Sâmbătă mamaie Ştefi a făcut pomenire de 6 săptămâni pentru Străbuna şi evident că a ieşit ok, la cât s-a agitat mamaie în ultimele zile.
Evident că nici eu nu am putut lipsi...am fost de vineri dimineaţă pe poziţie!
Vineri am stat prin curte şi am făcut câteva boroboaţe...cum ar fi că am cărat pietrişi în găleata de apă a Cocăi...asta a fost răsplată că s-a jucat cu mine cu ATV-ul şi că m-a culcat la prânz!
Coca a zis că ea este ceea mai mulţumită că mi-am luat ATV ca să îl turez şi eu la geam la Eugen aşa cum face şi el când voia ea să doarmă...şi tura Coca la ATV şi zicea că aşa a făcut şi Eugen când repeara scuterul lui şi era Străbuna acolo, acum să îl înebunească şi ea pe Eugen! Ce să mai zici şi cu Coca? Când a venit Eugen de la servici i-a zis că dacă o mai supără îi vine ea de hac cu ATV-ul meu!
Sâmbătă am fost cumincioară, căci am stat mai mult cu tati şi tataie Adrian, căci mami şi mamaie Aveau treabă pe acolo cu Mioara şi tanti Nela, zisă a lui Faraon....eu am primit şi un cadou: o maimuţică de la Steluţa!
În rest toate bune şi frumoase, totul a ieşit cum trebuia şi datorită cosilierului cu parastasele Mirciulică care a fost pe fază la orice mişcare şi nu s-a supărat că mami i-a servit felul trei fără acrituri, ci doar a rugat-o să îi dea completeze şi lui farfuria.
Acum a făcut şi mami o boroboaţă: vineri a mers la cimintir cu tataie, Mioara şi tanti Pica, şi nu s-a uitat că din plasă curge vin, şi a pus plasa pe cavou...şi a pătat cavoul, căci nu era el pătat deja destul de o persoană de bine care a ars o lumânare aiurea..acum ne interesăm de o substanţă care curăţă granitul, şi dacă cumva ştiţi ceva soluţi de curăţat granitul lăsaţi-ne un comentariu vă rugăm.
Lui tati i-a părut rău că nu a cunoscut-o şi el pe tanti Leonora, căci Străbuna uneori o striga pe mami "Leonoro"...tati credea că Leonora este de fapt tanti Lenuţa, fiindcă el credea că tanti Lenuţa este sora lui Străbunul, căci a văzut-o că se implică şi a fost mereu când a fost nevoie de ea, nu credea că este cumnata lui Străbunul (soţul ei a fost fratele lui Străbunul)...căci tanti Lenuţa şi acum a fost prezentă de la ora 10 şi cum a intrat pe poartă a întrebat "Auzi făi coadili tele, ce mai ai de făcut?" şi mami i-a zis că are pregătit tot, dar ea a mai întrebat "Eu te întrebam ce să fac?", dar deja tanti Nela aranjase masa şi mami cu Mioara restul...aşa că tanti Lenuţa a stat cu mine de s-a jucat un pic până a început să vină lumea.
luni, 13 septembrie 2010
Sfânta Maria!
Chiar dacă cu întârziere dorim să urăm şi noi "La mulţi ani, multă sănătate şi numai împliniri!" tuturor celor care poartă numele de Maria sau derivate, în frunte cu tataie Marinică, care să ne fie sănătos şi voios, şi să realizeze tot ce şi-a propus!
Sunt ATVistă!
Cred că ştiţi că mami tot voia şă îmi ia o tricicletă electrică, dar tati şi mamaie Ştefi tot ziceau că e periculos, că o fi şi că o păţi...ei bine, nu am tricicletă electrică ci ATV.
Săptămâna trecută mami a luat toate magazinele Carrefour la telefon şi în cele din urmă l-a pus şi pe tati să sune, care a fost norocos şi a găsit la Colentina...dar tanti de la telefon i-a zis că este maşinuţă electrică şi nu tricicletă...şi tati a crezut-o şi am mers pănă acolo.
Când am ajuns am găsit ATV...tati tot încerca să o scoată la capăt că e periculos, că o fi şi că o păţi, dar până la urmă m-am ales cu jucăroanţa!
Tati trăia cu speranţa că o să îl lăsăm la tataie în garaj, la Giuleşti...dar tot la noi în casă a ajuns!
I-am povestit şi lui mamaie Ştefi, căci voiam să luăm ATV-ul vineri la curte...şi mamaie ce ne zice: "ce mă bucur! Chiar mă gândeam să îi iau şi eu!" Căci mamaie credea că ATV-ul este ca un soi de maşinută în care intru, cam ca la formula 1...a dus-o după aia pe mama la magazinul de jucării din Crângaşi şi i-a arătat ce înseamna pentru ea ATV şi că mai bine ar fi o maşinuţă, şi că îmi cumpără ea! Şi mamaie o ţine pe a ei: "e periculoasă!", şi ea ar cam fi vrut să îl lăsăm la curte, dar în casă, ca să nu se pună praful.
Tataie Adrian i-a zis lui mami că în loc să îşi cumpere altceva pentru casă mi-a luat mie ATV!
Le-a zis mami că în nădejdea lor nu avea ea bicicletă, noroc cu Străbuna, care a vândut purcei şi i-a luat bicicletă!
Săptămâna trecută mami a luat toate magazinele Carrefour la telefon şi în cele din urmă l-a pus şi pe tati să sune, care a fost norocos şi a găsit la Colentina...dar tanti de la telefon i-a zis că este maşinuţă electrică şi nu tricicletă...şi tati a crezut-o şi am mers pănă acolo.
Când am ajuns am găsit ATV...tati tot încerca să o scoată la capăt că e periculos, că o fi şi că o păţi, dar până la urmă m-am ales cu jucăroanţa!
Tati trăia cu speranţa că o să îl lăsăm la tataie în garaj, la Giuleşti...dar tot la noi în casă a ajuns!
I-am povestit şi lui mamaie Ştefi, căci voiam să luăm ATV-ul vineri la curte...şi mamaie ce ne zice: "ce mă bucur! Chiar mă gândeam să îi iau şi eu!" Căci mamaie credea că ATV-ul este ca un soi de maşinută în care intru, cam ca la formula 1...a dus-o după aia pe mama la magazinul de jucării din Crângaşi şi i-a arătat ce înseamna pentru ea ATV şi că mai bine ar fi o maşinuţă, şi că îmi cumpără ea! Şi mamaie o ţine pe a ei: "e periculoasă!", şi ea ar cam fi vrut să îl lăsăm la curte, dar în casă, ca să nu se pună praful.
