Verde la dans!

Vineri am avut iarăşi o zi plină...în prima parte a zilei am stat cu mamaie Ştefi, iar după amiază i-am făcut o vizită doamnei doctor Cioltoş.
Cum e mare coadă mereu la ea la cabinet şi eu nu suport să stau după nimeni, mami stăte cu ochi pe mine ca pe butelie căci mă duceam la cabinet şi băteam cu mâna în uşă, să ştie doamna doctor că am venit!
În cele din urmă m-a văzut şi pe mine doamna doctor şi mi-a zis că pot să mă apuc de dans căci am picioarele perfecte şi calc perfect...de parcă îi povestise mami că eu cum aud o melodie care îmi place mă apuc de dans..mai ales melodiile lui Smiley îmi plac la nebunie! De fapt mă pot declara fan Smiley!

Umeraşele mele!

Ca să mai bifez o năzbâtie, joi am călcat cu mami, adică eu îi dau hainele la mână...şi cum hăinuţele mele sunt mereu pe umeraşe, de această dată am avut grijă şi am aruncat umeraşele în spatele pătuţului meu!
păi de ce eu să îmi usuc hăinuţele pe umeraşe, şi ei nu? Să fiu şi eu ca ei...acum vor scoate umeraşele de acolo doar când vor muta pătuţul! Asta este....când a văzut mami ce era să îmi mai facă şi să îmi mai zică?

Să pape şi reşoul!

Aşa cum bine ştiaţi, miercuri mami şi mamaie trebuia să se ducă la Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale, şi am fost la bunici în Crângaşi...o parte din zi mamaie şi tataie au fost să facă aprovizioarea de iarnă şi am rămas în casă doar cu mami.
Ei bine mami la un moment dat s-a dus la toaletă şi ea, căci nu are scutec ca mine...timp în care eu ce era să fac? Cum la mamaie găsesc mereu ceva de ronţăit, m-am urcat pe scaun şi am dat peste castronul de biscuiţi, fix pe masă...şi cum era să mănânc doar eu? Aşa că am hrănit şi un reşou, care era pitit în spatele biblioteci.
Când a venit mami, în toată sufrageria era numai praf de biscuiţi...în cele 5 minute cât a lipsit am fost tare productivă...mai încolo a văzut ea şi faza cu reşoul.
Când au venit mamai şi tataie, mami i-a zis lui tataie că pentru a nu se plictisi cât timp rămâne cu mine să scoată biscuiţi din reşou, căci cine ştie când avem nevoie de el...asta ca să numai zică tataie că eu sunt cea mai cuminte fată, şi mami exagerează...na. să cureţe şi el după mine!
Mamaie şi mami au stat la Taxe şi Impozite mai bine de 3 ore, timp în care mami credea că mamaie va face infarct..căci acolo toată lumea dă vina unul pe altul, nimeni nu a greşit, nimeni nu vrea să verifice, dar Străbuna e datoare....şi mai mult ultima persoană la care au fost trimise a început să ţipe ca disperata, ca să nu zicem altfel, că mamaie şi mami vor să păcălească statul, să fure Administraţia Financiară, că ea nu verifică nimic căci dacă în calculator apare neplătit ce o interesează pe ea că ele au chitanţă doveditoare cu plata! Mamaie s-a enervat şi mai rău şi au ajuns în faţa şefei de acolo, căci altfel nu se mai putea...căreia mamai şi mami i-au zis că plătesc cât li se cere, dar înainte să se facă verificarea şi să li se explice de ce au atât de mult de plată cumulat pe ultimii 5 ani, când ele au toate citanţele pe aceşti ultimi ani...acum doamna uitându-se în fugă peste acte a recunoscut că este o eroare şi pe la ei care trebuie remediată, şi că s-a făcut o încurcătură probabil cu un frate de-al Străbunei...acum să ne fie cu iertare, dar fratele Străbunei e decedat şi el, şi de ce să nu plătească moştenitori lui?
Când au ajuns acasă o altă surpriză...tataie mă lăsase să fac ce am vrut, şi în toată casa erau împrăştiate numai jucării...

