Sunt alergică la câmpuri

tata: până la urmă, a ieşit la vre-un test nealergică?

mama: la păr de câine şi păr de pisică

eu: sunt alergică la câmpuri

tata: la ce?

eu: la porumb

mama: de ce eşti alergică şi la porumb acum?

eu: nu a zis doamna când mi-a făcut testul că sunt alergică la grâu, care este cereală

mama: aşa şi? de unde la porumb?

eu:şi tu ce nu înţelegi?  porumbul nu e cereală?

mama: ba da...dar nu ai făcut test pentru porumb....cel mai nasol este că ai ieşit pozitv la polen şi produse apicole...iar eu te-am bombardat şi cu polen, că de, e sănătos! Dar uite aşa greşesc părinţi din dorinţa de a face bine.
eu: cum adică?
mama: adică eu ţi-am dat polen şi propolis dorind să îţi fac bine, dar nu îmi dădeam seama că tusea seacă se accentuează. 

Aşadar, m-am testat de alergie...mama a fost surprinsă că am fost chiar cuminte...chiar dacă am stresat-o maxim pe domnişoara asistenta care a stat cu mine, cu întrebări de genul: de ce ea are cabinetul într-un hol? de ce nu are uşă la cabinet, dacă este cbinet, că Simona aşa are? de ce are frigider în cabinet? i-am făcut observaţie că nu îl face pe A corect, eu am învăţat altfel......dar am apreciat că are nişte ursuleţi frumoşi, pentru a se juca copilaşi.

Mama a apreciat câtă răbdare poate avea...în februarie iar mă văd cu ea.

Tu ce crezi?

În drum spre şcoală...
mama: mai vorbeşti cu Roxi în timpul orei?
eu: tu ce crezi?
mama: cred că da!
tata: vorbeşti cu Roxi în timpul orei?
mama: să citez din clasici în viaţă "tu ce crezi?"
eu: mama ştie!
mama: măi Sara, doamna se străduieşte să pregătească şi să vă înveţe lucruri interesante şi tu vorbeşti în timpul orei?
eu: uneori, puţin
mama: în locul doamnei, eu nu ţi-aş da premiu de cuminţenie...chiar dacă şi mie mi-a plăcut ciubucul primit ca premiu de cuminţenie.
eu: eu ţi-am zis că doamna e mai bună!

Aşadar, dragă Mihaela, şi eu vorbesc în timpul orei "uneori", cred că e un virus....

Moş Niculae - prieten cu Moş Crăciun

A venit Moşul,de această dată Moş Niculae.Aşadar, cred că am fost chiar cuminte, căci a venit chiar peste tot, inclusiv la şcoală.  La şcoală a fost cea mai cea surpriză, chiar nu ştiam că vine şi la şcoală şi dacă aţi vedea ce frumos a decorat clasa noastră! Eu am fost tare încântată.

Vineri dimineaţă, eu i-am spus mamei că Moşul va veni la şcoală, dar ea mi-a zis: de unde şti?

eu: am auzit eu, că va veni

 mama: cum va veni?

 eu: aşa în persoană!

 mama: dacă îl vezi să îmi spui şi mie cum arată.

 eu: dar tu nu îl cunoşti?

mama: nu, de unde să-l cunosc?  doar pe Moş Crăciun  îl ştiu.

eu: am o idee, diseara stăm treze şi când vine Moş Niculae îl capturăm şi îl vezi şi tu!

mama: şi dacă noi îl capturăm cum mai ajunge la alţi copilaşi? ei rămân fără daruri?

eu: ai dreptate, nu îl mai capturăm.

mama: aşa ziceam şi eu

Şi mai cred că Moş Niculae e prieten cu Moş Crăciun.

De ce cred aşa? Pentru că amundoi sunt nişte moşi, le plac copilaşi şi aduc daruri...trebuie să fie prieteni.

Sunt sigură că voi reuşi!

mama, peria covorul şi o văd că se aşează jos...
eu: hai mami, că vei reuşi!
mama: da, fireşte....nu e mare lucru, doar că am obosit! dar de ce îmi spui aşa?
eu: aşa îmi spun eu în gând când am de făcut ceva dificil
mama: cum adică dificil?
eu: adică, când doamna ne citeşte să facem ceva şi eu nu sunt sigură că ştiu să fac spun aşa în gând "sunt sigură că voi reuşi! sigur pot!"
mama: şi funcţionează?
eu: întotdeauna! aşa să faci şi tu!
mama: de unde ai învăţat să faci aşa?
eu: mamaie Ştefi mi-a zis!
mama: foarte frumos! mă bucur că funcţionează!

