Să o trag de nas pe Nicole

Eu: Nicole era prietena mea şi acum s-a făcut rea şi nu mai este prietena mea!
Mama: bine! de ce?
Eu: mă ciupeste, şi mă doare!
Mama: şi tu ce faci?
Eu: o cert!
Mama: şi ea te mai ciupeşte altă dată?
Eu: da!
Mama: trage-o de nas!
Eu: nu, o ciupesc!
Mama: nu, nu! Nu răspunde la fel…trage-o de nas! Vei vedea ce reacţie va avea!
Eu: ce reacţie?
Mama: o sa vezi
Eu: tu ai tras pe cineva de nas?
Mama: nu te trag pe tine?
Eu: fără mine, pe cineva aşa…ca mine pe Nicole
Mama: da, chiar şi pe unul dintre şefii mei!
Eu: da? pe cine?
Mama: da! pe actualul domn depuntat Bogdan, cel ce îl vezi pe afişe pe aici pe stradă…întâmplător, a fost o vreme şeful meu
Eu: şi ce a zis?
Mama: nimic! A fost surprins de reacţia mea, ca şi ceilalţi care erau prezenşi…m-am enervat pur şi simplu şi m-am înfipt în nasul lui! Când s-a dezmeticit m-a întrebat doar “ce faci domne?” iar eu i-am zis doar “dacă mă enervezi!”
Eu: poate şi Nicole va fi surprinsă!
Mama: eu aşa cred că va fi, dar acum să nu exagerezi şi să o tragi de nas toată ziua! Că eu îmi făcusem un obicei pentru unii oameni.
Eu: pentru şeful tău?
Mama: nu!
Eu: de ce nu?
Mama: că oricum mamaie ta Ştefi când a auzit că l-am tras de nas pe Bogdan, m-a întrebat “ce te făceai dacă te pocnea şi el?”, iar eu am întrebat “cum să mă pocnească?”, şi mamaie mi-a zis “uite aşa bine cum l-ai tras şi tu de nas!”…şi aşa este, cum eu am fost imprevizibilă şi el putea reacţiona la un moment dat tot imprevizibil.
Eu: bine, văd eu cum fac cu Nicole!