Comorile Pământului!

Mami vroia să îmi colecţioneze publicaşia "Comorile Pământului", dar cum primul număr a fost la promoţie nu s-a găsit...al doilea număr, cu cutiuţa nu l-am găsit...dar ne-a salvat finuţa Cristina! Ni le-a cumpărat ea de la Urziceni şi îi mulţumim! Deja aşteptăm apariţia numărului 5....
Aşa că suntem colecţionari pe pietre...tati crede că dacă ar auzi Străbunul că noi dăm bani pe pietre, ne-ar aduna el o roabă din curte!

Trăim în România...

...şi asta ne ocupă tot timpul, aşa zice un fost coleg de facultate al lui mami! Însă noi am rectifica cu "Trăim în România şi asta ne omoară!".
Să vă explicăm de ce? Cred că ştiţi prea bine dar totuşi să facem un scurt rezumat cu exemplul Serviciului Public pentru Finanţe Publice Locale.
A decedat Străbuna şi i-a lăsat un testament pentru moştenire lui mami...ca să se poate dezbate succesiunea aveau nevoie de un certificat fiscal de la Finanţe Publice Locale, şi acum începe distracţia! Şi să o luăm pe paşi:
1. Merg mami şi mamaie Ştefi, împreună cu mine, să facă demersurile pentru acest certificat...acum mamaie Ştefi este şi ea co-propietar la bunurile Străbunei după Străbunul...ei bine doamna de la ghişeu a zis că dacă nu au şi testamentul după ele nu poate să îi elibereze certificatul fiscal.
2. Merg mami şi mamaie Ştefi, împreună cu mine, cu toate actele după ele...dar doamna de la ghişeu zice că: Străbuna în afară de casă, şi terenul dobândit prin cumpărare cu Străbunul, mai are împreună cu fraţi ei cota de 1/6 din diferite suprafeţe...şi chiar dacă noi acasă aveam chitanţă doveditoare că Străbuna are achitat şi acele suprafeţe la zi, iete că nu aveam la noi..aşa că au plecat fără certificat fiscal!
3. Merg din nou mami cu mamaie Ştefi, eu am rămas acasă cu tataie Adrian, dar merg şi Cristi, vărului lui mamaie care e de-o vârstă cu mami, dar şi Mioara..adică convocare de familie....evident că de această dată mami şi-a făcut o geantă cu acte cu care umblă acum mereu după ea (originale şi copii)....îşi ia mami certificat fiscal pentru casă şi terenul cumpărat, dar pentru moştenirea Străbunei nu se poate, căci nu toţi au plătite taxele şi impozitele...şi acum mamaie Ştefi ce să facă să plătească ea pentru toţi? Dar culmea este că Mioara şi Cristi au chitanţele, ca şi noi, şi apar cu taxele neplătite! Merg şi lasă chitanţele doveditoare la o doamnă de la un ghişeu, care ne zice că ne va suna ea...mami nu agrează termenul asta cu "vă sunăm noi!", aşa că dicută cu toţi şi hotărărsc să facă şi o cerere scrisă! Acum doamna de la ghişeu aude că ei vor să facă cerere scrisă şi vine şi le zice că "Vă pun actele în braţe dacă îmi faceţi scris, să vă descurcaţi!". Acum mami simte că îi urcă sângele la cap şi e mai hotărâtă să facă scris...a scris Cristi 3 cereri, că ba nu era bine nu ştiu ce termen sau nu ştiu ce formulare! Au lăsat copii după fiecare chitanţă, urmând să se prezinte la termenul de pe numărul de înregistrate: 14.10.2010. Noroc că a fost şi Cristi cu mami, căci mami de nervi intrase în standby şi nu se mai putea concentra şi certa cu doamnele...însă el avea pachetul cu tupeu la el, şi le cam punea la punct.