Tataie Adrian i-a zis lui mami că în loc să îşi cumpere altceva pentru casă mi-a luat mie ATV!
Le-a zis mami că în nădejdea lor nu avea ea bicicletă, noroc cu Străbuna, care a vândut purcei şi i-a luat bicicletă!
Muşc mai rău ca Pufică!
Am o nouă meteahnă: dacă mă supăr rău trec la muşcături....mami atunci mă strigă Pufică...dar de fapt sunt mult mai rău decât Pufică, căci el este prietenos şi nu prea muşcă, dar eu când îmi îmfig colţişori muşc nu glumesc!
Cine este Pufică? Căţelul naşei Viorica, naşa de botez a lui tati, un ghemotoc blănos, creţulos, alb...mamamie Tanţi chiar a fost mirată că mami o strigă mereu naşa, dar mami i-a explicat că având în vedere că mereu este atentă şi nu uită de mine, normal că măcar respectul acesta să îl avem...de exemplu, acum două săptămâni a aflat că vin la ţară şi mi-a lăsat o sticlă de suc de roşii la mamaie ca să îmi facă mami supiţă...ca să nu vă spun că de 1 Martie eram la mamaie şi a trecut pe la noi şi mi-a dat un mărţişor fluturaş de argint pe care mami mi l-a pus la păstrare în cutiuţa cu amintiri, ca să mi-l dea când voi fi mare.
Cine este Pufică? Căţelul naşei Viorica, naşa de botez a lui tati, un ghemotoc blănos, creţulos, alb...mamamie Tanţi chiar a fost mirată că mami o strigă mereu naşa, dar mami i-a explicat că având în vedere că mereu este atentă şi nu uită de mine, normal că măcar respectul acesta să îl avem...de exemplu, acum două săptămâni a aflat că vin la ţară şi mi-a lăsat o sticlă de suc de roşii la mamaie ca să îmi facă mami supiţă...ca să nu vă spun că de 1 Martie eram la mamaie şi a trecut pe la noi şi mi-a dat un mărţişor fluturaş de argint pe care mami mi l-a pus la păstrare în cutiuţa cu amintiri, ca să mi-l dea când voi fi mare.
Am făcut gastroenterocolită!
În seara de 3 septembrie spre 4 septembrie nu prea am dormit ci am cam vomat...şi cum eu numai vomasem până atunci mă cam speriasem.
Sâmbăta, pe 4 semptembrie, am mâncat regim, însă noaptea iar am vomat la greu tot ce mâncasem...de această dată s-au speriat şi mami şi tati şi duminică dimineaţă am mers la camera de gardă a spitalului Maria Sklodowska Curie, zis Budimex, unde am fost încântaţi de modul de tratare al pacienţilor....am mai fost noi la analize aici şi a fost ok, dar de această dată chiar a fost super ok.
După ce ne-am făcut fişa, am fost invitaţi în sala de aşteptare de unde în scurt timp ne-a preluat o domnişoară doctoriţă tare drăguţă şi răbdătoare cu copiii...am ajuns în cabinetul dumneaiei, m-a consultat pe toate părţile şi a decis că am gastroenterocolită acută.
Mi-a dat regim alimentar după cum urmează:
ziua I-III: apă plată şi ceai de mentă; biscuiţi simpli fără ciocolată, creme sau glazură şi stiksuri; pâine prăjită, brânză de vaci sau telemea de vacă; banană, măr copt cu biscuiţi sau brânză de vacă;supă de zarzavaturi (doar morocv cu albitură şi dovlecel), carne de pui fiartă (separată de supă) sau grătar; orez, paste , mămăliguţă cu brânză.
ziua IV - iaurt
ziua V - şuncă presată
ziua VI - gălbenuş de ou fiert tare
ziua VII - lapte.
Alimente interzise: smântână, caşcaval, brânză topită, cartof, legume (roşii, castraveţi, ridichii, varză, fasole), prăjituri de orice fel, creme, gem, miere, supe cu zeamă de carne, sucuri de fructe, fructe.
Deasemenea ne-a zis că timp de două ore de la vomă nu am voie să bag în guriţă nici un aliment, decât lăptic de la mami...apiţă să beau câte o linguriţă, cu pauză de 5 minute....a fost complicat rău!
Sigur că am luat şi nişte prafuri diluate cu apă, care mi-au plăcut tare mult, mai puţin sărurile de la Humana:
1. Debridat sirop 3 ml de 3 ori pe zi timp de 5 zile
2. Hidrosec plicuri 1 plic pe zi timp de 3 zile
3. Biotics baby 1 plic pe zi timp de 5 zile
4. săruri Humana 1/2 plic pe zi timp de 3 zile
Sărurile nu le-am prea băut...căci după tati aveau gust de pipi, iar după mamaie Ştefi gust de medicament puternic....mami îmi zicea că e suc, şi bea şi ea, doar doar beau şi eu!
Am trecut şi peste asta, şi bine că nu am făcut şi febră.
Sâmbăta, pe 4 semptembrie, am mâncat regim, însă noaptea iar am vomat la greu tot ce mâncasem...de această dată s-au speriat şi mami şi tati şi duminică dimineaţă am mers la camera de gardă a spitalului Maria Sklodowska Curie, zis Budimex, unde am fost încântaţi de modul de tratare al pacienţilor....am mai fost noi la analize aici şi a fost ok, dar de această dată chiar a fost super ok.
După ce ne-am făcut fişa, am fost invitaţi în sala de aşteptare de unde în scurt timp ne-a preluat o domnişoară doctoriţă tare drăguţă şi răbdătoare cu copiii...am ajuns în cabinetul dumneaiei, m-a consultat pe toate părţile şi a decis că am gastroenterocolită acută.
Mi-a dat regim alimentar după cum urmează:
ziua I-III: apă plată şi ceai de mentă; biscuiţi simpli fără ciocolată, creme sau glazură şi stiksuri; pâine prăjită, brânză de vaci sau telemea de vacă; banană, măr copt cu biscuiţi sau brânză de vacă;supă de zarzavaturi (doar morocv cu albitură şi dovlecel), carne de pui fiartă (separată de supă) sau grătar; orez, paste , mămăliguţă cu brânză.
ziua IV - iaurt
ziua V - şuncă presată
ziua VI - gălbenuş de ou fiert tare
ziua VII - lapte.
Alimente interzise: smântână, caşcaval, brânză topită, cartof, legume (roşii, castraveţi, ridichii, varză, fasole), prăjituri de orice fel, creme, gem, miere, supe cu zeamă de carne, sucuri de fructe, fructe.
Deasemenea ne-a zis că timp de două ore de la vomă nu am voie să bag în guriţă nici un aliment, decât lăptic de la mami...apiţă să beau câte o linguriţă, cu pauză de 5 minute....a fost complicat rău!
Sigur că am luat şi nişte prafuri diluate cu apă, care mi-au plăcut tare mult, mai puţin sărurile de la Humana:
1. Debridat sirop 3 ml de 3 ori pe zi timp de 5 zile
2. Hidrosec plicuri 1 plic pe zi timp de 3 zile
3. Biotics baby 1 plic pe zi timp de 5 zile
4. săruri Humana 1/2 plic pe zi timp de 3 zile
Sărurile nu le-am prea băut...căci după tati aveau gust de pipi, iar după mamaie Ştefi gust de medicament puternic....mami îmi zicea că e suc, şi bea şi ea, doar doar beau şi eu!
Am trecut şi peste asta, şi bine că nu am făcut şi febră.
duminică, 5 septembrie 2010
Şedinţa foto...
Ştiu să pup...dar nu vreau!
Mamaie Tanţi are pe hol o ramă foto cu o poză cu mine şi mi-a aratat-o şi m-a întrebat dacă ştiu cine e acolo?
Ei bine, mai ţineţi minte că tot mamaie încerca să mă înveţe să pup icoana şi eu o puneam pe icoană de obrazul meu? Ei bine acum am luat tabloul cu mine şi i-am tras câteva pupicuri cu patos aşa...mami a rămas ca la dentist...aşadar ştiu să pup, dar nu vreau...pe mine mă pup!
Ei bine, mai ţineţi minte că tot mamaie încerca să mă înveţe să pup icoana şi eu o puneam pe icoană de obrazul meu? Ei bine acum am luat tabloul cu mine şi i-am tras câteva pupicuri cu patos aşa...mami a rămas ca la dentist...aşadar ştiu să pup, dar nu vreau...pe mine mă pup!
Şi fără cercei...
Pentru că mami numai poartă brăţară căci trag eu de ea, numai poartă lănţişor căci trag de el, acum am venit de hac şi la cercei!
Cum am venit de la Slănic, în faţa blocului, în parcare, ce m-am gândit eu: acum e momentul să o scap pe mami de cercei! şi am tras de cercelul drept...şi s-a auzit un zornăit...şi au început căutările peste tot, inclusiv pe sub bady-ul meu...acum după un timp tati ajunsese la concluzia că nu aici era locul pierderi, însă tot el l-a găsit...şi acum şi cercei stau în cutie!
Cum am venit de la Slănic, în faţa blocului, în parcare, ce m-am gândit eu: acum e momentul să o scap pe mami de cercei! şi am tras de cercelul drept...şi s-a auzit un zornăit...şi au început căutările peste tot, inclusiv pe sub bady-ul meu...acum după un timp tati ajunsese la concluzia că nu aici era locul pierderi, însă tot el l-a găsit...şi acum şi cercei stau în cutie!
La Slănic Prahova!
Pe 26 august am plecat spre Slănic Prahova, împreună cu bunici...acum în drum spre bunici exista o mare dilemă, căci mamaie Tanţi se gândea la Slănic Prahova dar zicea mereu Sărata, acum tati credea că noi mergem la Sărata Moneoru de pe lângă Buzău şi mami tot îi zicea că de fapt mamaie se referă la Slănic...când am ajuns la bunici, ne-am lămurit era clar vorba de Slănic Prahova.
După ce am rearanjat lucrurile la tataie în maşină am pornit la drum! În scurt timp am ajuns la destinaţie şi ne-am cazat la pensiunea HelgasiCorina, noi am stat în casa Corina şi bunici în casa Helga...aici m-am împrietenit cu mai mulţi copii, cu care mă jucam în fiecare seară.
În prima zi am coborât în mină, apoi zilele următoare am mers la Baia Baciului, unde mami după prima zi a făcut plajă îmbrăcată,căci deja se arsese...asta este dacă nu suntem învăţate cu soarele...eu am stat cu mami pe şezlong, sub umbrelă,mai tot timpul, căci nu prea îmi plăcea pe nisip.
Ce să vă mai spun, că într-o seară la restaurant Roberto, până să vină ospătarul cu mâncarea eu m-am urcat pe masă...şi că apoi de plictiseală le-am desfinţat felinarele din curte?
După ce am rearanjat lucrurile la tataie în maşină am pornit la drum! În scurt timp am ajuns la destinaţie şi ne-am cazat la pensiunea HelgasiCorina, noi am stat în casa Corina şi bunici în casa Helga...aici m-am împrietenit cu mai mulţi copii, cu care mă jucam în fiecare seară.
În prima zi am coborât în mină, apoi zilele următoare am mers la Baia Baciului, unde mami după prima zi a făcut plajă îmbrăcată,căci deja se arsese...asta este dacă nu suntem învăţate cu soarele...eu am stat cu mami pe şezlong, sub umbrelă,mai tot timpul, căci nu prea îmi plăcea pe nisip.
Ce să vă mai spun, că într-o seară la restaurant Roberto, până să vină ospătarul cu mâncarea eu m-am urcat pe masă...şi că apoi de plictiseală le-am desfinţat felinarele din curte?
3 în 1 delicios!
De la pomenirea de 3 săptămâni a Străbunei mamaie Ştefi a rămas cu ceva pliculeţe de 3 în 1, pe care le-a împărţit cu mami.
Acum mami ce se gândeşte într-o dimineaţă: ce bun ar fi un 3 în 1! şi zis şi făcut!
Eu tot vedeam că mami gustă ceva din cana pusă pe ultima etajeră a biblioteci, aşa că ce m-am gândit eu: ce bine ar fi dacă aş gusta şi eu! dar cum ştiam că dacă cer nu voi primi decât apiţă, am aşteptat ca mami să iasă din cameră, m-am căţărat, am luat cana, am băut(păcat că mai era doar un deget) şi nu am mai avut curajul să mă urc pe bibliotecă cu cana în mână, aşa că am pus-o pe marginea dulapului de la acvariu, fix cu coada spre acvariu, aşa cum face mami, să nu trag eu de cana...păcat că mami a ţinut minte că pusese cana pe bibliotecă şi m-a întrebat: A fost bun Iubirică 3 în 1? Te-ai tratat şi tu cu o cafeluţă? Eu am zis doar: Aeu?
Evident că i-a povestit şi lui tati, care m-a certat un pic!
Acum mami ce se gândeşte într-o dimineaţă: ce bun ar fi un 3 în 1! şi zis şi făcut!
