luni, 21 octombrie 2013

Adio Figaro!

La MaDridu aveam un pisic aciuatpe la mamaie şi tataie....eu l-am numit Figaro şi îl iubeam în felul meu...adică voiam să vorbesc mereu cu el la telefon!

Am convenit cu Figaro că el nu poate vorbi limba romanână dar poate învăţ eu pisiceasca....mama a zis că mai bine mă bazez pe engleză, decât pe pisicească! Eu sunt convisă că Figaro nici engleză nu ştie....

Mama şi bunicul Nicu i-au pus gând rău...mama nu e obişnuită să ascundă mâncarea şi de câte ori mergea la MaDridu, Figaro ataca ceva, şi nu de foame ci mai mult de curiozitate...aşa că i-a zis lui tataie Marin să îl ducă!

După două luni de negocieri, Figaro a fost dus de acasă...aşa cum a şi venit nepoftit!