miercuri, 18 august 2010

Maternitatea Giuleşti!

În ultimele zile se vorbeşte doar de tragedia de la maternitatea Giuleşti, spital prin care am trecut şi noi.
Pe unele forumuri pentru copii şi mămici chiar au intervenit polemici referitor la creştinarea bebeluşilor.
Am observat că pe unele posturi de televiziune se promovează acum naşterea la privat şi că toţi profită de această tragedie a bebeluşilor şi părinţilor pentru a acoperii timpul de emisie, dar nimeni nu face nimic concret pentru sprijinirea acestei situaţi fără precedent şi pentru ajutarea părinţilor aflaţi în dificultate.
Şi noi am trecut prin acest spital, şi mami recunoaşte că până la declanşarea travaliului nu călcase pe acolo, fiindcă părinţi mei au ales spitalul după ce au ales medicul...despre maternitatea Giuleşti deja se ştia că este una dintre cele mai dotate din punct de vedere medical din ţară.
Cât despre spitalele private, putem spune că am avut deaface şi cu aşa ceva, şi că medicul care se poartă frumos cu tine la stat se poartă la fel de frumos şi la privat (testat pe pielea noastră), şi cel care e jigodie la stat, la fel de jigodie este la privat.
Cât despre naşterea la privat, acum numai ştim cum este, dar în 2008, când şi tati voia să o convingă pe mami pentru această opţiune, vă putem spune cu mâna pe inimă că nu rentează, cel puţin în Bubureşti. Tati voia să optăm pentru o clinică privată, căci el zicea că nu poate da şpagă şi nu poate suporta un medic care înainte să intre în sala de naşteri începe să facă decontul(aşa cum i se întâmplase unui prieten de-al lui, la a cărui soţie nu a intrat medicul până nu a făcut decontul), dar mami a zis că o să plătească ea totul.
Totuşi ne-am interesat şi la clinici particulare, cum ar fi Sanador, Medicove, Medlife şi Euroclinic, mami a ajuns la concluzia că tarifele nu îşi merită servicile oferite...cât depsre condiţii cei de la Euroclinic şi Medlife au zis clar că dacă va interveni o complicaţie la mamă sau copil, aceştia vor fi mutaţi în spitalul public.
Cât despre naşterea la Giuleşti, mami a mai zis şi o mai zice că dacă ar fi să mai nască ar face aceiaşi alegere fără doar şi poate, chiar şi acum, fiindcă din cunoştinţele ei nu există spital ân Bucureşti fără să se întâmple o tragedie, dar nici una de aşa amploare.
Întradevăr, la secţia de neonato exista deficit de personal, fiind că la noi, la aproape 40 de copii erau doar două asistente pe tură, însă în rest nu putem spune că a fost vreo problemă...chiar şi în timpul travaliului, sau după, nimeni nu a cerut nimic financiar, ci am dat cât am considerat, când am considerat şi cui am considerat.
Este o tragedie pentru familiile care şi-au piedut bebeluşi sau care îi au bolnavi acum...mami şi tati au zis că nu şi-ar fi putut închipui cum ar fi trecut prin aşa ceva, indiferent de sprijinul acordat de bunici şi de cei din jur...mami recunoaşte că pentru ea a fost greu când mă vedea cum mă zbat la lămpi şi de cele mai multe ori ieşea din sala de alăptare plângând, de aceea este convinsă că toate aceste famili vor rămâne cu mari traume psihologice. Doar când eşti părinte poţi simţi pe deplin că cel mai mare necaz care ţi se poate întâmpla este să îţi păţească copilul ceva.
Dumnezeu să îi ajute pe: Constantin, Maria,Marin, Marian, Maria Daria,Ştefan, Ştefan şi Ştefan! Să aibe grijă de ei şi famiile lor să poată trece peste această cumpănă.
Dacă ne-aţi întreba pe noi ce a produs această tragedie, am zice că neglijenţa umană care este prezentă în toate spitalele şi care ar trebui sancţionată...în România nu prea am întâlnit sancţionări pentru greşeli umane din neglijenţă.