Eu tot vedeam că mami gustă ceva din cana pusă pe ultima etajeră a biblioteci, aşa că ce m-am gândit eu: ce bine ar fi dacă aş gusta şi eu! dar cum ştiam că dacă cer nu voi primi decât apiţă, am aşteptat ca mami să iasă din cameră, m-am căţărat, am luat cana, am băut(păcat că mai era doar un deget) şi nu am mai avut curajul să mă urc pe bibliotecă cu cana în mână, aşa că am pus-o pe marginea dulapului de la acvariu, fix cu coada spre acvariu, aşa cum face mami, să nu trag eu de cana...păcat că mami a ţinut minte că pusese cana pe bibliotecă şi m-a întrebat: A fost bun Iubirică 3 în 1? Te-ai tratat şi tu cu o cafeluţă? Eu am zis doar: Aeu?
Evident că i-a povestit şi lui tati, care m-a certat un pic!
Premii virtuale de la Balauriţa!
Am primit de la Balauriţa următoarele trei premii virtuale,căreia îi mulţumesc pentru prezenţa ei la mine pe blog
Regulile sunt următoarele:
-spune de la cine ai primit acest premiu
-înşiră 10 lucruri care îţi plac
-oferă aceste premii altor 10 persoane şi anunţă-le
1. premiul este de la Balauriţa, aşa cum am mi spus
2. Cele 10 lucruri care îmi plac:
- să plec pa
- să pap biscuiţi
- să fac băiţă
- să mă spăl pe dinţişori
- să mă joc cu Silvărică
- să merg la piaţă, să mă plim printre tarabe - doar mă cunoaşte toată lumea
- să butonez telecomanda
- să stau la calculator
- să umblu în şifonier
- să mă ascund
3. Premiul merge la:
-Anca
-Alex şi Bianca
-Geo
-Nikol
-Oana
-Pansy
-Rox
-Tati meu
-Turisticus
-Vio
Regulile sunt următoarele:
-spune de la cine ai primit acest premiu
-înşiră 10 lucruri care îţi plac
-oferă aceste premii altor 10 persoane şi anunţă-le
1. premiul este de la Balauriţa, aşa cum am mi spus
2. Cele 10 lucruri care îmi plac:
- să plec pa
- să pap biscuiţi
- să fac băiţă
- să mă spăl pe dinţişori
- să mă joc cu Silvărică
- să merg la piaţă, să mă plim printre tarabe - doar mă cunoaşte toată lumea
- să butonez telecomanda
- să stau la calculator
- să umblu în şifonier
- să mă ascund
3. Premiul merge la:
-Anca
-Alex şi Bianca
-Geo
-Nikol
-Oana
-Pansy
-Rox
-Tati meu
-Turisticus
-Vio
miercuri, 25 august 2010
Libertatea pentru femei
Astăzi mi-a adus tataie Adrian să citesc revista "Libertatea pentru femei!" şi un pliant despre cum se pun murăturile de toamnă...am citit tare interesată de subiecte, adică dădeam câte o pagină şi arătam cu degetul în poze....mami când a văzut a întrebat ce citesc acolo, dar i-a răspuns tataie că mă documnetez să devin o femeie liberă, de pe acum.
Magazinul cu pufuleţi
Când merg cu mami la piaţă mergem de mânuţă amundouă, numai că la întoarcere eu fug la magazinul Martinică, pe alee...de ce vreau eu la Martinică? Simplu: dacă uşa de la intrare este deschisă fug repede la tejghea şi întind mâna şi zic ceva pe limba mea...dar traduce mami: pufuleţi de la Star! plătim şi plecăm...însă dacă usă este închisă, bat la uşă până se sesizează cineva, căci mami merge mai încet, şi până ajunge ea eu sunt în faţa tejghelei, explicând deja ce vreau.
Pomenire de 3 săptămâni
Sâmbătă mamaie Ştefi a făcut pomenirea de trei săptămâni pentru Străbuna, şi evident că am fost şi noi în frunte cu mine...însă mami a plecat de la biserică niţel ofticată căci preotul s-a rugat de trei ori pentru Patriarhul Daniel şi pentru preşedintele ţări, iar pentru Străbuna doar o dată...păi ce pentru Patriarh şi preşedinte era pomenirea?
În altă ordine de ideii, mami nu a avut de lucru şi s-a luat la contre cu un domn mai în vârstă, în curtea biserici pe tema bebeluşilor de la maternitatea Giuleşti, căci el spunea sus şi tare că asta este: s-a întâmplat! oricum acei copii mureau! şi ce dacă plăteşte cineva, îi aduce pe copilaşi înapoi?... mami i-a zis că dacă erau nepoţei lui la fel gândea? însă dumnealui a zis că ce şi preşedintele Poloniei a murit cu avionul, şi ce, cine a plătit?... mami s-a enervat şi mai rău, că până la capăt accidente de avion se ştie că se mai întâmplă, însă acei copilaşi erau teoretic în siguranţa...după aceia mamaie ne-a zis că acel om era soţul cuiva care tocmai se pensionase, dar lucrase la materinitate. Oricum noi suntem tare nedumeriţi de cei acei copilaşi nu au dreptul la o înmormântare normală, şi de ce nu au dreptul la o slujbă de botez..dar asta este, încă o enigmă a biserici ortodoxe.
Seara am fost pe la naşi şi am primit cadou un costumaş de la Maria şi Alex, de care sunt tare încântată...ieri l-am îmbrăcat şi am început să arăt tare mândră imprimeul cu elicopterul.
În altă ordine de ideii, mami nu a avut de lucru şi s-a luat la contre cu un domn mai în vârstă, în curtea biserici pe tema bebeluşilor de la maternitatea Giuleşti, căci el spunea sus şi tare că asta este: s-a întâmplat! oricum acei copii mureau! şi ce dacă plăteşte cineva, îi aduce pe copilaşi înapoi?... mami i-a zis că dacă erau nepoţei lui la fel gândea? însă dumnealui a zis că ce şi preşedintele Poloniei a murit cu avionul, şi ce, cine a plătit?... mami s-a enervat şi mai rău, că până la capăt accidente de avion se ştie că se mai întâmplă, însă acei copilaşi erau teoretic în siguranţa...după aceia mamaie ne-a zis că acel om era soţul cuiva care tocmai se pensionase, dar lucrase la materinitate. Oricum noi suntem tare nedumeriţi de cei acei copilaşi nu au dreptul la o înmormântare normală, şi de ce nu au dreptul la o slujbă de botez..dar asta este, încă o enigmă a biserici ortodoxe.
Seara am fost pe la naşi şi am primit cadou un costumaş de la Maria şi Alex, de care sunt tare încântată...ieri l-am îmbrăcat şi am început să arăt tare mândră imprimeul cu elicopterul.
Bezele de la Coca
Luni am fost cu mami şi bunici la Giuleşti, şi cu această ocazie a aflat şi mami de unde am învăţat eu să fac bezele, fiindcă de câteva zile când văd pe cineva plecând îi fac din mânuţa "pa, pa" şi îi transmit bezele...acum mami şi tati se tot întrebau de unde am învăţat eu?
