Gentuţa mea

Din colecţia mea de gentuţe, căci dacă stau să număr am mai multe decât mama, am uitat-o pe ceea neagră de catifea la Roxi.
Eu: poţi să o suni pe mama lu Roxi să îi zici că am uitat gentuţa la ea?
Mama: nu.
Eu: de ce nu?
Mama: pentru că tu ar trebui să rezolvi această situaţie. Dacă ar fi suficient de important pentru tine ai discuta tu cu Roxi la şcoală.
Eu: dar este important.
Mama: atunci sunt sigură că te descurci.

Ajunge şi la urechile lui mamaie Ştefi povestea cu gentuţa.
Mamaie: despre ce gentuţă e vorba?
Mama: despre o gentuţă neagră.
Mamamie: de unde o are?
Mama: de la cine îi caută în coarne....eu nu i-am cumpărat-o şi nici nu am de gând să îi cumpăr.
Eu: am uitat să o întreb pe Roxi de gentuţă!
Mama: pentru că nu este important pentru tine!
Tataie: de ce crezi aşa?
Mama: pentru că atunci când a vrut să afle ce desert primesc colegi ei la after school s-a dus şi a întrebat-o pe doamna fără să îi sugereze cineva...aşa că atunci când vrea se descurcă. Plus că la vârsta ei nu este necesară o geantă.