Dintr-un motiv sau altul bebe Strumf m-a capsat…mama nu a putut să creadă când m-a văzut! A zis ca am devenit chiar pămpăloaică!
M-a capsat destul de rău, de s-a văzut urma dinţilor lui două zile, însă eu povesteam mândră “am fost curajoasă şi nu am plâns!”…mama simţea că îi păcăne urechile când mă auzea cum povestesc …tata mi-a zis că am voie să plâng când ma doare ceva sau când sunt supărată, că nu e o ruşine să plângi...evident că a doua zi dimineaţă înainte să intru în clasă mi-a zis că dacă nu iau atitudine când mi se întâmplă ceva e problema mea, dar totuşi a purtat o discuţie şi cu dna educatoare.
Singura nedumerire a mamei era: cum a putut să mă muşte bebe Strumf când eram doar 6 copii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu