Vis de şoricel

Micul şoricel, Codiţă,
E abia la grădiniţă.

Ieri, era cam supărat,
Că-un motan l-a alergat

Şi era mai-mai să-l prindă,
De nu se-ascundea în tindă.

Şoricelul s-a gândit
Cât ar fi de fericit,

De i-ar creşte aripioare,
Pentru a putea să zboare.

Ar fi încântat nespus,
I-ar privi pe toţi de sus,

Ar fura, din zbor, brânzica
Şi ar umili pisica.

Nu s-ar teme de capcane
Şi s-ar ţine de şicane.

*

Astăzi, când, la grădiniţă,
A fost întrebat Codiţă

Ce vrea să devină-n viaţă,
A făcut un pas în faţă:

\"M-am gândit ce-o să mă fac:
Vreau să fiu... un liliac!\"