La concursul de șah: locul 4 sau 6?

Sâmbătă am avut concurs de șah, din nou.
De această dată cu copilași din sectorul 1, la școala Uruguay.
După ce s-a afișat tabelul cu  rezultatul final, la runda 5, într-o pauză de joacă cu colegii: pe ce loc am ieșit?
Mama: cred că 6.

După premiere, eu: de ce sunt pe locul șase dacă am trei puncte jumate  și cei care cau luat premiul trei nu au luat premiul trei că sunt pe lcoul trei?
Mama: pentru că pe locul trei au fost doi colegi de-ai tăi cu trei puncte, iar trei puncte jumate ați câștigat trei. Pe tine te cheamă Istrate,  pe un coleg Cristea și pe celălalt Micu. În ordine alfabetică sunteți: Cristea, Istrate și Micu.
Eu: eu cred că am fost pe locul 4.
Tata: important este că ai participat.
Eu: nu am jucat chiar bine.
Mama: eu zic că ai jucat foarte bine.
Eu: chiar crezi?
Mama: da. De ce crezi că nu aș spune ceea ce cred?
Eu: așa.
Mama: nu zici tu că eu îți fac ceea mai multă observație și te cert cel mai mult?
Eu: ba da!
Mama: îți dai seama că și acum ți-aș spune.

Un șah cu nașul

Deschide mama casoleta mea de mâncare de la școală și ce credeți că găsește? Ciocolată.

Mama: de unde ai ciocolată?

Eu: de unde crezi? Azi a fost nașul Măluțan la noi și mi-a luat o Heidi. Îl ști pe nașul cu ciocolata.

Mama: și nu s-a putut abține să îți aducă ciocolată?

Eu: se pare că nu. Dar mâine mă duc eu la el!

Mama: ce să cauți, tot ciocolată?

Eu: să joc șah. Dacă aveam șahul azi la mine, jucam azi, dar dacă nu l-am avut mă duc eu la el. Doar nu poate să vină doar el la mine, așa în fiecare zi …

Mama: nu cred că e acasă.

Eu: de unde ști?

Mama: nașul seamănă cu tataie. Le stă bine în plimbare. A venit și cu cățelul?

Eu: nu! L-a lăsat acasă. Dar să ști că mie îmi place de el și cu cățel și fără cățel.

Mama: te cred și eu, dacă îți ia ciocolată.

Eu: nu. Îmi place că vorbește mult, așa ca mine. 

Desene animate, la bunici

Intră mama în casă.

Mama: Bună.Ce faceți?

Tata: Bună.

Mama: Și Sara pe unde se ascunde iar?

Tata: La ea în cameră.

Mama: Ce faci Sara? Ce prostie ai făcut de este atâta liniște?

Tata: s-a dat de gol că s-a uitat la desene la bunici. Zice că are treabă la ea în cameră ca să nu îi mai pun întrebări.

Eu: să ști că te aud!

Liniște…peste un timp îmi fac apariția.

Mama: ce faci fată? Te-ai uitat la desene?

Eu: da!

Mama: de unde ai avut desene la televizor?

Eu: a găsit tataie canalul.

Mama: deci așa face tatai!. Dar nu am convenit că tataie nu știe să găsească canalul?

Eu: poate a învățat de la cineva mai tânăr.

Mama: și temele le-ai făcut azi?

Eu: da!

Mama: cred că te trimit și pe tine și pe tataie la afterschool și veniți amundoi cu temele făcute.

Eu: tataie nu are bancă!

Mama: stă la catedră.

Eu: acolo stă doamna! Ce el e doamna?

Mama: nu e doamna! dar dacă nu are unde să stea și nu se poate abține să facă prosti! poate că de doamna ascultați amundoi.

Am pierdut eșarfa, din nou

Miercuri dimineață, mama: fără eșarfă azi?

Eu: era în ghiozdan.

Mama: în ghiozdan nu este. Cred că ai piedut-o.

Eu: te duci la doamna și o rogi să îmi mai dea o eșarfă.