Aşa cum v-am spus, luni am fost la curte şi mami a văzut-o pe Coca cum îmi transmite bezeluţe...şi i-a zis "Aşadar, Coca, de la tine a învăţat Sara de bezele!", dar Coca a noastră cică "Ce bezele? Că eu nici pişcoturi nu am apucat!"...acum să vă spunem că a noastră Coca lucrează la un restaurant şi în weekenduri sunt nunţi şi mai aduce şi ea acasă pişcoturi, iar când a fost cu pregătirile pentru înmormântare la Străbuna, Coca m-a alimentat cu pişcoturi ca să fiu cuminte.
Mami i-a zis că bezele se numeşte să transmiţi şi pupici cu mâna, iar Coca a recunoscut că aşa m-a învăţat ea fiindcă ea dacă fumează nu prea pupăceşte copii.
Acum eu m-am învăţat şi cu pişcoturile ei şi am învăţat şi locul unde le ţine, şi ştiu să ffac controlul...numai că luni nu am găsit nici un pişcoţel, chiar dacă am făcut ordine pe la Coca prin bucătărie, peste tot!
Aşa cum v-am spus, luni am fost la curte şi mami a văzut-o pe Coca cum îmi transmite bezeluţe...şi i-a zis "Aşadar, Coca, de la tine a învăţat Sara de bezele!", dar Coca a noastră cică "Ce bezele? Că eu nici pişcoturi nu am apucat!"...acum să vă spunem că a noastră Coca lucrează la un restaurant şi în weekenduri sunt nunţi şi mai aduce şi ea acasă pişcoturi, iar când a fost cu pregătirile pentru înmormântare la Străbuna, Coca m-a alimentat cu pişcoturi ca să fiu cuminte.
Mami i-a zis că bezele se numeşte să transmiţi şi pupici cu mâna, iar Coca a recunoscut că aşa m-a învăţat ea fiindcă ea dacă fumează nu prea pupăceşte copii.
Acum eu m-am învăţat şi cu pişcoturile ei şi am învăţat şi locul unde le ţine, şi ştiu să ffac controlul...numai că luni nu am găsit nici un pişcoţel, chiar dacă am făcut ordine pe la Coca prin bucătărie, peste tot!
Căluţul Silvărică fără coarne
Aşa cum aţi văzut în filmuleţ eu am program de echitaţie şi am o deosebită plăcere să merg la viteză maximă...eu fiind aşa vitezomană am ajuns să alunec de pe căluţ direct pe spate şi noroc că nu am dat cu capul de marginea la bibliotecă sau altceva.
Din acest motiv tati a scos beţele de la căluţ, de care mă ţineam eu, iar acum nu pot să mă ţin decât de coama lui Silvărică şi să mă dau mai cu grijă....asta este, până mai cresc!
Din acest motiv tati a scos beţele de la căluţ, de care mă ţineam eu, iar acum nu pot să mă ţin decât de coama lui Silvărică şi să mă dau mai cu grijă....asta este, până mai cresc!
marți, 24 august 2010
miercuri, 18 august 2010
Maternitatea Giuleşti!
În ultimele zile se vorbeşte doar de tragedia de la maternitatea Giuleşti, spital prin care am trecut şi noi.
Pe unele forumuri pentru copii şi mămici chiar au intervenit polemici referitor la creştinarea bebeluşilor.
Am observat că pe unele posturi de televiziune se promovează acum naşterea la privat şi că toţi profită de această tragedie a bebeluşilor şi părinţilor pentru a acoperii timpul de emisie, dar nimeni nu face nimic concret pentru sprijinirea acestei situaţi fără precedent şi pentru ajutarea părinţilor aflaţi în dificultate.
Şi noi am trecut prin acest spital, şi mami recunoaşte că până la declanşarea travaliului nu călcase pe acolo, fiindcă părinţi mei au ales spitalul după ce au ales medicul...despre maternitatea Giuleşti deja se ştia că este una dintre cele mai dotate din punct de vedere medical din ţară.
Cât despre spitalele private, putem spune că am avut deaface şi cu aşa ceva, şi că medicul care se poartă frumos cu tine la stat se poartă la fel de frumos şi la privat (testat pe pielea noastră), şi cel care e jigodie la stat, la fel de jigodie este la privat.
Cât despre naşterea la privat, acum numai ştim cum este, dar în 2008, când şi tati voia să o convingă pe mami pentru această opţiune, vă putem spune cu mâna pe inimă că nu rentează, cel puţin în Bubureşti. Tati voia să optăm pentru o clinică privată, căci el zicea că nu poate da şpagă şi nu poate suporta un medic care înainte să intre în sala de naşteri începe să facă decontul(aşa cum i se întâmplase unui prieten de-al lui, la a cărui soţie nu a intrat medicul până nu a făcut decontul), dar mami a zis că o să plătească ea totul.
Totuşi ne-am interesat şi la clinici particulare, cum ar fi Sanador, Medicove, Medlife şi Euroclinic, mami a ajuns la concluzia că tarifele nu îşi merită servicile oferite...cât depsre condiţii cei de la Euroclinic şi Medlife au zis clar că dacă va interveni o complicaţie la mamă sau copil, aceştia vor fi mutaţi în spitalul public.
Cât despre naşterea la Giuleşti, mami a mai zis şi o mai zice că dacă ar fi să mai nască ar face aceiaşi alegere fără doar şi poate, chiar şi acum, fiindcă din cunoştinţele ei nu există spital ân Bucureşti fără să se întâmple o tragedie, dar nici una de aşa amploare.
Întradevăr, la secţia de neonato exista deficit de personal, fiind că la noi, la aproape 40 de copii erau doar două asistente pe tură, însă în rest nu putem spune că a fost vreo problemă...chiar şi în timpul travaliului, sau după, nimeni nu a cerut nimic financiar, ci am dat cât am considerat, când am considerat şi cui am considerat.
Este o tragedie pentru familiile care şi-au piedut bebeluşi sau care îi au bolnavi acum...mami şi tati au zis că nu şi-ar fi putut închipui cum ar fi trecut prin aşa ceva, indiferent de sprijinul acordat de bunici şi de cei din jur...mami recunoaşte că pentru ea a fost greu când mă vedea cum mă zbat la lămpi şi de cele mai multe ori ieşea din sala de alăptare plângând, de aceea este convinsă că toate aceste famili vor rămâne cu mari traume psihologice. Doar când eşti părinte poţi simţi pe deplin că cel mai mare necaz care ţi se poate întâmpla este să îţi păţească copilul ceva.
Dumnezeu să îi ajute pe: Constantin, Maria,Marin, Marian, Maria Daria,Ştefan, Ştefan şi Ştefan! Să aibe grijă de ei şi famiile lor să poată trece peste această cumpănă.
Dacă ne-aţi întreba pe noi ce a produs această tragedie, am zice că neglijenţa umană care este prezentă în toate spitalele şi care ar trebui sancţionată...în România nu prea am întâlnit sancţionări pentru greşeli umane din neglijenţă.
Pe unele forumuri pentru copii şi mămici chiar au intervenit polemici referitor la creştinarea bebeluşilor.
Am observat că pe unele posturi de televiziune se promovează acum naşterea la privat şi că toţi profită de această tragedie a bebeluşilor şi părinţilor pentru a acoperii timpul de emisie, dar nimeni nu face nimic concret pentru sprijinirea acestei situaţi fără precedent şi pentru ajutarea părinţilor aflaţi în dificultate.
Şi noi am trecut prin acest spital, şi mami recunoaşte că până la declanşarea travaliului nu călcase pe acolo, fiindcă părinţi mei au ales spitalul după ce au ales medicul...despre maternitatea Giuleşti deja se ştia că este una dintre cele mai dotate din punct de vedere medical din ţară.
Cât despre spitalele private, putem spune că am avut deaface şi cu aşa ceva, şi că medicul care se poartă frumos cu tine la stat se poartă la fel de frumos şi la privat (testat pe pielea noastră), şi cel care e jigodie la stat, la fel de jigodie este la privat.
Cât despre naşterea la privat, acum numai ştim cum este, dar în 2008, când şi tati voia să o convingă pe mami pentru această opţiune, vă putem spune cu mâna pe inimă că nu rentează, cel puţin în Bubureşti. Tati voia să optăm pentru o clinică privată, căci el zicea că nu poate da şpagă şi nu poate suporta un medic care înainte să intre în sala de naşteri începe să facă decontul(aşa cum i se întâmplase unui prieten de-al lui, la a cărui soţie nu a intrat medicul până nu a făcut decontul), dar mami a zis că o să plătească ea totul.
Totuşi ne-am interesat şi la clinici particulare, cum ar fi Sanador, Medicove, Medlife şi Euroclinic, mami a ajuns la concluzia că tarifele nu îşi merită servicile oferite...cât depsre condiţii cei de la Euroclinic şi Medlife au zis clar că dacă va interveni o complicaţie la mamă sau copil, aceştia vor fi mutaţi în spitalul public.
Cât despre naşterea la Giuleşti, mami a mai zis şi o mai zice că dacă ar fi să mai nască ar face aceiaşi alegere fără doar şi poate, chiar şi acum, fiindcă din cunoştinţele ei nu există spital ân Bucureşti fără să se întâmple o tragedie, dar nici una de aşa amploare.
Întradevăr, la secţia de neonato exista deficit de personal, fiind că la noi, la aproape 40 de copii erau doar două asistente pe tură, însă în rest nu putem spune că a fost vreo problemă...chiar şi în timpul travaliului, sau după, nimeni nu a cerut nimic financiar, ci am dat cât am considerat, când am considerat şi cui am considerat.
Este o tragedie pentru familiile care şi-au piedut bebeluşi sau care îi au bolnavi acum...mami şi tati au zis că nu şi-ar fi putut închipui cum ar fi trecut prin aşa ceva, indiferent de sprijinul acordat de bunici şi de cei din jur...mami recunoaşte că pentru ea a fost greu când mă vedea cum mă zbat la lămpi şi de cele mai multe ori ieşea din sala de alăptare plângând, de aceea este convinsă că toate aceste famili vor rămâne cu mari traume psihologice. Doar când eşti părinte poţi simţi pe deplin că cel mai mare necaz care ţi se poate întâmpla este să îţi păţească copilul ceva.
Dumnezeu să îi ajute pe: Constantin, Maria,Marin, Marian, Maria Daria,Ştefan, Ştefan şi Ştefan! Să aibe grijă de ei şi famiile lor să poată trece peste această cumpănă.
Dacă ne-aţi întreba pe noi ce a produs această tragedie, am zice că neglijenţa umană care este prezentă în toate spitalele şi care ar trebui sancţionată...în România nu prea am întâlnit sancţionări pentru greşeli umane din neglijenţă.
Mamaie Tanţi blogărită!
Am uitat să vă povestim că mamaie Tanţi şi-a făcut blog la bibliotecă: Blog biblioteca Dridih.
Pe acest aflaţi cam ce se întâmplă pe la mamaie prin bibliotecă şi prin comună.
Mamaie e tare încântată, şi se implică în tot felul de proiecte care mai de care mai interesanete.
În weekend am fost şi noi pe la bibliotecă să vedem echipamentele dela Biblionet şi să le coreleze tati, şi dacă tati a fost încântat de dotările hardware, mami a fost încântată de dotările cu aplicaţi pentru copii de diferite vârste.
Mami a zis că o să îmi achiziţioneze şi mie astfel de aplicaţii, că tot îmi place la calculator...măcar să fie cu folos.
Acum la mamaie, măcar să fie copii încântaţi si să folosească ceea ce li se pune la dispoziţie.
Pe acest aflaţi cam ce se întâmplă pe la mamaie prin bibliotecă şi prin comună.
Mamaie e tare încântată, şi se implică în tot felul de proiecte care mai de care mai interesanete.
În weekend am fost şi noi pe la bibliotecă să vedem echipamentele dela Biblionet şi să le coreleze tati, şi dacă tati a fost încântat de dotările hardware, mami a fost încântată de dotările cu aplicaţi pentru copii de diferite vârste.
Mami a zis că o să îmi achiziţioneze şi mie astfel de aplicaţii, că tot îmi place la calculator...măcar să fie cu folos.
Acum la mamaie, măcar să fie copii încântaţi si să folosească ceea ce li se pune la dispoziţie.
Sufleţel!
În weekend am fost la bunici la ţară, şi am făcut cunoştinţă cu pisoiul Sufleţel.
Tataie Marinică a adus acasă un pisoiaş şi i-apus numele Sufleţel.
Cum am ajuns la bunici, tataie m-aluat şi mi-a zis "Sara hai să faci cunoştinţă cu Sufleţel!". Atât bunici, cât şi părinţi au încercat să îmi arate cum să-l iubesc pe Sufleţel, însă eu chiar dacă am încercat să îl mai şi mângâi, de cele mai multe ori l-am cam alergat, chiar am aruncat şi cu castronul după el.
În rest, am dat iama şi prin atelier la tataie, şi am avut grijă să butonez câteva televizoare.
