miercuri, 10 iunie 2015

Toni

Sună telefonul fix de la mamaie.
Mamaie: te duci să răspunzi tu Sara? Și cine este îi spui că sun eu înapoi, că acum a venit maică-ta să te ia.
Eu, răspund: a, Toni? Ce faci Toni? Eu plec acasă la mine și te sună mamaie după ce plec eu
Eu, după ce revin în sufragerie: era Toni.
Mama: tu ești Toni cu Toni?
Eu: de ce?
Mama:  Toni este de vârstă cu mamaie, zic.
Eu: tu nu ești Toni cu Toni?
Mama: corect, toată lumea este Toni cu Toni! Doar că pentru mine Toni este Toni de când mă știu.
Eu: și la mine nu la fel? Toni e Toni de când m-am născut eu.
Mama: doar că atunci când m-am născut eu Toni era cred mai tânără decât sunt eu acum.
Eu: Toni era și înainte să mă nasc eu și după, așa că e Toni mereu.

Mama: este o perspectivă la care nu m-am gândit și tu oricum le spui prietenelor bunică-ti cum  vrei și cum îți permit și ele.


Semnat: mama Sarei.