Mama: da, cum să nu? Ar fi culmea. Nu a trecut o lună de când ne-a ajutat și eu iar mă duc că ai pierdut eșarfa. Asta este, ”Sara care pierde tot” nu mai ai eșarfă până la anul când comandăm patru ca să știm o treabă.

Tata: tataie mi-a zis și mie că e în ghiozdan, când m-a sunat că a lăsat-o la șah.

Mama: atunci e clară treaba. Eu din ghiozdan am aruncat o pungă în care trebuia să fie adidași de la sport, dar am crezut că e goală. Dacă tataie a pus eșarfa în aceea pungă…eșarfa este fix la ghenă.

Eu: deci tu ai pierdut eșarfa, nu eu! Tu ești pierde tot acum! Ai văzut că nu am pierdut-o eu? De ce mi-ai aruncat punga din ghiozdan?

Mama: pentru că am crezut că e goală. Așa pot să te întreb și eu de ce punga era goală și nu aveai adidași în pungă? Drept urmare eu nu mai umblu la tine în ghiozdan, de acum.

Eu: de ce?

Mama: ca să nu mai pierd lucruri.

Miercuri seară s-a elucidate misterul.

Când a venit tata să mă ia la dans, unde credeți că era eșarfa? ÎN GHIOZDAN!

Cum a ajuns acolo? Marți când tataie m-a lăsat la șah, a pus eșarfa în căciulă, și căciula în ghiozdan.

Când am plecat de la șah, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când am ajuns acasă nu am scos eșarfa din căciulă și nici nu am sesizat prezența ei.

Miercuri dimineață, după toată discuția depre eșarfă, mi-am pus căciula cu eșarfa în cap. Când m-a luat de la școală ce credeați că atârna de sub căciula mea? Da, eșarfa!

Și dorm oriunde...

Eu: astăzi am dormit!

Mama: Unde, la Lidl?

Eu: să îți explic. După ce m-a luat de la școală am mers la Lidl, și mi s-a făcut somn. M-am urcat în căruțul de cumpărături și am adormit, dar am dormit și acasă.

Mama: cum fată să dormi în căruțul de cumpărături? Și mamaie unde a pus cumpărăturile?

Eu: Dacă mi-a fost somn, ce vrei? Mamaie a pus cumpărăturile lângă mine.

Surpriză de 8 Martie

Chiar dacă cu întârziere, vă arăt și eu ce cadou am pregătit pentru mama de 8 Martie.

Eu am lipsit oe 6 martie și pe 9 martie, dar doamna a avut grijă să ajungă cadoul și la mama..căci eu cam uitasem! Noroc cu doamna!

Mama a fost foarte încântată, chiar surprinsă, se aștepta să îi fac o surpriză la școală dar nu chiar așa....și a aflat că a fost un pic și implicarea tăticilor, care a făcut surpriza și mai frumoasă.

O diplomă

 O felicitare cu poza mea în interior

O floare colorată

 O partitură muzicală, cu o dedicație

De ce fac eu la şcoală limbă străină?

Luni dimineaţa, la micul dejun, tata: azi ai germane. Din ce am repertat aseară ai reţinut ceva?

Eu: pisică e caţe. De ce fac eu la şcoală limbă străină?

Tata: că e foarte important să vorbeşti o limbă străină, iar la şcoală te ajută să înveţi.

Eu: de ce?

Tata: uite patronul meu este grec şi eu nu ştiu gracă, el nu ştie română, dar şi eu şi el ştim engleză. Şi eu când vorbesc cu el, vorbesc în engleză.

Eu:  şi el cu tine tot în engleză vorbeşte?

Tata: da. Dacă şti o limbă străină te descurci mai uşor. Sharp nu este o companie românească.

Eu: asta ştiu.

Tata: şi când vorbesc cu alţi colegi din alte ţări, tot în engleză vorbesc. Pentru cine ştie germană e şi mai bine.

Eu: de ce e și mai bine?