Chiar aşa?

tata, mă ajuta să fac duş: când erai mai mică îţi era frică de apă
eu: chiar aşa?
tata: da, nu îţi plăcea să ajungă apă pe faţă, până ai mers la înot. de ce?
eu: am uitat! nu mai ştiu!
mama: cred că nu ştia dacă poate respira sub apă!

Brăţări elastice

Acum două săptămâni, Mihaela, colega mamei, îi povestea că o dor buricele degetelor de la împletit brăţări din elastice.... mama convinsă că ea nu va împleti, îi zice că nu are de lucru să se chinuie atât!

Nu trece o săptămână, că apar şi eu: îmi cumperi şi mie elastice să îmi fac brăţări?

mama: şi tu? de unde ideea? ce aveţi frate cu brăţările?

eu: Alexandra, a zis că poate îmi face ea o brăţară, când stă la şcoală după-amiaza...dar nu a avut timp...doar mi-a arătat cum să fac şi eu

mama: când ţi-a arătat?

eu: în pauză!

mama: bine, mă străduiesc.

A doua zi, hop ţop, la metrou la Romană,  cine credeţi că întreba de elastice pentru brăţări? 

Hop ţop la servici, o abordează pe colega Mihaela, care o învaţă cum să facă o brăţară pe degete, cu ideea: e foarte simplu, e ca la croşetat lănţişor...initial mama era convinsă că nu va reuşi, căci de mama nu s-a prins croşetatul...apoi a reuşit (cu asistenţă de la Mihaela), şi a venit acasă cu una bucată brăţară.

mama: am o surpriză?

eu: ce suropriză?

mama: uite! o brăţară!

eu: wow, chiar e o surpriză! când ai făcut-o?

mama: la serviciu, m-a ajutat o colegă!

eu: asta faci tu la serviciu?

mama: fată, bine că nu eşti şefa cuiva...

Mai a achiziţionat şi din piaţă un set de elastice...

Peste câteva zile, am învăţat să împletesc şi eu...doar că mai prost cu răbdarea.

Se trezeşte mama că îi spun că prima brăţară vreau să o dau lui Roxi...evident ca Roxi mi-a dat la schimb o altă brăţară împletită de mama ei, foarte cu dichis faţă de ceea făcută de mama.

Ajung la şcoală, mama mă ajuta să mă despachetez...că aşa sunt eu cu miniajutoare. Roxi îmi oferă brăţara, şi mama a fost surprinsă de modelul împleterii.

Între timp, Mihaela colega mamei, mi-a făcut şi ea o brăţară cu stil....

Aşadar, acum am un set de brăţărici....cu care mai îşi prinde şi mama din când în când părul.

Concluzia: nu se ştie niciodată ce te aşteaptă indiferent ce crezi tu atunci...acum mama spune că nu şi-ar fi imaginat că va împleti brăţări. Noroc şi cu tutorialele de pe Youtube.

Câteva modele:

Lanţul prieteniei

 Braţări elastice

Spirala

Spor la treabă!

Moşul trăieşte în Laponia

eu: astăzi a venit Moşul la noi în clasă

mama: şi l-ai văzut?

eu: da, dar nu m-am abătut de la ce aveam de făcut...

mama: de ce? ce înseamnă abătut?

eu: nu am vrut să îl sperii aşa. abătut înseamnă că am făcut ce făceam înainte

mama: am înţeles. şi cum ţi s-a părut?nu a vorbit cu voi?

eu: friguros

mama: de ce?

eu: că trăieşte în Laponia

mama: da, dar oare de ce trăieşte el în Laponia

eu: că e legat de iarnă....şi el vine iarna!

Roxi

La ultima mutare, am ajuns lângă Roxi.

Pe Roxi o ştiu de la grădiniţă...eram în clase paralele...eu la doamna Ana Maria Mara, ea la doamna Mariana.

Vineri dimineaţă, în timp ce mâncam cereale: mâine vine Roxi la mine!

mama: da? şi ea ştie?

eu: da, am vorbit ieri!

mama: dar mama ei ştie?

eu: nu ştiu, nu i-am spus

mama: cred că ar trebui să ştie...eu nu aş fi de acord ca tu să mergi la cineva fără ca eu să ştiu! şi poate ar trebui să o întrebi şi pe mama ei! poate vrea să vină şi ea la noi cu Roxi, să vadă unde stăm, cine suntem

eu: bine,bine, fie! o să o întreb!

