariu din Creta.

aici eram într-un  hublou.

acesta este un rechin

acvariu nare

anemone

peşte unicorn

semnat: Sara

Cu bicicletele

Priman data când am mers cu tati cu bicicletele împreună la insula de pe lacul Morii.

Semnat: Sara

Diplome la sfârşit de an şcolar

La sfârşitul clasei zero am primit 4 diplome.

În ziua în care am primit diplomele au venit Elsa şi Spiderman. 

Elsa a venit pentru fete şi Spiderman pentru  băieţi.

Sara a caştigat premiul doi la şah - finala Bucureşti

Ieri am  fost  la un concurs de şah şi am  câştigat o cupă şi o medalie şi o diplomă.

Semnat: Sara

Toni

Sună telefonul fix de la mamaie.

Mamaie: te duci să răspunzi tu Sara? Și cine este îi spui că sun eu înapoi, că acum a venit maică-ta să te ia.

Eu, răspund: a, Toni? Ce faci Toni? Eu plec acasă la mine și te sună mamaie după ce plec eu

Eu, după ce revin în sufragerie: era Toni.

Mama: tu ești Toni cu Toni?

Eu: de ce?

Mama:  Toni este de vârstă cu mamaie, zic.

Eu: tu nu ești Toni cu Toni?

Mama: corect, toată lumea este Toni cu Toni! Doar că pentru mine Toni este Toni de când mă știu.

Eu: și la mine nu la fel? Toni e Toni de când m-am născut eu.

Mama: doar că atunci când m-am născut eu Toni era cred mai tânără decât sunt eu acum.

Eu: Toni era și înainte să mă nasc eu și după, așa că e Toni mereu.

Mama: este o perspectivă la care nu m-am gândit și tu oricum le spui prietenelor bunică-ti cum  vrei și cum îți permit și ele.

Semnat: mama Sarei.

Elena Gură Cască

                Mama își căuta căștile.

                Eu: cred că le-a mâncat pisica.

                Mama: care pisică, că nici nu avem.

                Eu: așa îmi zici și tu mie când nu găsesc ceva....îmi zici că a mâncat pisica. Și mai îmi zici și ”Sara Gură Cască”, eu pot să îți zic acum ”Elena Gură Cască”.

                Mama: poți să îmi zici că și eu acum am fost gură cască din moment ce nu mai știu ce am făcut cu căștile mele.

Semnat: mama Sarei

La hotelul meu nu gratis

Am în plan să îmi deschid o afacere: un hotel.

Am stabilit de unde fac rost de bani, căci aceasta a fost prima întrebare din partea mamei: de la bunici.

Am stabilit unde îl construiesc și acum eram la capitolul oferte de angajări.

O sun pe Talida și îi ofer postul de bucătăreasă, dar Talida mă întreabă ce avantaje mai îi ofer pe lângă salariu: telefon, mașină, asigurare medicală, gratuitate dacă vrea să stea în hotel.

Eu: gratuit in hotel nu.

Mama: cum fată nu? Dacă tu ne dai mai puține benefici decât la serviciul de acum, noi nu ne angajăm la tine.

Eu: dar ce vrei să dau faliment?

Mama: să îi spui și M când mergi la ea la salon și te tunde gratis să nu mai fie gratis, ca să nu dea faliment. Și ca să fi sigură că nu dă faliment să îi plătești și sucul și plimbatul prin salon prin toate camerele, ca tur de vizitare.

Eu: păi la ea e altceva.

Mama: ce altceva? La ea nu e treabă de feliment?

Eu: bine, vă dau o reducere, dar nu mare.

Mama: în mintea ta vrei să muncim ca voluntari. 

Încă mai negogiez.

Pe două roţi

Azi am mers pe două roţi din parc până la mine acasă.

Ieri ne-am dus să aprindem lampioane, dar nu am reuşit.

Când o să  fiu mare mare îmi voi face un hotel.

Semnat: Sara

Mă toacă la cap....

Mama: am auzit că astăzi te-ai scandalizat că tataie a plecat fără tine.

Eu: așa este!

Tata: eu nu am știu. Dacă ;tiam, nu știu dacă mai ieșeam cu bicicleta.

Eu: aș putea să mă duc la after?

Tata: de ce?

Eu: că bunici ăștia mă toacă la cap și mă pun să fac ce vor ei.

Tata: cum te toacă la cap?

Eu: ca pe ceapă.

Tata: de unde ai apărut cu expresia asta?

Eu: într-o seară ți-a zis mami că am tocat-o la cap ca pe ceapă, că am vorbit toată ziua, și eu am auzit-o.

Mama: probabil că am zis, cum trage ea cu urechea....

Tata: nu cred că tataie te toacă.

Eu: ba tataie cel mai mult.

Tata: cu ce te toacă?

Eu: tataie îmi zice mereu ”Sara hai la culcare”, ”Sara nu dormi?„, ”Sara când te culci?”, ”Sara o să fi obosită” iar mamaie îmi zice ”Sara mănâncă”, ”Sara nu mai mânca prosti”, ”Sara mănâncă mâncare”.

Tata: dacă ai face când îți zic ei prima dată nu te-ar mai toca la cap, nu crezi?

Eu: ba da cred, dar eu nu vreau să dorm. Mami poți verifica dacă am bani destui în pușculiță pentru after?

Tata: pe vremea mea se numea program prelungit și nu mie nu îmi plăcea.

Mama: ai pentru ceva timp, dar după ce faci? Că și bani din pușculiță tot de la bunici îi ai și de la Zâna Măseluță. Și de ce crezi că la after ești de capul tău? La cum o ști tu pe doamna crezi că vă lasă să faceți ce vrei și când vreți?

Eu: da, are și ea reguli.

Tata: dacă dormi ești odihnită și poți să faci activități și după-amiaza, dacă mănânci ce îți dă mamaie mai crești și tu.

Flori pentru doamna

Duminică am fost la bunici de la Dridu.

Tataie Marin: tai niște bujori să luați la București?

Mamaie Ștefi: nu, că mi-a trimis și Mioara.

Mama: nu, că uit de iei pe acolo și se scutură, iar sâmbăta viitoare când o să-i găsesc pe jos scuturați o să boscorodesc.

Eu: vreau eu!

Mama: ce să faci cu ei?

Eu: Pentru doamna.

            Mama: ok, dacă vrea Sara.

Așa că la plecare aveam florile în mașină.

Când am ajuns acasă i-am cerut mamei o vază și i-am spus să îmi dea și o fundiță.

Mama a zis că se ocupă ea și întradevăr luni aveam florile pregătite lângă ghiozdan.

Luni seară, mama: i-ai dat doamnei florile?

Eu: da.

Mama: și ce a zis?

Eu: nimic.

Mama: nimic? Când i le-ai dat nu a zis nimic?

Eu: le-am lăsat pe masă, doamna nu era în clasă, și când a venit le-a pus într-o vază.

Mama: și nu știa că sunt de la tine?

Eu: nu.

Mama: păi cum să zică doamna ceva dacă nu știa cui? Tu așa ai văzut că primesc eu flori? Tu așa ai primit flori până acum?

Eu: nu! Dar doamna nu era în clasă când am ajuns eu.

Mama: ok, cum crezi tu. Eu aș fi așteptat să vină și i le-aș fi oferit. Le păstram la mine pe bancă.

Eu: eu trebuia să îmi așez cărțile.

Mama: bine.