Tata: engleza este o limbă mai cunoscută decât germana, iar cei care știu germană se pot angaja mai ușor.

Eu: totuși la germană și engleză e mai greu ca la română că se scrie cumva și se citește altcumva.

Zero – număr par sau impar

Aveam un exercițiu în cartea verde de exerciții din timpul săptămâni.

În exercițiu ar fi trebuit să completez șirul de numere pare, dar trebuia să îl includ și pe zero.

Eu: mami zero e număr par?

Mama: eu zic că da.

Eu:  tati poți să îl întrebi și pe google?

Tata: zero este număr par!

Claudiu m-a învățat să fac avioane

Eu: vrei să îți fac un avion?

Mama: ști să faci un avion?

Eu: da, m-am învățat de la Claudiu. Ști când am fost să îmi faci tort de ziua mea, acolo la cofetărie ne-am întâlnit cu o doamna. Băiatul ei este Claudiu, colegul meu.

Mama: Ce să vezi fată, că știam de atunci că tu și Claudiu sunteți colegi. Nu mi-a zis mama lui? Ai uitat?

Eu: da, ți-a zis! Dar nu ți-a zis că mă învață să fac avioane.

Mama: se putea să nu adaugi tu ceva?

Eu: nu!

Sara ”care pierde tot”

În ultima lună și jumătate nu se știe ce se întâmplă cu mine dar sunt distrată rău.

Dacă există o zi în care să nu pierd ceva, deja a devenit o minune.

Am pierdut până și eșarfa de la uniformă dar m-a salvat doamna că mi-a făcut rost de o altă eșarfă...am recunoscut în felul meu că nu trebuia să pierd eșarfa și m-am oferit să o plătesc eu.

Însă marți am plecat cu 20 de creioane la școală și m-am întors cu 14...mai pierdeam eu creioane dar nici chiar 6 într-o singură zi.

Mama s-a supărat rău și mi-a zis: Sara o să te strig de acum cu ”Sara care pierde tot”.

Eu: de ce? Nu ți se pare că am suficiente nume?

Tata: va fi mai mult ca un renume.

Eu: cum adică?

Tata: adică cum lui Ștefan cel Mare i s-a spus ”cel Mare” chiar dacă el nu era înalt, lui Mircea cel Bătrân i s-a spus ”cel Bătrân” pentru că a domnit mult, lui Mihai Viteazu i s-a spus Viteaz că așa era, ție îți va fi renumele de ”pierde tot”.

Eu: Mircea cel Bătrân era tot atât de bătrân ca bunicul?

Mama: nu mai schimba  subiectul.

Eu: prefer ”Sara care uită tot”

Mama: nu se potrivește căci ceea ce vrei nu uiți!

În weekend avem plan de etichetare a creioanelor...să vedem ce efect are și această metodă.

Felicitări cu mesaj

De mărțișor am oferit și câteva felicitări.

Prima felicitare am oferit-o Talidei.

A fost ceva de genul: am ales felicitarea, mama mi-a zis să am răbdare să scriu și o urare, am dispărut la mine în cameră și am apărut cu felicitarea scrisă și am oferit-o Talidei, care a fost tare emoționată chiar dacă mesajul se termina cu ”Un an fericit”.

Mama mi-a zis că de mărțișor se zice ”o primăvară frumoasă”, că ”un an fericit” este pentru Anul Nou.

Tot mama mi-a spus să scriu ce mesaj simt eu și pe următoarele felicitări, însă am ținut cont și am  început cu mesajul ”O primăvară frumoasă”.

Următoarea felicitare a fost pentru doamna profesoară Anca, cu mesajul ”O primăvară frumoasă și liniștită și bucuroasă”.

Mama citind mesajul: bine, bine, înțeleg că îi dorești o primăvară frumoasă și bucuroasă, dar liniștită?

Eu: adică sper ca noi să nu mai face așa gălăgie. Doamnei nu îi place gălăgia și noi cam facem cam multă gălăgie.

 Mama: am înțeles. Cui îi place gălăgia?