Vineri, când a venit să ne ia de la şcoală,am întrebat-o pe mama lui Roxi, dar a zis că nu poate weekend-ul acela.

Mama a avut temă să vorbească cu mama lui Roxi la şedinţa cu părinţi... mama lui Roxi ştia deja că mama trebuie să o abordeze, ghiciţi de unde?

Coroniţă pentru uşă

Aceasta este coroniţa de pe uşa camerei mele.

Ne-am inspirat de pe site-ul Krokotak şi Atelierele Funny Place.
Nemulţumirea mea este că acel clopoţel nu sună....

Vreau o surpriză

eu, vin în bucătărie, unde era mama...

mama: ai terminat tema?

eu: încă nu! dar când termin ai o surpriză pentru mine?

mama: ce surpriză?

eu: o surpiză! orice surpriză!

mama: nu! nu am!

eu: nu ai? de ce nu ai?

mama: te-am mai întrebat şi cu altă ocazie, dar te mai întreb şi acum: crezi că pentru mine există surprize aşa mereu? eu cand primesc surprize?

eu: nu îţi face tati surpriză de ziua mărţişorului?

mama: exact! de ziua mărţişorului! deci nu în fiecare zi!

eu: bine! fie! termin fişa şi fără surpriză!

Talida este mai aspră....

mama citeşte cu voce tare: din categoria "ştiaţi că", "bărbaţi mint de 6 ori pe zi! de două ori mai mult decât femeile!"
tata: cine a zis?
eu: Talida!
mama: de ce crezi asta?
eu: Talida este mai aspră cu bărbaţi!
mama: şi eu nu sunt aspră?
eu: Talida îi zice lui Gabi, Gabriel când îl ceartă...tu nu îi zici lui tati Cristian!
mama: să îl întrebăm pe Gabi cât de des îl ceartă...

P.S.: Când Gabi începe să spună ceva ce nu ar trebui discutat în prezenţa mea, Talida îl atenţionează cu accentul pus pe "Gabriel!"...dar când eu am întrebat de ce îi zice aşa, Talida mi-a spus că aşa face ea când îl mai ceartă! Cum se mai scot adulţiiiiiii.....

Bucharest Chrismas Market

Sâmbătă seară am vizitat Bucharest Chrismas Market....
Mie mi-a plăcut, mai ales să escaladez statuile de la Universitate, cu Gabi...o căutam pe mami şi nu auzeau telefonul! Mama nu a fost atât de impresionată...ar zice că prea, mult prea multă mâncare.

Grâul meu

Am plantat şi nou grâu...
Aşadar, dragă Flori, ne-am apucat şi noi de plantat grâu.

Doamna este mai bună....

mama: ai repetat şi tu azi cu mamaie alfabetul?
eu: da!
mama: şi cum a fost?
eu: mamaie a fost mulţumită, dar tu nu ai i fost mulţumită!
mama: aşadar nu l-ai spus perfect!
eu: doamna ar fi fost şi mai mulţumită! domana e mai bună şi decât mamaie!
mama: fireşte! nici nu cotest! până la doamna Anca eu nu am mai văzut sau auzit de o doamnă care să facă carneţel de premii şi să vă dea bomboane dacă răspundeţi bine la întrebare!
eu: păi vezi!
mama: văd!

Îmi vine să...

Tata a fost plecat câteva zile...am vorbit seara cu el pe Hangouts.

În prima seară când l-am văzut i-am zis: îmi vine să te scot din telefon!
tata: de ce?
eu: să fi aici cu mine!
tata: păi nu durează mult şi vin! te mai duci două zile la şcoală şi am venit!

În aceea zi, mama tocmai vorbise cu o colegă de serviciu, a cărui soţ este plecat din ţară la muncă, despre cum se comportă băieţelul lor şi de cât de mult îşi doreşte ca tatăl lui să fie acasă...şi s-a gândit ce greu trebuie să le fie părinţilor şi copilaşilor care stau mai mult timp despărţiţi din motive financiare.... şi aşa cum zicea şi colega mamei "pentru nişte bani care nici măcar nu sunt mulţi".

Gelatină

Vin de la dans, supărată foc şi pară.
tata: las-o că e supărată!
mama: de ce?
tata: a zis că a făcut-o doamna "Gelatină"!
mama: şi lăsăm lucrurile aşa?
tata: las-o să se liniştească.....
mama: recunosc că nu aş regreta dansul...dar nu aşa.

