Situaţii vitrege...

Cristi: ai mai vorbit cu I?

Eu: da!

Cristi: ce fac?

Eu. au fost la ţară în weekend.

Cristi: când? că sâmbătă am vorbit cu G şi eram deja plecat cu bicicleta că ar fi mers şi el.

Eu: doar sâmbătă.

Cristi: şi?

Eu: şi au primit o indicaţie precisă de la partea feminină: să nu mai intervină în situaţii vitrege, gen piedut/uitat cheile şi venit S la ei!

Sara: ce sunt situaţile vitrege?

Cristi: plouă afară, bate vântul rău.

Sara: adică femeia aia nu vrea să îi murdărească casa.

Cristi: cam aşa ceva.

Sara: cam aşa ca mami. Să fie totul la locul lui şi aranjat!

Semnat: mama Sarei!

Toni

Sună telefonul fix de la mamaie.

Mamaie: te duci să răspunzi tu Sara? Și cine este îi spui că sun eu înapoi, că acum a venit maică-ta să te ia.

Eu, răspund: a, Toni? Ce faci Toni? Eu plec acasă la mine și te sună mamaie după ce plec eu

Eu, după ce revin în sufragerie: era Toni.

Mama: tu ești Toni cu Toni?

Eu: de ce?

Mama:  Toni este de vârstă cu mamaie, zic.

Eu: tu nu ești Toni cu Toni?

Mama: corect, toată lumea este Toni cu Toni! Doar că pentru mine Toni este Toni de când mă știu.

Eu: și la mine nu la fel? Toni e Toni de când m-am născut eu.

Mama: doar că atunci când m-am născut eu Toni era cred mai tânără decât sunt eu acum.

Eu: Toni era și înainte să mă nasc eu și după, așa că e Toni mereu.

Mama: este o perspectivă la care nu m-am gândit și tu oricum le spui prietenelor bunică-ti cum  vrei și cum îți permit și ele.

Semnat: mama Sarei.

Elena Gură Cască

                Mama își căuta căștile.

                Eu: cred că le-a mâncat pisica.

                Mama: care pisică, că nici nu avem.

                Eu: așa îmi zici și tu mie când nu găsesc ceva....îmi zici că a mâncat pisica. Și mai îmi zici și ”Sara Gură Cască”, eu pot să îți zic acum ”Elena Gură Cască”.

                Mama: poți să îmi zici că și eu acum am fost gură cască din moment ce nu mai știu ce am făcut cu căștile mele.

Semnat: mama Sarei

Flori pentru doamna

Duminică am fost la bunici de la Dridu.

Tataie Marin: tai niște bujori să luați la București?

Mamaie Ștefi: nu, că mi-a trimis și Mioara.

Mama: nu, că uit de iei pe acolo și se scutură, iar sâmbăta viitoare când o să-i găsesc pe jos scuturați o să boscorodesc.

Eu: vreau eu!

Mama: ce să faci cu ei?

Eu: Pentru doamna.

            Mama: ok, dacă vrea Sara.

Așa că la plecare aveam florile în mașină.

Când am ajuns acasă i-am cerut mamei o vază și i-am spus să îmi dea și o fundiță.

Mama a zis că se ocupă ea și întradevăr luni aveam florile pregătite lângă ghiozdan.

Luni seară, mama: i-ai dat doamnei florile?

Eu: da.

Mama: și ce a zis?

Eu: nimic.

Mama: nimic? Când i le-ai dat nu a zis nimic?

Eu: le-am lăsat pe masă, doamna nu era în clasă, și când a venit le-a pus într-o vază.

Mama: și nu știa că sunt de la tine?

Eu: nu.

Mama: păi cum să zică doamna ceva dacă nu știa cui? Tu așa ai văzut că primesc eu flori? Tu așa ai primit flori până acum?

Eu: nu! Dar doamna nu era în clasă când am ajuns eu.

Mama: ok, cum crezi tu. Eu aș fi așteptat să vină și i le-aș fi oferit. Le păstram la mine pe bancă.

Eu: eu trebuia să îmi așez cărțile.

Mama: bine. 

Cineva

                     Mama: ți-ai făcut tema pentru acasă la mamaie?