 Eu: cred că nouă, dacă facem atâta gălăgie.

Eveniment ARCUB: ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI

În acest weekend ARCUB organizează evenimentul numit ”ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI”.
La acest atelier pot participa copilași între 3 ani și 7 ani.
Mai multe detalii puteți afla la ”ROCHIȚA VESELĂ - LABORATOR DE CREAȚIE ȘI DIVERTISMENT PENTRU CEI MICI”.

Eu nu voi putea participa chiar dacă îmi doream, pentru că noaptea trecută am făcut febră....așa să îmi iau revanșa că în această iarnă nu am avut nici un fel de probleme.

Îmi trebuie un avocat

Mie îmi trebuie un avocat.

Când vin de la şcoală, firma de la cablu întrerupe cablul şi eu nu mă mai pot uita la desene până nu dorm….în unele zile a mai mers, că a mai vorbit tataie cu ei, dar mamaie zice că s-a dat o lege: “copii trebuie să doarmă după ce vin de la şcoală, ca să crească mari”

Eu: cine a dat legea?

Mamaie: Iohanis.

Eu: trebuie să vorbim cu un avocat să discute avocatul cu ei şi să dea drumul la desene la televizor şi la calculator.

Mai târziu am fost tare tristă să aud, de la tata, că aleşii au imunitate şi nu am ce să fac cu avocatul.

La mine somnul a fost mereu o problemă: dorm  când îmi este somn, în orice condiţii.

Mama a hotărât să nu se mai întrerupă cablul și evident că a doua zi am stat numai la desene, iar tata s-a ținut de cuvânt și mi-a șters desenele.

A doua zi, tot eu: crezi că dacă mi-a șters desenele nu am avut la ce să mă uit?

Mama: la ce te-ai uitat?

Eu: la patinaj artistic!

Mama: până mâine seară te gândești și îmi spui dacă rămâi la after school de luni, vorbim și cu tati și vedem ce zice și el.

Tata: eu sunt de acord!

Eu: bine mă gândesc, dar acolo se mănâncă mazăre și mămăligă și nu dorm la prânz.

Mama: nu se mănâncă doar mazăre și mămăligă, și tu oricum ai decis să nu mai mănânci așa că nu contează ce se mănâncă, iar de dormit la prânz oricum tu nu vrei să dormi. Așa că nu văd care e problema, măcar faci temele. Tu decizi ce vrei dar măcar ai temele făcute.

Am decis: nu vreau să merg la after school.

Concurs de șah - etapa a doua a

Sâmbătă, 28 februarie, am avut continuarea consursului de șah început în 21 februarie.

Am luat locul III – eu dezamăgită, restul mulțumiți.

Mama: chiar nu înțeleg de ce ești dezamăgită.

Eu: eu sunt obișnuită să iau locul întâi sau doi la concursuri, nu locul trei.

Mama: dacă mai exersezi poți să iei alt loc, dar important este că ai luat un  premiu având în vedere de când joci tu șah. Din șah eu îmi doresc doar să înveți să ai răbdare și să gândești în perspectivă.

Eu: ce crezi că va zice domnul Barbălată?

Mama: că este mândru de tine.

Toată lumea a fost mândră de mine! Gabi deși promisese că nu se joacă cu mine că nu am dormit atâtea zile câte discutasem și deși nu era foarte bine cu sănătatea, s-a jucat cu mine și șah.

Pe 14 martie am iar concurs de șah.

Surpriză de la doamna

Eu: am primit multe mărțișoare pentru ziua mărțișorului.
Mama: și te bucuri?
Eu: da!
Mama: le-ai mulțumit și i-ai pupat pe cei care ți-au oferit mărțișoare?
Eu: de mulțumit le-am mulțumit, de pupat nu pe toți...uneori am uitat. Am avut și o surpriză, ști care?
Mama: nu, care?
Eu: că și doamna ne-a dat mărțișor. Uite! Trebuie să o legăm în prima creangă înflorită.
Mama: ok! i-ai dat doamnei un pupic?
Eu: nu, dar i-am mulțumit. O să o păstrez până înflorește un pom.
Mama: și restul mărțișoarelor de la cine le-ai primit?
Eu: de la colegi mei.
Mama: care de la cine le-ai primit?
Eu: tu nu vezi că sunt o pungă, de unde să știu eu pe care de la ce coleg l-am primit?
Mama:ok!