După un timp, mama bate la mine la uşă şi mă întreabă: ce s-a întâmplat la dans?
eu: doamna mi-a zic gelatină! şi nu mă mai duc la dans!
mama: de ce?
eu: dacă doamna m-a făcut gelatină!
mama: şi nu ai întrebat-o de ce?
eu: pe mine profesori mă apreciază....nu îmi zic aşa!
mama: nu poţi fi bun la toate! eu cred că nimeni nu este bun la toate! şi poate doamnei îi place gelatina....cum ne place nouă frişca cu fructe!
eu: un copil mi-a zis şi "Găinuşă!"
mama: poate a fost o glumă! şi acesta este motivul pentru care nu mai vrei să mergi la dans?
eu: da!
mama: dacă îţi place dansul eu, în locul tău, nu aş renunţa..iar dacă  cineva mi-ar zice ceva ce nu îmi place aş întreba de ce îmi zice aşa, ca să înţeleg. În viaţă vei mai întâlni astfel de situaţii dar nu este ok să renunţi dacă vrei să învăţi ceva şi dacăîţi place.
eu: bine am să o întreb data viitoare....

Proiectul "Sunt un bun grădinar!"

Miercuri, 12 noiembrie, pe la ora 21:30, vede mama pe grupul de pe facebook că a postat mamică unui coleg că va planta fasole....că a doua zi ar trebui să plantăm seminţe la şcoală.

mama, către tata: ce şti despre plantarea seminţelor? Înţeleg că mâine trebuie să planteze ceva..dar trist, noi nu avem seminţe în casă...

tata: Sara a zis că trebuie să planteze acasă...nu la şcoală!

Mai stă şi mama, mai citeşte comentarii şi vede că majoritatea au înţeles că acasă trebuie să plantăm...

mama: ce seminţe trebuie să plantezi?

eu: seminţe să iasă un pom....o să treacă un an sau doi şi o sa îl plantăm undeva în curtea şcoli

mama: pai am vazut că cineva zicea de fasole...eu am înţeles că este vorba de o plantă...

eu: nu! nu! un pom!

mama: să o întrebăm pe doamna mâine!

eu: o intreb eu că este pomul meu!

mama: vedem, căci trebuie să înţeleg şi eu despre ce este vorba! Unde ţinem noi pomul?

tata: Sara m-a întrebat dacă banana are seminţe...si i-am aratat că are!

mama: vroia să planteze un banan?

eu: vedeţi că aud că vorbiţi destpe mine!

mama: şi spune ce opinie ai!

eu: era o idee cu bananul!

mama: eu zic că mai bine un bulb de floare....

eu: trebuie un pom!

mama: vedem noi!

A doua zi, mama se lămureşte că este vorba de orice “plantă”..şi dă forward la acest proiect către tata, care trebuie să cumpere bulbi şi pământ.

Coincidenţă că în aceiaşi zi, Cristina, colega mamei, întreabă ce mai fac...şi mama îi zice că vreau să mă apuc de plantat banani...şi că mama ar preferea bulbi de flori....Cristina o întreabă pe mama de ce nu plantam şi un banan? ce poate ieşi ? se gândeşte şi mama şi îşi dă seama că până la urma este un experiment...pe lângă flori, merge şi un banan!

Seara, mama: plantezi banan?

eu: nu!

mama: de ce? hai să plantăm şi un banan?

eu:  dacă iese creşte mare şi nici nu avem paie să îl învelim iarna...tataie înveleşte smochinul, ai văzut! oricum tati a zis cp nu crede că iese un banan, că fructele sunt trecute prin raze X.

mama: bine, atunci plantezi cu tati bulbi de i-a cumpărat el.

Zis şi făcut...plantat, etichetat şi marcat sub instrucţiunile mamei...căci tata nu citise instrucţiunile de pe punga cu bulbi.

Vineri dimneaţă, fuga la plăntuţă să o ud....mă vede mama: ce faci fată?

eu: ud planta!

mama: cu ce apă?

eu: cu apă din sticlă

mama: apa minerală? nu se udă cu apă minerală, se udă cu apă la temperatura camerei  de la robinet. Oricum cred că e suficient de udată de aseară.

În drum spre şcoală, cu ghiveciul în braţe, eu: să îmi spui la ce ora trebuie să ud planta la mamaie?

mama: ce să caute la mamaie?

eu: păi dimineaţa o duc la şcoală, când mă ia tataie o iau...

mama: adică plimbăm planta?

eu: cam da

mama: pai trebuia să spui şi o punem într-un pahar...aşa plimbi ghiveciul? de ce nu ai zis?

eu: tu de ce nu ai ştiut?

mama: de unde să ştiu? că tu ieri mi-ai povestit ce a făcut Corina...că a ţipat şi doamna v-a lăsat să ţipaţi şi voi la ea! cam ţipătul Corinei a fost importat pentru tine şi nu planta....