4. Merg mami şi mamaie Ştefi la notariat şi lasă actele la lucrat, urmând să se prezinte cu doi martori care să declare că mami este nepoata Străbunei şi care să nu fie rude şi să o cunoască pe Străbuna mai mult de 10 ani, şi ne programează pentru miercuri.
5. Miercuri merg mami, mamaie Ştefi împreună cu Coca şi tanti Pica, declară ce le întreabă notăriţa şi ne programează pentru miercurea viitoare la ridicat actele....evident că o pune şi pe mamaie să dea declaraţie că este deacord cu testamentul...şi doamna notar precizează că trebuie adusă şi documentaţia pentru acţiunile deţinute de Străbuna.
6. Începe alergătura pentru actele de acţiuni: se duce mamaie la Depozitarul Central să ia hârtia doveditoare, dar numai pentru SIFuri, căci pentru întreprinderea la care a băgat Străbuna acţiunile (IMSAT) trebuie altă plimbare...şi de aici o trimit la Camera de Comerţ de la Podul Mărăşeşti...dar nici aici nu e bine, şi o trimit la Registrul Comerţului de pe la Piaţa Munci..şi căutând mami pe net află că de fapt Registrul Comerţui este în altă parte...ajunge mamaie aici, dar nici de aici nu se dă hârtia...ci chiar de la IMSAT! După câteva căutări pe net şi telefoane aflăm unde este acestz IMSAT...ajunge mamaie şi la IMSAT, şi aici doamna care se ocupă este în concediu trei săptămâni şi nu îi ţine nimeni locul...dar va veni luni puţin aşa!
7. Luni sunăm la IMSAT, aflăm că doamna care dă hârtia este...se duce mamaie şi ia hârtia.
8. Revenim miercuri la notariat...care notariat stă să verifice autenticitatea testamentului, căci până atunci au dormit şi aştia...şi chiar dacă testamentul era făcut tot la ei, au datoria să verifice dacă nu a fost anulat în altă parte! După amiază am mers şi eu la notariat...şi când sunt actele gata, surpriză: acasă mami a verijicat actele şi erau greşite hotărârile judecătoreşti din actul notarial...fuga înapoi la notariat pentru rectifcare!
9. Ne întoarcem iar la taxe şi impozite, căci mami şi mamaie corecte vor să plătească impozitul şi să facă modificarea de rol...dar nu e aşa simplu...depun cerere şi primesc termen pe 14.10.2010...acelaşi termen ca cel pentru toţi moştenitori!
10. Pe 14.10, pentru a cincia oara la Taxe Locale semnează condica mami şi mamaie...şi află că doamna de la ghişeu nu a avut timp să rezolve nici o problemă...că e tare greu să faci nişte calcule şi să schimbi din Pană în Istrate! Cât depre problema cu toţi moştenitorii nici atât! Dar promite solemn că pe data de 20.10 este gata!
11. Ieri a sunat mami să vadă dacă bate drumul sau nu azi...doamna foarte ofuscată: că ce o mai sun, nu a zis că e gata azi?
Aşa că azi o să stau cu tataie, şi mami şi mamaie fac iar o plimbărică la Taxe...şi uraţi-le baftă, căci cred eu că se lasă cu scandal!
Vă mai ţinem la curent cu ce se întâmplă...