Ziua mărțișorului

Am și eu o problemă: dacă în ziua mărțișorului începe primăvara de ce doar fetele să primească mărțișoare? Începe primăvara doar pentru fete?

Așadar, când am fost la cumpărături cu mamaie și tataie am luat mărțișor și pentru tata.

Mărțișor pentru mama

Vineri seară, eu: vrei să îți arăt surpriza de mărțișor?

Mama: dacă vrei tu. Eu am răbdare până de mărțișor.

Eu: bine, aștepăm până de mărțișor.

Sâmbătă în drum spre concursul de șah, eu: ți-am zis că am o surpriză pentru tine de mărțișor. Când ajungem acasă vrei să ți-o arăt?

Mama: pot să aștept și până mâine. Eu mă bucur că te-ai găndit să îmi faci o surpriză.

Eu: nu eu m-am găndit! Doamna s-a gândit.

Mama: atunci îi mulțumesc și doamnei și ție!

Eu: de ce și mie dacă doamna a venit cu ideea?

Mama: pentru că doamna a venit cu ideea și te-a ajutat, iar tu ai acceptat ideea doamnei și ai lucrat să îmi faci o surpriză.

Duminică, eu: astăzi este ziua mărțișorului?

Mama: da!

Eu: îți aduc surpriza mea.

Mama: cât de frumos este! Foarte deosebit! De unde ai avut și punguță și plic și inimioară?

Eu: punguța și plicul mi le-a dat doamna, și ne-a scris data pe tablă și noi am scris pe pliculeț.

Mama: super! Și prezentare dar și mărțișorul, nu a mai văzut un astfel de model.

Eu: inima din mijloc este din lut.

                 

Concurs de şah

Sâmbătă am avut concurs la şah.

Am fost un pic dezamăgită că am câştigat doar două meciuri din cinci.

Mama: de ce eşti tristă?

Eu: am câştigat doar două runde.

Mama: aşa şi? Eu sunt chiar mândră.

Eu: trebuia să fi mândră dacă câştigam cinci.

Mama: ba eu sunt mândră şi pentru două, că tu nu joci de mult timp şah şi faci şi alte activităţi. Eu cred că ai făcut foarte bine.

Eu: şi domnul Barbălată îmi zice la fel.

Tata: mai exersezi şi o să faci mai bine altă dată.

Sâmbătă a fost şi ziua portilor deschise la mine în şcoală, iar cei de laPrieteni tăi făceau jucării din baloane.

Eu am primit un căţel, care în timp ce mă jucam cu el a rămas fără o parte din cap….evident că m-am dus să mi-l repare domişoara care l-a făcut şi m-am împrietenit cu ea.

Am vorbit cu ea şi mi-a zis că probabil ne vedem şi în săptămâna “Altfel”.  

Biletul din penar

Într-o seară m-a pus mama să iau o hârtie în formă de fluture şi să scriu

“Teme Creioane” ca să îmi aminteasc să îmi iau temele acasă zilnic şi să strâng creioanele.

Peste câteva zile, mama: te ajută biletul din penar?

Eu: da, îmi aminteşte.

Mama: o să îi mulţumesc Dorianei pentru idee.

Eu: care Doriana?

Mama: o mai şti minte pe doamna cu care ne-am întâlnit la LibrariaBastilia, la spectacolul cu Frozen?

Eu: da, de fapt era “Aventuri în Regatul de Gheaţă”

Mama: exact. Ea mi-a dat idea. Aşa face şi ea cu fata ei.

Eu: da, să îi mulţumeşti.