Tataie Marinică a adus acasă un pisoiaş şi i-apus numele Sufleţel.
Cum am ajuns la bunici, tataie m-aluat şi mi-a zis "Sara hai să faci cunoştinţă cu Sufleţel!". Atât bunici, cât şi părinţi au încercat să îmi arate cum să-l iubesc pe Sufleţel, însă eu chiar dacă am încercat să îl mai şi mângâi, de cele mai multe ori l-am cam alergat, chiar am aruncat şi cu castronul după el.
În rest, am dat iama şi prin atelier la tataie, şi am avut grijă să butonez câteva televizoare.
Eu fur!
Mami zice că eu fur.
Adică, eu iau diverse chestii fără să întreb şi le ascund fie în scutec, fie în bluză.
Mami mă ceartă de câte ori găseşte bateri, mâncare, jucării mici, telefon sau capace de telecomandă în bluză sau în scutec, şi îmi zice să numai fur.
Ea zice că a lua lucruri fără să ceri înseamnă furt, însă tataie Adrian zice că mami exagerează, că mă ceartă prea mult. Mami însă zice că atunci când voi merge cu tataie la magazin şi se va trezi la ieşirea din magazin că eu am câte ceva ascuns să vedem cum va reacţiona atunci!
Adică, eu iau diverse chestii fără să întreb şi le ascund fie în scutec, fie în bluză.
Mami mă ceartă de câte ori găseşte bateri, mâncare, jucării mici, telefon sau capace de telecomandă în bluză sau în scutec, şi îmi zice să numai fur.
Ea zice că a lua lucruri fără să ceri înseamnă furt, însă tataie Adrian zice că mami exagerează, că mă ceartă prea mult. Mami însă zice că atunci când voi merge cu tataie la magazin şi se va trezi la ieşirea din magazin că eu am câte ceva ascuns să vedem cum va reacţiona atunci!
joi, 12 august 2010
Peste tot!
Deja recunosc şi eu că doar pe şifonier nu am reuşit să mă caţăr, căci în rest am bifat toate locurile:
-mă urc pe scaunul de la birou, şi api pe birou
-mă urc pe imprimantă,apoi pe măsuţă şi apoi butonex la Tv
-mă urc direct pe bibliotecă, şi verific tot ce este pe rafturi
-mă urc pe canapea, fix pe spătar, să mă simt la înălţime
-mă urc pe braţul la canapea, apoi pe bicicletă şi apoi pe masă
-mă caţăr pe masa de înfăşat, direct din pătuţ
-mă urc pe notieră, de pe oliţă
-deschid şifonierul, să mă urc în rafturi
-mă urc în pat şi am învăţat să sar în el, de la tanti Lenuţa...când a stat cu mine, când dorema Străbuna mult.
Tot de la tanti lenuţa am învăţat să fac ca raţa şi să mă joc "Beci, poc!"....că doar până pe la 1 noaptea m-am alegrat cu ea prin casă!
În altă ordine de idei numai suport să mănânc în scaunul meu de masă, ci doar ca oameni mari, la masa din bucătărie, pe scaunul mare. Desigur că ştiu să manevrez şi cuptorul cu micorunde.
Ca să nu vă mai zic că toată ziua călăresc căluţul şi mai fac şi acrobaţi, de îi stă inima în loc lui mami.
A, şi ştiu să deschid şi frigiderul, şi să mă măcăn...şi doamna Tătaru nu o lasă pe Iasmina, la cei 8 anişori ai ei, să umble nici acum la frigider...bine că nu a avut deaface cu mine!
-mă urc pe scaunul de la birou, şi api pe birou
-mă urc pe imprimantă,apoi pe măsuţă şi apoi butonex la Tv
-mă urc direct pe bibliotecă, şi verific tot ce este pe rafturi
-mă urc pe canapea, fix pe spătar, să mă simt la înălţime
-mă urc pe braţul la canapea, apoi pe bicicletă şi apoi pe masă
-mă caţăr pe masa de înfăşat, direct din pătuţ
-mă urc pe notieră, de pe oliţă
-deschid şifonierul, să mă urc în rafturi
-mă urc în pat şi am învăţat să sar în el, de la tanti Lenuţa...când a stat cu mine, când dorema Străbuna mult.
Tot de la tanti lenuţa am învăţat să fac ca raţa şi să mă joc "Beci, poc!"....că doar până pe la 1 noaptea m-am alegrat cu ea prin casă!
În altă ordine de idei numai suport să mănânc în scaunul meu de masă, ci doar ca oameni mari, la masa din bucătărie, pe scaunul mare. Desigur că ştiu să manevrez şi cuptorul cu micorunde.
Ca să nu vă mai zic că toată ziua călăresc căluţul şi mai fac şi acrobaţi, de îi stă inima în loc lui mami.
A, şi ştiu să deschid şi frigiderul, şi să mă măcăn...şi doamna Tătaru nu o lasă pe Iasmina, la cei 8 anişori ai ei, să umble nici acum la frigider...bine că nu a avut deaface cu mine!
Sus-jos!
Am prins o meteahnă, şi anume nu suport să stau eu în picioare şi altcineva jos.
De exemplu azi am fost la bunici, şi pentru că ştiu să profit de pe urma lor, dacă mamaie Ştefi se aşeza pe fotoliu începeam să urlu, dacă se ridica în picioare şi mă luaîn braţe tăceam...mami i-a zis să mă lase să mp tăvălesc pe jos, până când am să mă tăvălesc? Dar cum să facă mamaie aşa o crimă, să mă lase pe mine să plâng? A preferat să stea în picioare cu mine în braţe...că de, nici nu o doare mijlocul!
Aşa mai fac şi cu tati, adică dacă el se uită la Tv, eu îl trag de mână şi îl ridic în picioare, dacă se aşează ep canapea urlu de mama focului, dacă se ridică înapoi, tac!
Mami zice că asta e manipulare şi ea nu tolerează...dar să vedem până când!
De exemplu azi am fost la bunici, şi pentru că ştiu să profit de pe urma lor, dacă mamaie Ştefi se aşeza pe fotoliu începeam să urlu, dacă se ridica în picioare şi mă luaîn braţe tăceam...mami i-a zis să mă lase să mp tăvălesc pe jos, până când am să mă tăvălesc? Dar cum să facă mamaie aşa o crimă, să mă lase pe mine să plâng? A preferat să stea în picioare cu mine în braţe...că de, nici nu o doare mijlocul!
Aşa mai fac şi cu tati, adică dacă el se uită la Tv, eu îl trag de mână şi îl ridic în picioare, dacă se aşează ep canapea urlu de mama focului, dacă se ridică înapoi, tac!
Mami zice că asta e manipulare şi ea nu tolerează...dar să vedem până când!
