Nu mă mai fac doctoriţă...

Nu ştiu dacă v-am povestit despre tataia lui Coca...eu când merg la curte, stau de vorbă cu tataia lui Coca, verzi şi uscate, mai o dictare, mai o joacă, mai una alta...tataia lui Coca face dictări cu mine...i-am zis că vreau sămă fac doctorită, iar el mi-a zis că asta înseamnă să stau cu oameni bătrâni..am zis că nu mai mă fac doctoriţă!

Când am fost la ţară, la bunicul a venit dna doctoră Şuşală.
mamaie Tanţi: şi ea crea să se facă doctoriţă!
eu: nu mă mai fac doctoriţă!
mama: de ce? aşa dintr-o dată?
eu: tatai lui Coca a zis că o să stau mereu cu bătrâni, ca el...şi eu nu vreau aşa!
mama: te faci ce vrei tu! dar să şti că nu sunt doctori doar de oameni bătrâni! tu la ce doctori mergi?şi oameni bătrâni nu sunt şi ei tot oameni?
eu: ba da!
mama: şi eu am vrut să fiu doctor şi uite ce am ajuns!toţi ne răzgândim...

Şi uite aşa se schimbă direcţia în viaţă şi hotărârea mea fără să îţi dai seama...mama ştie pe propria piele, căci şi mama ca orice fetiţă când era mică dorea să se facă doctoriţă...mama mergea mult la dentist, şi din acest motiv dorea să fie stomatolog...insă într-o zi a mers la mamaie Ştefi la servici, era prin clasa a patra...iar colegul ei, dl Petre, a întrebat-o ce vrea să se facă!
mama: stomatolog!
dl Petre: stomatolog?
mama: da!
dl Petre: să stai cu mâna în gura la toţi nespălaţi?
mama: nu m-am gândit la asta!
Dl Petre iubea copiii, era în vârstă, şi nu avea nepoţi...când şefa lui mami era în concediu şi dl Petre îi ţinea locul, toată lumea venea cu copii la serviciu...pe mama o lăsa să bată la maşina de scris, mamaie era disperată când o auzea ţocăninc, dar dumnealui o lăsa...şi azi aşa şi mâine aşa, într-o zi i-a zis: noi avem maşină de scris, avem calculator, mergem în plimbare la bancă,colorăm fişe...tu ca stomatolog ce o să faci decât să stai cu mâna în gura la toată lumea? mai bine te faci economist!
Şi uite aşa a ajuns, prima dată, mama să vrea să se facă economist...