Mi-am scos dințișorul la sport

Ajung acasă și o sun pe mama.

Eu: mi-am scos dințișorul.

Mama: cum?

Eu: la ora de sport, când stăteam la rând să fac un exercițiu am început să clatin de dinte și Mara când s-a întors mi-a dat cu cotul peste mână.

Mama: și atunci ți-ai scos dintele?

Eu: nu, atunci a rămas înțepenit așa cumva. Am mai mișcat și a căzut în gură și l-am scuipat.

Mama: unde l-ai scuipat?

Eu: în mână.

Mama: şi doamna de sport ce a zis?

Eu: să mă duc la cabinetul stomatologic. Şi am fost cu Corina şi Giulia. Şi mi-a pus doamna de la cabinet ceva aşa să ţin la dinte.

Mama: ok, dar pe mâini erai spălată când ai scos dinţişorul?

Eu: am crezut că eşti fericită că am scos dinţişorul singură.

Mama: sunt! Dar să nu mai bagi mâna în gură nespălată.

Vineri – ziua mea preferată la școală

Din prima vineri de după vacanță am început să organizăm un concurs și un experiment.

La primul concurs am luat premiul I, adică cel mai mare punctaj din clasă…aştept rezultatul şi la al doilea concurs.

Cum am ajuns acasă am sunat-o și pe mama dar și pe tata….am fost tare mândră că doamna i-a spus lui tataie.

Mama: și ți-a spus și ție doamna că ai luat premiul întâi?

Eu: da.

Mama: când?

Eu: dimineață, după ce am venit la școală. Şi i-a spus şi lui tataie.

Mama: și tu ce i-ai zis doamnei?

Eu: că sunt fericită! Dar Darius mi-a zis că doamna mi-a dat mie premiul că sunt ceea mai mica din clasă.

Tata: ce legătură are?

Mama: și tu ce crezi?

Eu: eu cred că am făcut bine, nu că sunt ceea mai mică din clasă.

Mama: și eu cred tot așa. Și nu contează ce zic alți, contează ce simți tu.

Luni dimineaţă, doamna a întrebat-o pe mama dacă i-am spus că am luat cel mai mare punctaj din clasă şi că tema concursului a fost logică-matematică.

Așadar, de când am revenit din vacanță, vinerea este ziua mea prefereată la școală.

“ Cei șapte ani de acasă. Codul bunelor maniere”, de Michiela Poenaru

Cu ajutorul doamnei profesoare am descoperit cartea “ Cei șapte ani de acasa. Codul bunelor maniere”, de Michiela Poenaru.

Daca doriți versiunea e-book , o puteti descărca de aici. 

Cărtureşti: Săptămâna PSI pentru părinţi

În perioada 23.feb.2015-27.feb.2015, se desfăşoară "Săptămâna PSI pentru părinţi".
Pentru Bucureşti, locaţia este Libraria Cărtureşti Verona.
Detalii despre program găsiţi aici.

Eu sunt neutră

Tata: Frozen s-a inspirat din Crăiasa Zăpezilor.

Mama: nu îmi place Crăiasa.

Tata: de ce?

Mama: pur și simplu mi se pare horror.

Eu: eu sunt neutră.

Mama: ce înseamnă neutră?

Eu: nici îmi place și nici nu îmi place.

Mama: da, cam așa.

De ce nu în blugi?

La masa de seară, când ne mai povestim și noi.

Tata: azi a venit  cineva de la Samsung la o discuție.

Mama: și tocmai astăzi te-ai dus și tu în blugi.

Tata: și el era tot în blugi.

Eu: de ce nu în blugi?

Mama: nu este o ținută tocmai prezentabilă.

Eu: și de ce nu este tocmai prezentabilă?

Tata: depinde despre ce este discuția. Dacă discuția ține de lucruri personale și este mai între prieteni te îmbraci cum dorești, dacă discuția implică compania la care lucrezi este bine să te duci îmbrăcat după anumite reguli.

Eu: am înțeles cum e și cu prezentabil.