sâmbătă, 7 februarie 2015

Sara ”care pierde tot”

În ultima lună și jumătate nu se știe ce se întâmplă cu mine dar sunt distrată rău.
Dacă există o zi în care să nu pierd ceva, deja a devenit o minune.
Am pierdut până și eșarfa de la uniformă dar m-a salvat doamna că mi-a făcut rost de o altă eșarfă...am recunoscut în felul meu că nu trebuia să pierd eșarfa și m-am oferit să o plătesc eu.
Însă marți am plecat cu 20 de creioane la școală și m-am întors cu 14...mai pierdeam eu creioane dar nici chiar 6 într-o singură zi.
Mama s-a supărat rău și mi-a zis: Sara o să te strig de acum cu ”Sara care pierde tot”.
Eu: de ce? Nu ți se pare că am suficiente nume?
Tata: va fi mai mult ca un renume.
Eu: cum adică?
Tata: adică cum lui Ștefan cel Mare i s-a spus ”cel Mare” chiar dacă el nu era înalt, lui Mircea cel Bătrân i s-a spus ”cel Bătrân” pentru că a domnit mult, lui Mihai Viteazu i s-a spus Viteaz că așa era, ție îți va fi renumele de ”pierde tot”.
Eu: Mircea cel Bătrân era tot atât de bătrân ca bunicul?
Mama: nu mai schimba  subiectul.
Eu: prefer ”Sara care uită tot”.
Mama: nu se potrivește căci ceea ce vrei nu uiți!

În weekend avem plan de etichetare a creioanelor...să vedem ce efect are și această metodă.