Elena Gură Cască

                Mama își căuta căștile.

                Eu: cred că le-a mâncat pisica.

                Mama: care pisică, că nici nu avem.

                Eu: așa îmi zici și tu mie când nu găsesc ceva....îmi zici că a mâncat pisica. Și mai îmi zici și ”Sara Gură Cască”, eu pot să îți zic acum ”Elena Gură Cască”.

                Mama: poți să îmi zici că și eu acum am fost gură cască din moment ce nu mai știu ce am făcut cu căștile mele.

Semnat: mama Sarei