Schiţă sau procedură de lucru

Mama aproape adormită, în sufragerie, pe canapea...apar şi eu bruisc: hai să vezi ceva.
Mama: tocmai încerc să adorm.
Eu: bine, fie, vine eu aici!
Şi apar, cu un braţ de cuburi....
Mama: te apuci de construit un castel la ora aceasta?
Tata: las-o să vezi ce face.
Aşez eu cuburile şi apoi mă duc în cameră şi vin cu o hârtie...
Eu: Voala!

Mama: ai făcut întâi castelul şi apoi desenul pe hârtie?

Eu: nu, întâi am făcu desenul, dar m-am uitat la cuburi.

Tata: adică ai făcut o schiţă.

Eu: ce este o schiţă? la ce este bună?

Tata: ce ai făcut tu. Ai făcut un desen ca să şti cum să realizezi castelul, aşa fac arhitecţi...întâi arhitectul proiectează o cladire şi apoi constructorul se ocupă de construirea clădiri.

Eu: şi dacă făceam întâi castelul şi apoi desenul ce se întâmpla?

Mama: nimic, dar se numea că ai făcut o procedură de lucru.

Eu: cum adică?

Mama: adică tu descoperi cum să faci ceva, şi pentru ca altcineva care vrea să facă acelaşi lucru ca tine, tu desenezi sau scri ca acelui cineva să îi fie mai uşor.

Eu: mai bine arhitect!

Mama: da, cred că eu am rămas marcată de cât timp mi-a luat să scriu procedura pe lucru pentru raportarile ASF...deci mă culc!