Staţi liniştiţi că eu am uitat să iau planta acasă....aşa că planta rămâne în clasă!

În weekend, la Dridu, am făcut rost de bulbi de zambilă de la unchiul Vali...şi am aflat de la Silvia că proiectul cu planta este anual...şi că ea îi pune pe copilaşi să ţină planta acasă şi să vină periodic cu ea la şcoală să îi vadă evouluţia, şi să povestească despre planta lor.

Acum, proiectul meu “micul grădinar” cuprinde:

-un ghiveci cu crini roz la şcoală

-un ghiveci cu crin roz acasă

- patru pahare cu zambile...

Eu m-am declarat că sunt un bun grădinar...pentru că bulbi de la unchiul Vali deja au crescut!

Vă arăt şi vouă!

Ce face mama lui Liviu la serviciu

Vin acasă cu nişte reviste Regio.

mama: de unde ai reviste acestea?

eu: astăzi a venit mama lui Liviu şi ne-a povestit ce face ea la serviciu..şi ne-a dat aceste reviste.

mama: şi ce ai înţeles din ce a prezentat mama lui Liviu?

eu: mama lui Liviu ia decizii...şi ne-a învăţat ce este decizia.

mama: şi ce este decizia?

eu: dacă te duci la magazin şi vrei să alegi între iaurt şi lapte, şi iaurtul costă 2 lei iar laptele 7 lei...alegi iaurtul că e mai ieftin!

mama: aşa a spus mama lui Liviu?

eu: nu chiar! eu ti-am spus aşa ca să înţelegi ce înseamnă decizia!

mama: eu am înţeles şi mă bucur că şi tu ai înţeles! ceea ce ai povestit tu se numeşte decizie unicriterială, dar dacă te duci la magazin şi alegi între iaurt şi lapte şi în funcţie de cantitate sau firma care a produs atunci se numeşte decizie multicriterială....adică iei în calcul mai mult de un criteriu. Ai înţeles ceva?

eu: da!

mama: ce?

eu: că dacă te interesează şi altceva decât preţul atunci decizia e în funcţie de mai multe criterii....

Flori, pictoriţa!

eu: îţi place tricoul meu?

Talida: da, foarte frumos!

eu: Flori mi l-a facut!

Talida: cine este Flori?

eu: o pictoriţă!

Pe mama a bufini-o râsul....când a vorbit cu Flori i-a spus că se poate lăsa de serviciu că oricum e pictoriţă!

Alfabetul: uneşte punctele

Pentru că trebuia să exersez alfabetul, mama a apelat la ctâteva fişe de tipul "uneşte punctele".  Din păcate mama nu mai a reţinut sursa, dar postează aici fişele, poate vă ajută şi pe voi.

Proiectul "tablou"

Am făcut împreună cu Talida acest tablou.

Mulţumesc Talida! Ce părere aveţi? Ne picepem? Eu zic că da! a devenit tablou în camera mea!

Alfabetul

Eu ştiu alfabetul, dar mai mănânc unele litere..deci mama zice ca nu îl stiu...eu ce să fac dacă îmi este foame mereu!

Drept pentru care mama mi-a tapetat un perete din camera cu fişe cu litrere.

Dacă vă interesează  şi pe voi, le găsiţi aici.

Mie mi-au palcut....acum să vedem şi rezultatul!

Să vă luxaţi...

Vin pe la noi, Talida şi Gabi...eu ca să îi pregătesc de joaca cu mine.
eu: vă rog să vă aşezaţi pe canapea, cu pernele la cap, să vă luxaţi un pic!
Talida elucidează miesterul că este vorba de relaxat şi nu despre luxat...dar a rămas o vorbă  cu "să ne luxăm şi noi un pic".

Mă bag...

mama: aş mânca nişte struguri!
eu: mă bag şi eu!
mama: poftim? ce înseamă că te bagi?
eu: adică fac şi eu cu tine acelaşi lucru!
mama: am înţeles!

Beau apă....

eu, la masă: îmi mai dai nişte apă!
mama: sigur! mă bucur că bei apă!
eu: tu nu prea bei!
mama: nu, şi nu este un lucru bun!
eu: atunci eu o să fiu o mama care bea multă apă!
mama: aşa să fi!