                Eu: sigur!

                Mama: zici acest sigur că nu s-ar concepe altfel. Surpriză, surpiză, dar ce să vezi că doamna ne-a trimis o fisă părinților pe Facebook.

                Când ajungem acasă, și mai mare surpriza: fișa mă aștepta printată pe birou. Tata se ocupase de acest lucru, care nu este prieten cu Facebook-ul.

                Eu: chiar frumoasă fișa!

                Mama: mă bucur că îți place.

                După un timp, eu: am terminat.

                Mama: ok. Mâine să i-o dai doamnei pentru corectat.

                Eu: o duc acum la ghiozdan.

                A doua zi dimineață, după ce merg și mă așez în bancă, reapar pe hol și îi zic mamei: nu mai am tema, ști tema care trebuia să o arat doamnei?

                Mama: ok, asta este. Este ca și când nu ai făcut-o.

                Eu: de ce?

                Mama: pentru că doamna nu are de unde să știe că tu ai făcut tema, dacă nu o vede.

                Eu: îi zic că o aduc mâine.

                Mama: cum crezi.

                Acasă, seara....tema era pe masă în sufragerie, căci eu m-am oprit să mai lucrez la puzzle și am uitat că trebuie să duc tema în ghiozdan.

                Tata: ai uitat tema acasă?

                Eu: nu, eu am pus-o în ghiozdan.

                Tata: și cine a luat-o din ghiozdan?

                Eu: nu știu, poate cineva?

                Tata: care cineva? Că doar noi suntem în casă.

Sara ”Gură Cască”

Am evoluat de la Sara ”Care Pierde Tot” la Sara ”Gură Cască” pentru că și ”uit tot”.

Eu: uite mi-am găsit  un creion, nu mai sunt Sara ”Gură Cască”.

Mama: unde l-ai găsit?

Eu: Alexandra m-a întrebat dacă nu este creionul meu pentru că scrie pe el ”Sara”.

Mama: să reformăm zic: Alexandra mi-a găsit un creion!

Eu: dar tot nu sunt ”Gură Cască”.

Mama: firește,d acă ai colegi care au grijă de lucurile tale. Alexandra a fost drăguâă că a întrebat, căci putea să nu se implice. Care Alexandra?

Eu: Alexandra Ceaza.

Săptămâna Altfel

Luni am rămas la bunici.

Marți, eu: pot rămâne și azi la bunici?

Mama: de ce?

Eu: dacă tot e școala attfel nu poate să fie și săptămâna altfel?

Mama: uite că nu!

Gimnastică până la 8

Dimineața îmi fac înviorarea. Observă mama că fac fiecare exercițiu până la 8.

Mama: tu faci fiecare exercițiu până la 8?

Eu: da.

Mama: de ce?

Eu: așa fac și la sport.

Mama: nu m-aș fi gândit.

La concursul de șah: locul 4 sau 6?

Sâmbătă am avut concurs de șah, din nou.
De această dată cu copilași din sectorul 1, la școala Uruguay.
După ce s-a afișat tabelul cu  rezultatul final, la runda 5, într-o pauză de joacă cu colegii: pe ce loc am ieșit?
Mama: cred că 6.

După premiere, eu: de ce sunt pe locul șase dacă am trei puncte jumate  și cei care cau luat premiul trei nu au luat premiul trei că sunt pe lcoul trei?
Mama: pentru că pe locul trei au fost doi colegi de-ai tăi cu trei puncte, iar trei puncte jumate ați câștigat trei. Pe tine te cheamă Istrate,  pe un coleg Cristea și pe celălalt Micu. În ordine alfabetică sunteți: Cristea, Istrate și Micu.
Eu: eu cred că am fost pe locul 4.
Tata: important este că ai participat.
Eu: nu am jucat chiar bine.
Mama: eu zic că ai jucat foarte bine.
Eu: chiar crezi?
Mama: da. De ce crezi că nu aș spune ceea ce cred?
Eu: așa.
Mama: nu zici tu că eu îți fac ceea mai multă observație și te cert cel mai mult?
Eu: ba da!
Mama: îți dai seama că și acum ți-aș spune.