S-a pierdut Măriuca!

Nu ştiţi cine este Măriuca?
Mioara, verişoara lui mamaie Ştefi, este polivalentă, adică merge şi face cumpărături de la Plaza România, dar are şi o turmă de căpriţe şi iezişori.
Joia trecută s-a dus cu căpriţele la păscut Şerban, soţul ei, şi a pierdut patru iezişori, printre care şi Măriuca...şi ne sună Mioara să ne întrebe ce scrie la ea la horoscop, şi până să se dumirească mami ce vrea, Mioara a găsit singură un ziar şi a citit şi scria că îi merge prost cu familia şi prieteni...şi cum căpriţele sunt cele mai bune prietene ale ei, era convinsă că le-a pierdut!
Dar până la urmă le-a găsit! Şi nici nu ştiţi unde era Măriuca! Aproape de casa lor este o staţie ITP, ei bine era acolo....voia şi ea să îşi ia viză de circulaţie pe străzi probabil!
Acum eu s-ar putea să fiu tare încântată când am să cresc de Măriuca, căci mami când era mică îi cam plăcea să meargă la păscut cu oile...Străbuna avea un cumătru care avea stână, iar mami fugea de acasă să ducă oile la păscut...şi cum aşchia nu sare departe de trunchi, s-ar putea să fug şi eu să duc căpriţele la păscut! Noroc că acum există telefoane mobile şi Mioara are şi telefon mobil...şi evident că nu doar unul!

Prăjituri de la Coca!

V-am mai povestit noi de Coca şi Super Ninja Samurai Eugen...săptămâna trecută am fost pe la cimintir cu bunici, să facem recepţia şi la cruce, căci dacă nu ştiaţi bunci s-au scris pe cruce...mami zice că nea Costică, cel care are grija de cavoul buncilor, a scris foarte frumos, mai frumos decât se aştepta ea: curat, scris frumos, centrat, diferenţiat pentru bunici şi străbunici, însă tataie Adrian a zis că lui nu îi place, probabil fiindcă s-a văzut scris pe cruce.
Şi cum vă spuneam am fost pe la cimintir şi la întoarcere am trecut şi pe la curte, unde Coca stătea la un pahar de vorbă cu Marga, nora lui tanti Olga, vecina Srăbunei...eu cum am coborât din maşină, hopa ţopa la Coca în braţe...căci ştiu eu că la Coca găsesc mereu pişcoturi de la restaurant...evident că şi de această dată am păpat vre-o două pişcoturi.
Super Ninja Samurai Eugen trebuia să se apuce să taie lemnele, însă nu avea nici o tragere de inimă....invoca că ba nu are aia, ba nu are aia...
Duminică, Coca a făcut prăjiturica ei "Biluţă" şi pentru că a văzut că eu sunt cuminte când vin la ea, a avut grijă şi mi-a trimis şi mie prin tataie Adrian...am păpat eu ce am păpat, dar mi-au mai rămas câteva, şi mamaie s-a apucat să mi le dea acasă...mami a uitat că eu am în punguţa mea prăjiturele, însă eu nu am uitat...aşa că le-am scos şi le-am aranjat pe masă, aliniate frumos şi când voiam să le turtesc precum chiftelele m-a prins mami! Ghinion de neşansă!

Am gentuţă nouă!

Am uitat să vă anunţ că am altă gentuţă de catifea...mi-a dat-o mamaie Ştefi din colecţia ei, însă să ştiţi că era nouă, căci la cât de cochetă sunt eu nu iau lucruri purtate.
Şi acum merg la piaţă cu două gentuţe şi o punguţă: gentuţa de catifea de la mamaie, gentuţa cu ştrasuri de la naşa şi o punguţă de la Sensiblu.
Chiar azi am fost în piaţă şi pentru că numai aveam răbdare să stau la coadă am fugit în spatele tejghelei să fac ordine şi disciplină...evident că mami m-a certat, însă eu tot ca mine fac! O tanti a zis că mă ia acasă la ea şi mă bagă în sac şi îmi ia gentuţele...acum eu m-am supărat şi am cam început să fac niznaiuri.
M-a văzut şi ne-a Virgil, vecinul care are magazin în piaţă, şi m-a avertizat că în piaţă este unul Marian care mă bagă în sac dacă nu sunt cuminte...acum mami a zis că la mine nu ţine aşa ceva...nea Virgil a zis că măcar să încerce, că la ei a ţinut.
Acum şi pe mamaie Ştefi, pe Steluţa şi pe Mioara le păcălea bunicul lor că există unul Burtă Albastră care mănâncă copiii dacă iese în stradă...şi uite deaia nu faceau Mioara şi Steluţa prosti, căci lui mamaie îi zisese că Burtă Albastră nu există fiindcă era mai cuminte!