O familie norocoasă
Având în vedere că ne-am mai revenit un piculeţ putem să vă punem lacurent cu ce pozne mai fac eu în ultimul timp, şi nu sunt deloc puţine....mami recunoaşte că abia mai ţine pasul.
Ultimele evenimente ne-au demonstrat că suntem o familie norocoasă, deoarece toţi membri familiei au încercat şi încearcă să ne sprijineîn depăşirea dificultăţilor.
Dacă o cunoaşteţi personal pe mami, ştiţi că ea câteodată îşi iese din pepeni că mamaiile mele comunică mult prea mult din punctul lui mami de vedere, adică vorbesc şi dimineaţa şi seara, şi dacă spui uneia ceva, în maxim şase ore eşti sigur că a aflat şi cealaltă...şi dacă cumva eşti prin zonă şi auzi:"Copii s-au gândit că...", sau "copii vor să....".
Referitor la vorbit la telefon, uneori când mami sună la una din mamaie şi sună ocupat, tati îi mai zice "Sună şi dincolo..." şi de cele mai multe ori sună ocupat, iar tati zice "Ai aflat cu cine vorbeşte!".
În altă ordine de idei s-a dovedit dovedit că acestă extra comunicare este benefică când există perioade de criză în familie.
De exemplu, prin iunie 2005, Străbunul şi-a pus cristale swarowski la ochii, cum zice mami lui Imam la operaţia la ochii, şi revenind, Străbunul s-a operat şi nu avea cine să îl ia de la spital, căci se externa dimineaţa, şi tataie Marinică era prins cu altele, aşa că mamaie Ştefi şi-a luat o zi de concediu şi l-a externat ea.
Un alt exemplu este că acum când a fost poveste cu Străbuna, cu ceva vreme înaine de a se întâmpla evenimentul, când mamaie Ştefi încerca să vadă pe cine se poate baza când va avea nevoie, mamaie Tanţi a zis că o va ajuta şi ea şi s-a ţinut de cuvânt, spre deosebire de alte persoane. Aşadar, chiar dacă mami şi mamaie Ştefi i-au zis să vină în ziua înmormântări, mamaie Tanţi s-a urcat în MaxiTaxi şi a venit la Bucureşti, şi chiar dacă mami îi zicea să stea acasă, a fost bine că a venit, căci a putut să facă niţică ordine şi disciplină seara cu beţivi, care se mutaseră de la Rică la noi...căci doar era priveghi şi era rost de o băută sănătoasă...căci şi cu o noapte înainte domni beţivi stătuseră până la 7 dimineaţa la priveghi. Tataie Marinică a venit marţi, şi cu faimoasa găină pentru care tataie Adrian le-a certat pe mami şi mamaie Ştefi,căci a zis că ce trebuie să asculte la toate babele referitor la toate tradiţiile.
Aşadar, am ajuns la concluzia că suntem o familie norocoasă, căci putem să ne bazăm 100% unul pe celălalt atunci când avem ceva de rezolvat...şi aşa cum zice Străbunul tragem toţi la aceiaşi căruţă.
Ultimele evenimente ne-au demonstrat că suntem o familie norocoasă, deoarece toţi membri familiei au încercat şi încearcă să ne sprijineîn depăşirea dificultăţilor.
Dacă o cunoaşteţi personal pe mami, ştiţi că ea câteodată îşi iese din pepeni că mamaiile mele comunică mult prea mult din punctul lui mami de vedere, adică vorbesc şi dimineaţa şi seara, şi dacă spui uneia ceva, în maxim şase ore eşti sigur că a aflat şi cealaltă...şi dacă cumva eşti prin zonă şi auzi:"Copii s-au gândit că...", sau "copii vor să....".
Referitor la vorbit la telefon, uneori când mami sună la una din mamaie şi sună ocupat, tati îi mai zice "Sună şi dincolo..." şi de cele mai multe ori sună ocupat, iar tati zice "Ai aflat cu cine vorbeşte!".
În altă ordine de idei s-a dovedit dovedit că acestă extra comunicare este benefică când există perioade de criză în familie.
De exemplu, prin iunie 2005, Străbunul şi-a pus cristale swarowski la ochii, cum zice mami lui Imam la operaţia la ochii, şi revenind, Străbunul s-a operat şi nu avea cine să îl ia de la spital, căci se externa dimineaţa, şi tataie Marinică era prins cu altele, aşa că mamaie Ştefi şi-a luat o zi de concediu şi l-a externat ea.
Un alt exemplu este că acum când a fost poveste cu Străbuna, cu ceva vreme înaine de a se întâmpla evenimentul, când mamaie Ştefi încerca să vadă pe cine se poate baza când va avea nevoie, mamaie Tanţi a zis că o va ajuta şi ea şi s-a ţinut de cuvânt, spre deosebire de alte persoane. Aşadar, chiar dacă mami şi mamaie Ştefi i-au zis să vină în ziua înmormântări, mamaie Tanţi s-a urcat în MaxiTaxi şi a venit la Bucureşti, şi chiar dacă mami îi zicea să stea acasă, a fost bine că a venit, căci a putut să facă niţică ordine şi disciplină seara cu beţivi, care se mutaseră de la Rică la noi...căci doar era priveghi şi era rost de o băută sănătoasă...căci şi cu o noapte înainte domni beţivi stătuseră până la 7 dimineaţa la priveghi. Tataie Marinică a venit marţi, şi cu faimoasa găină pentru care tataie Adrian le-a certat pe mami şi mamaie Ştefi,căci a zis că ce trebuie să asculte la toate babele referitor la toate tradiţiile.
Aşadar, am ajuns la concluzia că suntem o familie norocoasă, căci putem să ne bazăm 100% unul pe celălalt atunci când avem ceva de rezolvat...şi aşa cum zice Străbunul tragem toţi la aceiaşi căruţă.
sâmbătă, 7 august 2010
Străbunica noastră
Născută în data de 12 noiembrie 1925, Străbunica noastră ne-a părăsit fizic duminică, 1 august 2010, la ora 10:05. Alăturat sunt primele poze pe care le am cu ea.
Dumnezeu să aibe grijă de ea, să îi ierte păcatele şi să o ajute să se odihnească, să nu sufere aşa cum a suferit în această viaţă, pentru că îi vom simţi lipsa mereu...eu nu voi mai avea cu cine să împart castronul de pufuleţi, şi nici pe cel de biscuiţi, şi nici cu cine să mă frecţionez cu spirt.
Eu am fost exemplar de cuminte şi chiar dacă mi-a spart şi ultimul canin am înţeles că Străbuna a răcit şi trebuie să doarmă mult.
Dumnezeu să o odihnească!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)