Plimbăreţă!

Aşa cum aţi observat de ceva vreme nu am mai scris nimic despre ceea ce facem din mai multe motive: ba purtătorul de cuvânt nu a avut timp, ba am fost răcite (mai mult mami, eu am fost doar mucifer), ba am fost în musafiri şi în plimbări...dar ne-am revenit!
Astăzi am fost la bunici în Crângaşi, şi când plecam ne-am întâlnit cu doamna Puf şi m-a întrebat "Ce mai faci Plimbăreţo?"...şi chiar am realizat că sunt cam plimbăreaţă!
Acum să vă spun ce am mai învăţat eu...
Într-o seară ne-au vizitat Talida şi Gabi, şi ca de fiecare dată m-au mai învăţat ceva...adică Talida m-a învăţat să trec pe sub masă fără să mă lovesc şi să mă dau jos de pe bicicleta medicinală, care stă pe post de bibelou la noi în casă...căci eu mă cocoţam sus şi îmi ere teamă să mai cobor!
Ce am mai învăţat? Să joc fotbal cu mingiuţele lui Mişu, căci eu ştiam doar cu mingea mare....acum să ne lămurim şi cine este Mişu.
Mişu este căţelul domnului Bădescu, profesorul coordonator al lui mami...iar sâmbătă i-am făcut o vizită împreună cu mami şi tati, şi cât timp domnul profesor vorbea cu mami eu am stat şi m-am jucat cu doamna Bădescu, soţia domnului profesor...am vrut eu să mă joc şi cu Mişu însă era pedepsit ca nu cumva să mă muşte, dar eu tot aş fi vrut să îi dau drumul să iasă din cameră şi să mă joc cu el, căci este tare, tare drăgălaş, aşa ca o vulpiţă! Pe doamna o plac tare mult, o iau de mână şi o duc prin diverse locuri prin casă, căci la dumnelor acasă m-am simţit ca la mine acasă...inclusiv prin bibliotecă am vrut să dau iama.
Tot doamna Bădescu i-a povestit lui mami şi lui tati că Andrei, fiul mai mic, a vorbit pe la 3 ani, iar Alexandru, cel mare, la 1 an şi 7 luni ştia să zică şi Nabucodonosor, dar Andrei la aproape 6 ani citea Legendele Olimpului...acum mami sinceră să fie s-ar cam bucura să ajung eu ca oricare dintre ei, căci pe unde au ajuns ei să predea nu e deloc rău.

Am pierdut gentuţa de catifea!

Joi am fost la plimbare cu căruciorul, căci am mers departe şi chiar dacă numai mersesem de ceva vreme cu căruciorul nu am făcut niznaiuri...însă cum era să plec eu de acasă fără gentuţa mea de catifea?
Aşa că mi-am pus în ea nişte cuburi şi am luat-o cu mine...însă pe drum tot o mai pierdeam iar lumea striga după noi "Doamnă, vi-aţi pierdut gentuţa" sau "Gentuţa, gentuţa...v-a căzut gentuţa!"...ei bine la un moment dat am pierdut-o şi nimeni nu mai m-a atenţionat...asta este dacă nu am vrut să mi-o păstreze mami!
Vineri însă a trebuit să ieşim iar la plimbare şi nu am mai avut cu ce...aşa că am apelat la o punguţă mică roşie de la Vodafone, în care mi-am pus o broască de baltă...în piaţă iar am pierdut şi punga, numai că ne-a strigat o doamnă şi ne-a dat-o, iar mami m-a certat şi a păstrat-o ea...
Cum am intrat în casă am început să îmi caut gentuţa cu ştrasuri de la naşa şi când am găsit-o, sub canapea, am fost tare fericită...mi-am pus beţele de la tobă în ea, şi acum am altă gentuţa, dar nu de catifea...cum zice tati, mai puţin cochetă, dar mie tot îmi place şi tot merg cu ea peste tot!